14,215 matches
-
la sau a-i trage brațele în jos. Din spate, nemulțumit de rolul de spectator, Radu i-a tras un șut în genunchi lui Alin care s-a dezechilibrat cîțiva pași, alunecînd de pe corpul lui Marcu. Radu a izbucnit în rîs la vederea lacrimilor din ochii grasului și a strigătului înăbușit dincolo de buzele mușcate. Alin s-a repezit din nou la Marcu, cu îndîrjirea de a-și recupera cu orice preț obiectul, iar Marcu l-a pasat mai departe, spre Cornel
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
nici bătrînul nu știa și poate-i îngrijorat. Nu-l sunase, pentru că ăia-l puteau îmbăta și el s-ar fi scăpat ușor. Parcă era într-un film polițist. Mișto. Mi-am amintit ceva amuzant, a șoptit Marcu într-un rîs înăbușit, parcă luînd peste picior îngrijorarea celorlalți. Nu mai știu de la cine-am auzit, da-i adevărat. Un bătrîn s-a hotărît să plece de acasă într-o excursie de cîteva zile și un hoț află că locuința rămîne nepăzită
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
cînd s-a întoarce acasă. Să nu vă lase pînă n-a să vă croiască. O să vedeți ce-ți păți, nesimțiților. Vocea s-a îndepărtat treptat, mînioasă, în ecoul holului. Marcu a mai strigat, cu vocea adultă deja alterată de rîs. Ba tu ești nesimțită, pe cine faci nesimțit, bă, babo. Fă pași mai repede, că deschid eu acuși ușa și-o să ți-o iei peste scăfîrlie. 19 După aia au jucat cărți. În dulăpiorul de unde Alin a scos cărțile, erau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
dar nu era cu adevărat interesat. Se plictisea. Se simțea ca și cum ar fi fost înlănțuit de canapea, în fața floricelelor și a ecranului. Rîdea cînd o vedea pe fufă că plînge la unele scene și tata o-mbrățișează. Totuși, își păstra rîsul pentru sine. După serial, tata le-a zis c-a venit ora de culcare. Marcu nu mai era la vîrsta la care să se culce odată cu găinile, dar nici la cea la care l-ar fi putut contrazice cu succes
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
joc de ea, făcînd și mai mare gălăgie sau chiar imitînd-o. Li se părea amuzant că vedeau un adult plîngînd și doar unele fete îi țineau partea, încercînd să potolească lumea, dar nici ele prea tare, că se făceau de rîs. Unii se urcau pe bănci, jucîndu-se de-a războiul sau prinselea, iar jocurile erau pentru ei mai faine așa, cu cineva țipînd la ei să coboare și trăgîndu-i de materialul pantalonilor ori al fustelor, degeaba. Odată, niște băieți i-au
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
era glumă. Era... cine știe ce era. Lasă-mă-n pace, a țipat deodată la maică-sa, care-i atinsese un punct sensibil la ceafă, poate un coș. Mă doare. Și-s destul de mare să am grijă de mine. Mă faceți de rîs, mă văd toți colegii. Hai să mergem, Marcu. Aici nu-i de stat. Unde te duci? Te-ai supărat pe noi? Nu-ți mai facem nimic. Mă duc cu prietenul meu Marcu să discutăm de-ale noastre. Puteți discuta și
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
se-ntîmplase treaba, așa că putea fi oriunde. Pînă la urmă, l-a tras pe Cornel în barcă și au pornit-o spre mal. Sperau că joacă într-o glumă și Radu o să-i întîmpine pe mal, tăvălindu-se pe jos de rîs. Sau se uită la ei din stufăriș. 14 Ce caut eu aici? se întreba Alin, întins pe iarbă. S-a întrebat de mai multe ori în gînd, apoi cu voce tare, poate-i răspunde cineva. I-a sunat pe dragoni
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
a rătăcit și a ajuns din nou la hangița care începuse să-i fie dragă. A fost luat pe sus de oamenii pocovnicului, închis într-un schit, deoarece hanul era bântuit de forțe malefice. Hangița "umbla cu farmece", avea un râs misterios, iar hanul părea invulnerabil, ocrotit de forța cucoanei Marghioala. Plecând la drum flămâd, personajul-narator, Fănică, se opri la han. Este atras de mirosul de mere și gutui, cafea, de senzația de căldură, de ochii "strașnici" ai cucoanei Marghioala, de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
libertate cititorului să-și imagineze orice. Nuvela este scrisă la persoana a III-a, naratorul știind mai multe decât personajele sale. Cuvintele țigăncilor au note comice: "belete", "boiarule", "să hie al dracului", "hauleu", dar și limbajul domnului comisar Turtureanu provoacă râsul: "Unde-i mă-ta, fa?" Nuvela Două loturi intră în sfera tragicomicului. Prevăzător, căpitanul își notează numerele într-un carnet, mulțumindu-se în cazul unui câștig, cu 10% din sumă, dar le notează greșit. Lefter Popescu ar fi vrut să
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
personajelor, disponibilitatea pentru disimulare); comicul de moravuri (relația dintre Tipătescu și Zoe, practicarea șantajului politic); comicul de nume (Agamemnon Dandanache, Farfuridi, Brânzovenescu, Trahanache, Cațavencu). Principalul mijloc artistic este comicul, care include situații și personaje ridicole, vicii și moravuri, sancționate prin râs. Comicul ilustrează contrastul dintre esență și aparență, dintre serios și derizoriu, dintre iluzie și realitate. Caragiale se remarcă prin arta compoziției, fiind cel mai priceput creator de caractere din literatura română (O noapte furtunoasă, Conu Leonida față cu reacțiunea, O
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și calcula greșit ca să iasă din încurcătură: "Două la primărie, optspce, patru la școli, douăzeci și patru, două la catrindală la Sf. Niculae, treizeci". Incultura este reliefată de comicul de limbaj, prin deformarea neologismelor, prin folosirea unor alăturări de cuvinte care provoacă râsul: "curat mișel", "curat murdar", "curat condei", "curat violare de domiciliu". Comicul de nume sugerează lipsa de personalitate a polițaiului, deoarece pristanda este un joc popular care se dansează după reguli prestabilite, într-o parte și-n alta, conform strigăturilor unui
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dialogul, monologul, vorbele, faptele, gândurile (caracterizare indirectă), caracterizarea făcută de alte personaje sau de autor, prin didascalii, indicații scenice (caracterizare directă). SURSELE COMICULUI Comicul este principala modalitate de caracterizare a personajelor și de construire a situațiilor. Spre deosebire de umor, care provoacă râsul folosind ironia, comicul are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
modalitate de caracterizare a personajelor și de construire a situațiilor. Spre deosebire de umor, care provoacă râsul folosind ironia, comicul are un caracter moralizator, apelează la satiră sau la sarcasm și urmărește îndreptarea trăsăturilor negative : comicul de caracter, conturează personaje ridicole, provocând râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creează tipologii de personaje cu trăsături negative: tipul încornoratului (Zaharia Trahanache) , tipul parvenitului și al demagogului (Nae Cațavencu), tipul prostului (Farfuridi și Brânzovenescu), tipul servilului incult (Ghiță Pristanda), iar Agamemnon Dandanache are toate aceste trăsături
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de încurcături, confuzii și situații echivoce. Principala situație comică este găsirea și pierderea succesivă a scrisorii de amor. Comicul de intenție ilustrează atitudinea autorului față de personaje și situațiile în care acestea acționează: "nimic nu arde pe ticăloși mai mult ca râsul". Caragiale satirizează o lume degradată, o lume coruptă, meschină, perfidă, folosind sarcasmul (Mariana Badea). O noapte furtunoasă O noapte furtunoasă este o comedie de moravuri care pornește "de la pretextul unei farse de mahala" (Florin Manolescu) și înfățișează tipuri reprezentative pentru
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Prozatorul, erudit în linia lui Rabelais și Sterne, are spirit nastratinesc, ecouri de mit (G. Călinescu), își află originalitatea absolută în oralitate (Vladimir Streinu), ambivalența dintre umor și dor (Ovidiu Bârlea), caracterul de spectacol al lumii povestitorului, funcția transformatoare a râsului (G. Munteanu); deplasarea spre psihologic în analiza personajelor (Pompiliu Constantinescu); depozitar de înțelepciune populară, mimează "idioțenia" în fața culturii oficiale, imaginează o lume paralelă cu cea oficială, "lumea pe dos" cu personajul anapoda, grotescul, parodierea limbajului, cult și a stilului "înalt
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
pe dos" cu personajul anapoda, grotescul, parodierea limbajului, cult și a stilului "înalt" (Zoe Dumitrescu-Bușulenga). În opera lui Creangă întâlnim dimensiunile unei lumi pre-homerice, dominată de instinct, dar stilizată prin geniul natural al autorului (Vladimir Streinu). În atmosfera generală de râs, de voioșie colectivă "se conturează o lume a carnavalului popular". Sfatul Poveștilor și al Amintirilor din copilărie este unul imaginar cu personaje carnavalești, cu reprezentații scenice (G. Călinescu). Personajele joacă roluri de bufoni, vorbesc, gesticulează, mănâncă enorm, râd. Atât viziunea
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde măreția, devine o reprezentație veselă. Prostia lui Dănilă Prepeleac este
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-l pe spătarul Milescu îi spune: "Deasupra ta va urma să atârne o sabie, până ce Dumnezeu va hotărî să nu-mi fie de folos și să te pot deplin ierta". Auzind că a fost prins Alecu Ruset, "Domnul avu un râs silnic", "simți înfiorarea bucuriei" și își pregăti buzduganul cel mic pentru a-l ucide pe beizade. El este "un despot de tip turcesc, machiavelic prin natură și tradiție" (N. Manolescu). De-atâta teroare și prefăcătorie, domnitorul nu este iubit nici
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cercetări asupra epocii pașoptiste, Editura Eminescu, București, 1978. Cornea, Paul, Itinerar printre clasici, Editura Eminescu, București, 1984. Cristea, Dan, Arcadia imaginară, Editura Cartea Românească, București, 1971. Cristea, Dan, Un an de poezie, Editura Cartea Românească, București, 1974. Cristea, Radu C., Râsul mânzesc, în Amfiteatru, nr. 5, 1991. Cristea, Valeriu, Interpretări critice, Editura Cartea Românească, București, 1970. Cristea, Valeriu, Introducere în opera lui Ion Neculce, Editura Minerva, București, 1974. Cristea, Valeriu, Domeniul criticii, Editura Cartea Românească, București, 1975. Cristea, Valeriu, Alianțe literare
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
fie foarte performanți pentru a o impresiona. Ea pare inteligentă, deci naivitatea, atât de binevenită în cucerirea unei fete, iese din discuție. Ea este sportivă, așa că nu merge s-o bruschezi. Ea cunoaște mulți băieți, așa că te faci repede de râs dacă eșuezi. Fata băiețoasă este prea mare când trebuie să fie fată și prea mică atunci când trebuie să fie băiat. Deși este băgată în seamă și are un rol clar conturat în grupul de băieți, ea nu-și va găsi
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
el are o minge roșie, eu am o minge roșie - deci suntem prieteni; el stă în acest bloc, eu stau în acest bloc - deci suntem prieteni; el are o mamă, eu am o mamă - deci suntem prieteni. O fi de râs, dar la această vârstă prietenia se bazează pe analogie. Iar analogiile între tine și altă persoană nu sunt puțin lucru. Atât de puternic este acest argument în stabilirea unei prietenii, încât el se regăsește pe parcursul întregii vieți: el merge cu
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
sexual perfect, frumos, așa cum îl închipuiai în mintea ta. De asemenea, inteligența are și o funcție de percepere a absurdului din care decurge o capacitate sporită de sesizare a ridicolului. Așa se face că persoana inteligentă riscă să puf nească în râs în pat sau să creadă că celălalt este ieftin, prostuț, lipsit de gust și așa mai departe, iar acest lucru impietează asupra dinamicii sexuale. Unde se oprește inteligența? Păi tocmai aceasta e problema: inteligența nu se poate opri; nu poți
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
Și în spatele expresiei „Nu avem timp“ se ascunde „Mă copleșește cantitatea de satisfacție pe care mi-o ceri“. În loc de „Nu asta urmăresc de la tine“ se află de fapt „Nu ești per soana în fața căreia aș accepta să mă fac de râs“ sau „N-aș vrea să se afle că am fost cu tine“ ș.a.m.d. Chinuială sau deliciu? Să stai în pat cu cineva dezirabil și totuși să nu faci sex... După cum spuneam mai sus, aceasta este de fapt o
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
și glume, sau să se pri gonească la cercetările ce vor face“. Câțiva ani mai târziu Nicolae Mavrogheni (1786 -1790) trimite judecătorilor de pe la departamente următorul sfat: “când stau la judecăți să se păzească de toate alte vorbe și glume sau râsuri; șederea să le fie cu cinste și fără de ciubuce, fiindu-le gândul numai la trebile judecății și cugetul la Dumnezeu, ca să lumineze la dreptate, iar să nu facă atuncea în vremea judecății glume, râsuri sau alte vorbe, nici să nu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]