10,251 matches
-
virtutea și dacă se poate găsi, desigur la acest domn toate se găseau și mai ales pentru aceasta este de lăudat în veci, că era atât de îndurător față de vinovați, încât mulți și-au bătut joc de îndurarea și de răbdarea lui, și nimic nu înlătura mai desăvârșit din zapisele ținerii lui de minte decât vrăjmășiile și nedreptele prigoniri de moarte împotrivă-i ale vrăjmașilor lui"10 (s.m.). Dar, dacă rămânem la un nivel strict biografic și dacă vedem în acest
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
bestiar care ornează "capiștea boadzii Pleonexiii", fără a putea impieta asupra imaginii de bun augur a filosofului Lup. De fapt, așa cum reiese mai ales din cele două povestiri ale Vulpii, nu lipsesc din portretul Lupului obișnuitele sale obiceiuri: viclenia, rapacitatea, răbdarea, tenacitatea. Doar că ele sunt interpretate ca niște rare calități, semne ale înțelepciunii. Cum se poate justifica o astfel de optică? Foarte simplu: prin faptul că personajul este un aliat al Inorogului. Asta îi acordă imunitate, îi preschimbă până și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
străjer al micii gospodării. După aceea, firește, se înfruptă din mieii atât de poftiți. Sigur, povestea, rezumată așa sec, nu are nimic special. Dar Vulpea știe să atragă permanent atenția asupra detaliilor: Lupul își calculează fiecare mișcare, observă totul cu răbdare, este dispus să suporte câteva înfrângeri, știe să mimeze frica în timpului atacului decisiv și să-l atragă pe câine în cursă. El nu vânează la întâmplare, ci conform unui plan atent cumpănit și dus la îndeplinire. Altfel spus, profită
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
Atunci când se oferă, în fața celorlalte zburătoare, să obțină rodul înțelepciunii Lupului, nu o face cu vreun gând ascuns și nici sperând să valorifice, în avantajul Corbului și al Strutocamilei, opinia reputatului gânditor. O spune de la bun început pe șleau: Puțină răbdare să aveți să cade, pentru ca într-o parte luându-ne cu Lupul, pentru cel de obște folos, oarece cuvinte să facem"27 (s.m.). Folosul obștii nu este tragerea sforilor în așa fel încât Strutocamila să devină epitrop în țara patrupedelor
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
răutatea înnăscută și ticăloșia crocodililor"7. Chiar dacă ilustrul erudit de la finele Antichității sesiza doar ticăloșia animalului, trebuie să observăm că acesta nu este doar rău, viclean, ci că are, iată, și inteligența de a aștepta momentul oportun; are, altfel spus, răbdarea necesară, știe să-și dozeze acțiunile. Crocodilul nu mai este un simbol al instinctului distructiv, fiara care apare de niciunde, din tenebre și distruge totul fără a avea capacitatea de a cumpăni. Dimpotrivă, și la Cantemir, el își poate înfrâna
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
În toată chinuitoarea și ridicola deambulare, pe care ticăloasele sale planuri i-o impun, Hameleonul nu uită niciodată să treacă și pe la Crocodil, să-l asigure de credința sa. Sau să-i raporteze cum merg lucrurile. Întotdeauna, Crocodilul își păstrează răbdarea, dar nu uită să-și reînnoiască cumplitele amenințări. Nu se arată niciodată impacientat, știind bine că a câștigat un sclav mai devotat decât orice binevoitor. Crocodilul este un animal mai curând pasiv, legat de teritoriul său, căruia îi lipsește cu
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
acestei boli. Nu suntem convinși că vom reuși să menționăm toate colateralele ei (în special cele biofizice, biochimice, imunologice, moleculare și genetice) constituite în momente de progres în înțelegerea acestei complexe boli, dar suntem convinși că cel care va avea răbdarea să citească acest capitol va înțelege de ce a fost nevoie de peste 3000 de ani de observații minuțioase și de cercetări complexe pentru ca misterele diabetului să poată fi în sfârșit lămurite, cel puțin în parte. 2. Trei factori care au făcut
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
ca „părinte al medicinii europene” (dar și arabo-indice) decurge din prima amplă descriere și sistematizare a bolilor. În plus, relația dintre alimentație și starea de sănătate și de boală este subliniată de numeroase ori. Dacă cineva ar avea timpul și răbdarea să caute în scrierile medicale autorul cel mai citat, cred că Hipocrate ar fi pe primul loc. Îi este atribuit chiar și un tratat de diabet, deși, sub acest nume, boala a fost descrisă abia cu 5 secole după moartea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
acceptarea lui ca membru al Colegiului Sfântul Cosma a întâlnit o opoziție înverșunată din partea chirurgilor „de robă lungă”. Ei nu acceptau ca un chirurg să nu cunoască latina și să-și scrie lucrările în „vulgara limbă franceză”. Forța, inteligența și răbdarea l-au făcut să ajungă primul chirurg al regelui Franței (Carol al IX-lea) și să domine întreaga chirurgie a secolului XVI. Numeroase au fost invențiile sale și procedeele noi. Dintre toate, însă, tehnica ligaturii vaselor (pacienții amputați mureau, de
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
înaintea morții sale, mai tânărul Etienne Lancereaux (1829-1910), l-a convins pe baza unor confruntări anatomo-patologice riguroase că, totuși, pancreasul este implicat în apariția diabetului. A acceptat să verifice această teorie în laboratoarele sale, dar timpul nu a mai avut răbdare. Claude Bernard moare în anul următor (1878). După cum remarca mai târziu Paulescu, în acest fel medicina franceză a fost privată de împlinirea până la capăt a unei mari descoperiri. Altfel ar fi avut răsunet în mediile științifice teoria diabetului pancreatic, dacă
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
sinteză asupra stării morale a comunității științifice, în general, văzută din partea întunecată a imaginii sale. Din fericire, există și o parte luminoasă a ei, care încet-încet iese la iveală. Pentru a o admira în întreaga ei splendoare, trebuie încă multă răbdare și tot atâta perseverență. 25. Calendarul insulinei, după descoperirea ei, până în prezent Acest subcapitol a fost proiectat pentru a se putea face mai bine distincția între descoperirea insulinei, plasată de istoriografia diabetologică în anul 1921 (așa cum a fost) și utilizarea
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92244_a_92739]
-
va fi implicată într-o gamă întreagă de intervenții medicale dure (inclusiv transplant de măduvă), care se vor extinde pe mai mulți ani. La capătul acestei grele odisei, pe care Joanna a suportat-o cu o pilduitoare rezistență și stoică răbdare, i-au fost implantați în uter trei embrioni, dintre care a supraviețuit doar unul. Așa s-a născut Matilda, în ziua de 14 ianuarie 1994, inaugurând o nouă pagină în istoria medicinii: copil născut dintr-un embrion fecundat „in vitro
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
căci generează fixația copilului pe propria sa mamă, perturbând procesul său de autonomizare treptată. Cât privește durata unui supt, intervalul indicat este de maximum 20 minute. Oricum, exigența cardinală în realizarea unei înțărcări netraumatizante este derularea progresivă, cu blândețe și răbdare, substituind la început doar un singur alăptat cu o masă bazată pe biberon, pentru ca încet, încet, alimentația artificială să o înlocuiască complet pe cea naturală. O indicație importantă este ca familia să vegheze cu atenție ca procesul înțărcării să nu
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
el nu trebuie agresionat și constrâns să o folosească. Cea mai înțeleaptă soluție este ca părintele să renunțe pentru o vreme, iar după ce copilul uită disconfortul cu pricina, se reia întregul program. Cuvintele magice în toată această întreprindere sunt calmul, răbdarea, tactul și afecțiunea. Dimpotrivă, conform școlii clasice de psihanaliză, apelul la sancțiuni dure activează agresivitatea copilului, care se poate canaliza spre instalarea unor tendințe sadice (când agresiunea este dirijată spre exterior) sau a unor porniri masochiste (când agresiunea se centrează
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
asemenea, Ioanei Bot și lui Alexander Baumgarten, coordonatorii programului prin care a fost finanțată documentarea acestei reflecții, pentru îngăduința cu care au sprijinit căutări și curiozități care uneori nu aveau legătură cu tema oficială de cercetare; și, mai ales, pentru răbdarea cu care au așteptat maturizarea cărții. Și, ca întotdeauna, îi mulțumesc Ligiei, care citește, peste umărul meu, tot ce scriu. În seria LITERE au mai apărut (selectiv): Comicul, Jean-Marc Defays Deimografia. Scenarii ale terorii în proza românească, Cătălin Ghiță Demiurgul
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de genul acesta, dar făcea asta în mod deliberat pentru că voia să-și planifice astfel evadarea, adică pe unde ar putea sări în apă. C. I.: Așadar, a premeditat totul. S. Ț.: Sigur că da, și a făcut-o cu răbdare pentru că se apropia termenul final pe care i-l dăduse fata. Și, într-o seară, când amurgise aproape de întunecare - poate cu jumătate de oră înaintea semnalului de stingere, care însemna, de fapt, coborârea în cală și închiderea acesteia - Scurtu a
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
un moment dat, s-a dat alarma, am intrat în dormitoare, ne-am adus bagajele, ni s-a dat ordin să ne încolonăm și să plecăm. La care, sergentul ăsta îngrijorat zice: "Bă, da' avionul meu?! Lăsați, tovarășe sergent, aveți răbdare, că ne întoarcem!" C. I.: Când v-ați eliberat nu vi s-a cerut să semnați un angajament de colaborare cu Securitatea? S. Ț.: Nu, nu! Nu i s-a cerut nimănui. Și nici nu ne-au pus să semnăm
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a plecat mai departe. Bineînțeles că la vremea aceea eram cu ochii peste toate și în fiecare moment. Atunci am avut și un moment de descumpănire, pentru că am realizat că sunt într-o situație periculoasă. I-am spus: "Să avem răbdare, nu ne mai oprim la Timișoara, mergem înapoi de unde am venit, că se întoarce Milan și vorbim să-ți facă și ție un pașaport". În acel moment i-am întărit convingerea sau speranța că-l va prinde și pe Milan
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
omenirii întregi. Îndeobște cum e familia, așa e și poporul''599. Articolele făceau referire la familia Sfântă (Iosif, Iisus și Maria), care trebuia să constituie un exemplu pentru orice familie creștină. Erau expuse apoi valorile acesteia, precum: ascultarea, rugăciunea, munca, răbdarea, supunerea în fața voinței lui Dumnezeu și iubirea. O altă problemă morală abordată în paginele revistei a fost "cumpătarea și echilibrul în toate". Articolul " Toate cu măsură"600 făcea referire la ce se întâmpla mai ales la sate iarna, în perioada
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
n-a mișcat nici degetul cel mic, spre a apăra pe pelerini"616. În același număr al revistei erau oferite informații cu privire la situația din Mexic: "Mexicul a stat aproape neîntrerupt în revoluții și războaie civile. În sfârșit, vine știrea că răbdarea catolicilor s-a terminat și ei încep să organizeze un partid politic, care să introducă principiile creștine în cârmuirea statului. Partidul numără până acum 500.000 de membri și va aduce desigur liniștea dorită în această țară"617. Descrierea acestor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
un cuțit sau o secure. Fără nici o îndoială, este vorba de un joc parodic care încântă auditoriul atunci când Homer vorbește de "porcarul fermecat". Eumeu este un fel de ciclop benign 142, o figură pastorală aproape de natură și animale, înzestrat cu răbdare naturală dictată de mersul anotimpurilor (în antiteză cu Ciclopul care reprezintă natura în starea sa sălbatică și violentă). Ulise află că Eumeu este fiul unui nobil răpit de pirați și vândut ca sclav, poveste mult mai tristă și crudă decât
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
metafore țese un fel de mit personal 189. Și Quinet care exclamă "Mai rabdă inimă!"190, adăugând: "Cum spune Ulise, înainte de a-și lansa săgețile!"191 Aceste cuvinte reluate invariabil atestă identificarea eroului cu eroul Odiseii care simbolisează pentru Quinet răbdarea, fidelitatea nealterată față de patrie și mânia în fața "pretendenților", dușmani politici care nesocotesc Statul. Romantism ale cărui urme le găsim în Itaca lui Botho Strauss în care livada lui Laerte este un paradis regăsit. Imagine a unui Heimat restaurat"192. "Apfel
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
relațiilor cu partidele și țările ale căror conduceri se arătau rezervate față de restructurarea din Uniunea Sovietică (sunt menționate în acest sens RDG, România, Cuba și RPD Coreeană), în document se face propunerea de a se manifesta „stăpânire de sine și răbdare, înțelegere față de poziția unor partide precum P.S.U.G. și P.C. din Cuba, care, în virtutea unor condiții specifice ale dezvoltării lor, se confruntă cu dificultăți importante în receptarea și realizarea restructurării economice și democratizarea societății”. Referindu-se în mod concret
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
treburile interne ale celuilalt, răspunderii depline a conducerii fiecărei țări în fața propriului popor”. „Apropiindu-mă de restructurare - continuă acesta -, de la început am pornit de la dreptul inalienabil al fiecărui popor de a-și stabili propriul viitor. Bineînțeles, noi am explicat cu răbdare și perseverență sensul și importanța transformărilor preconizate, am purtat discuții cu aliații în jurul problemelor socialismului, dacă doriți am influențat prin propriul exemplu, dar nu am impus nimănui opțiunea noastră. în toți anii cât m-am aflat la putere am menținut
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
acest sens, aprecierea Irinei Mavrodin este complementară, ea afirmând că „simpla fugă în Occident nu îl transformă automat pe fugar într-un exilat [...], condiția de exilat se capătă încetul cu încetul, pe parcursul unei vieți, printr-un exercițiu care cere fidelitate, răbdare și credință”. La rândul său, Ion Solacolu folosește termenii de emigrație și exil ca sinonimi, însă încearcă să stabilească o distincție între cei „activi politic”, al căror număr era, după aprecierile sale, disproporționat de mic, față de toți cei care părăsiseră
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]