11,500 matches
-
în aceste prime documente ca: „utilizarea intenționată a forței fizice sau a puterii, ca amenințare sau ca gest, împotriva propriei persoane, a altei persoane, grup ori comunitate, care duce la sau are un mare potențial de a provoca injurii, moarte, răni psihologice, deviații de dezvoltare sau deprivare”(p. 5). Toate aceste definiții se referă la violență interumană, în context social. Nu poate fi uitată însă, mai ales din perspectiva numărului victimelor, violența naturii, ca mediu de viață al omului, precum și violența
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
calitatea vieții oamenilor, secătuiește natura și viața. în fine, violența morală se regăsește atât în viața privată, cât și în cea colectivă. în viața privată, conform acestei clasificări, avem: violența criminală cu formele: violența mortală (omorârea victimei), violența corporală (lovituri, răni), violența sexuală (viol, abuz sexual); violența noncriminală, cu formele: suicid și tentativă de suicid, accidente (rutiere, de muncă etc.). O clasificare pe mai multe nivele a violenței umane regăsim în enciclopedia Web, Wikipedia astfel: violența personală, violența colectivă, violența instituțională
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
dezvălui „micile lui secrete”ce ți le încredințează, fără a-l preveni, să lași copilul să simtă că nu este important pentru tine, să-l abandonezi într-un anumit moment, pe o perioadă sau într-o anumită situație, provoacă o rană profundă copilului. în situația de divorț a părinților, atunci când copilul nu este suficient pregătit de către ambii părinți, copilul se simte trădat. Toate afirmațiile de iubire făcute anterior copilului sunt desființate de gestul părintelui care pleacă. Copilul se simte trădat, iar
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
1995, apud Andrews et al., 2007). Așa cum aminteam anterior, trauma se află în strânsă conexiune cu stresul, și totuși ele nu trebuie confundate. Conform opiniei vehiculate de Riedesser și Fischer (2007), trauma are o rezonanță psihologică, transformându-se într-o rană sufletească, or, stresul este o manifestare externă, adică după opinia noastră, un agent care poate provoca sau nu o traumă, în funcție de amplitudine, intensitate și durată. Introducându-l într-o ecuație cauzală și simplificând lucrurile, credem că nu greșim dacă vom
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
lor ceva din spiritul traumatismului suferit de părinți, din dorința de a-l înțelege și a-l tămădui. Mecanismul funcționează în acest fel întrucât părinții n au reușit să-și asume experiența traumatică respectivă, care continuă să sângereze ca o rană mult prea adâncă pentru a se vindeca. Supoziția că o traumă de o asemenea magnitudine, precum detenția în lagărele de concentrare din timpul celei de a doua conflagrații mondiale să se conserve în timp nu este singulară. Ea face parte
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
A folosit, în acest scop, jurnalul ei personal și, mai ales, a participat la o reuniune, unde deși nu s-a putut ridica din scaun și periodic trebuia să se conecteze la tubul cu oxigen, a vorbit mulțimii despre povestea rănilor care se pot transforma în lumină. A murit senin și demn, iar în jurnalul ei intim au rămas înscrise cu slove incandescente un crez și un mesaj peste timp: „e nevoie de grație divină și de forță”(Wilber, 2005, p.
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
tragere și nemții n-au mai trecut pe acolo. Au venit brancardierii să-l ridice pe Emil Ralea, că așa se numea unchiul meu, dar nemții nu le-au dat voie să-l ia. Sângele i s-a scurs prin rană și a murit. Și acasă i-au adus lui tata tunica și șapca de sublocotenent. Pe acestea le-am avut la Lupești până am plecat de acolo. Le avea tata puse așa pentru istoria familiei și de multe ori ne
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
metri, un rus a tras cu pușca și mi-a intrat glonțul în piciorul stâng și mi-a spintecat toată pulpa. Am venit în Spitalul militar de la Craiova unde am stat 4 luni de zile până mi s-a vindecat rana. Am fost trecut la partea sedentară la Comisariat. De acolo s-au format batalioane, companii și ne-au trimis să luptăm contra nemților după 23 august 1944. Am luptat pe ambele fronturi. C. I.: Ați făcut parte din Legiune, din
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
omul este dator de a evita pe acel ce-l insultă, ca astfel să nu poată rezulta vreun omor; 22. Tot nobilul sau tot slujbașul care fuge înaintea agresorului, e privit ca infam; 23. Dacă un doctor asigură că o rană este periculoasă, sau nu trebuie să fie crezut, mai cu seamă dacă-i maistru, adică din acei numiți doctori, decât orice bărbier sau vrăjitor; 24. Dacă un om ia în căsătorie două femei deodată, va fi scos pe străzi gol
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
au prezentat diferite remedii populare, explicate oamenilor pentru a se preveni accidentele majore ce puteau duce la deces. Țăranii erau învățați cum să procedeze în cazul accidentării, tăierii în timpul secerișului, ca să nu curgă mult sânge și ca să se închidă repede rana. S-a recomandat ca în cazul unor astfel de accidente: "să se spele rana cu apa curată, ca să nu intre vreo murdărie, apoi să aprindem o bucățică de petică și să presurăm cenușa pe rană, după aceea să ne legăm
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
puteau duce la deces. Țăranii erau învățați cum să procedeze în cazul accidentării, tăierii în timpul secerișului, ca să nu curgă mult sânge și ca să se închidă repede rana. S-a recomandat ca în cazul unor astfel de accidente: "să se spele rana cu apa curată, ca să nu intre vreo murdărie, apoi să aprindem o bucățică de petică și să presurăm cenușa pe rană, după aceea să ne legăm cum vom putea mai bine, dar nu prea strâns"690. Tot la această rubrică
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și ca să se închidă repede rana. S-a recomandat ca în cazul unor astfel de accidente: "să se spele rana cu apa curată, ca să nu intre vreo murdărie, apoi să aprindem o bucățică de petică și să presurăm cenușa pe rană, după aceea să ne legăm cum vom putea mai bine, dar nu prea strâns"690. Tot la această rubrică, oamenii erau învățați ce flori să culeagă și ce ceaiuri să folosească pentru anumite boli: "culegeți florile de romaniță și mușețel
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
identitate și alteritate. Dar ospitalitatea mai înseamnă, în toate timpurile, și un mod de a te pune în valoare, de a-ți asigura prestigiul și onoarea, o anumită imagine dorită cu ardoare. A nu avea oaspeții așteptați poate fi o rană gravă în narcisismul social, greu de reparat. De aceea un sistem de reguli și norme, diferite de la o epocă la alta, de la o civilizație la alta, guvernează actul de ospitalitate, încercând să facă din el o interacțiune, în care regula
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Polifem, este o parodie cinică a scenei de ospitalitate în care descoperim perversiunile ospățului ritual, unde în loc le servească bucate oaspeților, stăpânul casei îi mănâncă. Această povestire relativ lungă, care istorisește amănunțit aventura lui Ulise, este capitală pentru continuare deaorece rana provocată lui Polifem, va dezlănțui mânia lui Poseidon și va fi principala cauză a rătăcirilor eroului care durează zece ani. Dar mai întâi de toate reprezintă ocazia perfectă pentru de a falsifica toate regulile de ospitalitate. Ulise este parțial vinovat
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
și soția vrea să arunce în drum pe tânărul rănit care, spune ea, ar păta cu sânge divanul din salon. "Nu poți să rămâi aici, puișor, îi spune ea tânărului pe jumătate întins pe scaunul de la intrare și ținându-și rana cu amândouă mâinile. Să știi că eu am pierdut trei fii în război, doi au murit în luptă și al treilea, cel mai tânăr a fost executat de către Crucile cu săgeți. Gata cu toate astea, lăsați-ne în pace! Du
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
n-a vorbit, și cred, nu va vorbi despre floarea luxoasă la fel de bine ca și marele vizionar Mishima, pentru care trandafirul era roșu cu tot atâta certitudine și fast cu care pentru Dante și Mallarmé el era alb. Roșu precum rănile deschise făcute de vârfurile de săgeți în trupul Sfântului Sebastian cu care uneori Mishima se identifica"266. În albumul fotografic Tortură cu trandafiri, Mishima pare să reia, de altfel, o idee lui D'Annunzio care în Martiriul Sfântului Sebastian evocă
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
evocă într-o scenă foarte lirică ideea pe care o avea împăratul de a-l sufoca pe Sfântul Sebastian sub un morman de trandafiri. Léon Lucain este întrucâtva un nou Sebastian, înconjurat de trandafiri care îl amenință cu mii de răni ambigue, mortale și voluptoase. Scriitorul de piese No moderne a redat acestui gen locul maiestos din tradiție, dar a dezvoltat în întreaga sa operă și viață o estetică fondată pe ideea morții înțeleasă drept operă culturală (în conformitate cu miyabi, frumusețea aristocratică
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
între viață și moarte (" Aidoma unui schelet, în locul nasului o gaură, iar dintre buzele vinete îi ieșea o răsuflare deasă ca o pâclă, ce duhnea groaznic"403. Lepra devine semnul prăbușirii barierelor, al dispariției limitelor între exterior și interior 404 ("rănile începuseră să-i zemuiască"405. Dispariția limitelor (care are loc în patul ospitalității) este o chestiune de piele 406, o chestiune de contact temut. Iulian respinge îmbrățișările materne ("Când mamă-sa venea la el să-l sărute, primea cu răceală
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
op. cit., p. 135). 449 Landolfi, op. cit., p. 42. 450 Referitor la ermit, Sylvain Floch's scrie: "Această punere la secret, prescrisă de către sacru, răspunde unei aspirații aparent paradoxale: aceea de a permite conștiinței retrase să regăsească integralitatea eului dezintegrat de rana inițială. [...] Contemplativii se izolează în incinte materne pentru a scăpa de dispersia sufletului în tumultul Istoriei și a regăsi astfel interioritatea unei lumi unde nu (se pe)trece nimic, (în Le secret, studii reunite de B. Bertrandis, CRLMC, 1999, p.
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
Leuștean, cu o prefață a autorului pentru ediția în limba română, Editura Polirom, Iași, 2001, 272 p. (Dorin Dobrincu) Marius OPREA, Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente 1949-1989, Editura Polirom, Iași, 2002, 583 p. (Daniel Nazare) Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. (Adelina Ștefan) Alina MUNGIU-PIPPIDI, Gerard ALTHABE, Secera și buldozerul. Scornicești și Nucșoara. Mecanisme de aservire a țăranului român, Editura Polirom, Iași, 2002, 208 p. (Adelina Ștefan) Monica LOVINESCU
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a redactat, se pare, un document intitulat Comunicările Sfintei Fecioare către Armata Albă a Inimii neprihănite, pe care autoritățile l-au interpretat drept „instigator”. Cazul călugăriței greco-catolice a căpătat noi dimensiuni o dată cu apariția pe trupul său a unor stigmate, exact rănile Mântuitorului, și a fost anchetat de Nunțiatura Apostolică, aceasta căutând să prevină o accentuare a prigoanei anticatolice având ca sursă viziunile ei. Problema a fost bine gestionată de Nunțiatură până la 7 iulie 1950, însă la 20 iulie organele de securitate
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
reprezentanței Vaticanului și au găsit o copie a „raportului de observațiuni psihiatrice” privind-o pe sora Ionela, prezentat internunțiului Gerald Patrick O’Hara, material semnat de dr. Sebastian Constantinescu, medic-șef al Spitalelor Psihiatrice din București. Concluzia raportului era că rănile sorei Ionela sunt automutilări, iar presupusa sângerare a crucifixului, la prevestirile aceleiași călugărițe, a fost provocată probabil cu seringi. Organele represive au încercat să lege acțiunile surorii Ionela și de rezistența armată a unor grupuri național-țărăniste. Un alt proces în
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
am abordat în condiții mai bune decât mulți alții - cunoșteam perfect limba și aveam multe cunoștințe la fața locului cu care să pot schimba o vorbă și la care să pot face o vizită -, pentru aceia exilul a însemnat o rană a sufletului, care s-a vindecat, desigur, mai greu sau mai ușor, după caz, dar care a întreținut multă vreme imaginea țării pierdute. Fie pâinea cât de rea.... Celebrul vers „fie pâinea cât de rea, tot mai bine în țara
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
toate... mai puneam ceapă, una, alta acolo, ca să duc și la fete din cameră. Deși impresionantă, grija ei pentru colegele de cameră a atras în cele din urmă atenția unuia dintre paznici, care a surprins-o luând legumele. Mișcat de rana care nu i se vindecase încă, dar simțindu-se trădat, paznicul o întreabă: Te-am dat la grădină și ia uite, ce ai făcut? De ce ai furat de acolo? De ce n-ai mâncat acolo cât vrei tu?... Hai... ce să
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
că urmele înspăimântă (vestigia terrent). în deceniile de totalitarism am avut „teroare oriunde, rezistență pe alocuri” (Andi Mihalache). Trecutul este detonatorul prezentului, iar istoricii, când tac, se fac vinovați de complicitate la nefericirea colectivă (Ovidiu Pecican). Daniel Nazare Aurora LIICEANU, Rănile memoriei. Nucșoara și rezistența din munți, Editura Polirom, Iași, 2003, 168 p. Despre rezistența anticomunistă s-a putut vorbi în România abia după 1990. Nevoia de transparență, precum și dorința de a vorbi au produs o cantitate impresionantă de lucrări care
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]