10,776 matches
-
a dovedit un profesor foarte capabil, doar că uneori încalecă pe „căluțul său favorit“ - fonetica -, și atunci încep să mă simt îngrozitor, încep să-l urăsc, dar cu o ură supusă, și-mi vine să mă scufund în pământ de rușine... Ah, Petinca, dacă ai ști cât de îngrozitor pronunț româ nește! și totuși, la Consfătuiri, referatele le-am scris în limba română și am luat de mai multe ori cuvântul, pronunțând rar, dar cu suficientă siguranță. Cu plecarea lui Ion
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
părerea celorlalți oameni, de legile și de etica lor. Eu vreau ca faptele mele să fie necesare, iar nu libere! și, dacă n-aș avea o credință nestrămutată în această necesi tate a lor, aș muri de teamă și de rușine... Dar mai cu seamă aș muri de indiferență și de plictiseală. Căci nu mă interesează faptele care n-ar fi sânge din sângele meu, nervi din nervii mei. Nu mă interesează faptele abstracte. Pentru asemenea fapte nu vreau să pătimesc
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ele un semn al sorții? Al unei sorți care nu mi-a cruțat încercări serioase, dar care se pare că nici nu vrea să mă piardă cu totul. Căci, dacă n-ar fi decât pentru asemenea lucruri - și (scriu fără rușine cuvântul emfatic): merită să trăiești. Mihai În 1958 Mihai Rădulescu devine membru al Uniunii Compozitorilor, Secția de muzicologie. Are unele necazuri... De pildă - criticile destul de dure aduse lui Buicliu, dar mai cu seamă o critică la adresa lui Brediceanu Junior, drept care stârnește
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
poate fi frumos: e frumos atunci când e prac ticat cu forță, cu credință, cu uitare de sine, cu necesitate - total! Dar atunci când e anemic și temător, când privește împrejur și se rușinează, când ezită, când se ascunde, dezmățul e o rușine și o infamie. și atunci când altceva din tine suferă din pricina dezmățului din tine, trebuie să alegi între acest altceva și dezmăț. Să fie așa cum trebuie să fie, sau să nu fie deloc! Am prea multe lucruri în mine și prea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
citise nimănui lucrările, nici lui Mircic, nici lui Ovidel și nici altora. Până la urmă s-a găsit însă un martor al acuzării, închis și el pe acea vreme, deci mai ușor de convins, care, cu ochii lăsați în jos de rușine, a mărturisit în fața instanței - același tribunal militar, se pare - de a fi citit, chiar la invitația autorului, câte ceva din acele piese... Era ștefan Augustin Doinaș! Această depoziție a fost suficientă pentru a-l trimite pe Toledan din nou la pușcărie
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale, timp de douăzeci și șapte de ani, Alice a fost diligentă! Pierre, din București, Infantelui la Galați 2 decembrie 1959 Dragul meu băiat, nu numai rușinea pentru nepunctua litatea mea față de tine m-a făcut să întârzii atât cu scrisoarea, dar mai cu seamă o anumită oboseală și învălmășeală interioară... Calitatea mea de magistru al tău mă silește să ți scriu întotdeauna numai epistole pline de
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu dânsul (sau, mai corect, cu Lena - noua lui directoare). Cariera cea mai strălucitoare o făcu însă doamna Marieta Sadova, care jucă rolul titular dintr o piesă în care o inter preta pe Ulianova, mama lui Lenin. Cel puțin de rușinea aceasta, de a-i adula pe de-alde Buicli sau Brediceni, Mihai fusese scutit! Cât despre vina lui Dinu Noica de a nu fi avut inima să distrugă corespondența lui Mihai, contribuind astfel la distrugerea prietenului său, acum, când toți
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
născocesc alte nume în care să nu apară nici cuvântul „ciulin“, nici cuvântul „lapte“, zicându-i: „Stachelrippe“ școastă-ghimpoasăț sau „Nadelhals“ șgâtlejul-aculuiț. În înșelăciunea tuturor falselor nume comisă pe seama adevăratei plante se căsca dintr-o dată lacuna prin care lunecam în gol. Rușinea de a vorbi cu glas tare cu mine însămi, și nu cu planta. Cele patru trenuri circulau cu ferestrele larg deschise, călători în mâneci scurte stăteau în dreptul lor, iar eu le făceam semne cu mâna. Mă apropiam cât mai mult
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
la prăvălie, când își cumpăra pocnitori, ceruse mereu „Judofürze“. În toți acești ani, nimeni nu-l corectase vreodată - nici tatăl sau mama, nici vreunul dintre vânzători. Când într-un târziu a descoperit cum se numeau cu adevărat, i-a fost rușine pentru fiecare dintre pocnitorile explodate. Tatăl nu mai trăia când el pricepuseîn fine adevăratul nume antisemit. Cunoscutul meu mi-a mărturisit apoi că, deși mama lui mai trăiește, nici până azi nu s-a simțit în stare s-o întrebe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și cu toate astea mă simt pătrunsă până în măduva oaselor de un amestec de onestitate și înșelăciune. În România, hoții prinși erau fotografiați împreună cu prada și expuși cu numele și vârsta lor pe panouri, în magazine, ca niște absolvenți ai rușinii. Douăzeci, treizeci de fețe încremenite de frică, iar în dreptul pieptului câte unul dintre ei ținea niște cutii de chibrituri, un săpun sau un pumn de lumânări. Lipsa oricărei perspective proprii mă împinsese pe atunci să fur din magazine. Dar poate
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
frică, iar în dreptul pieptului câte unul dintre ei ținea niște cutii de chibrituri, un săpun sau un pumn de lumânări. Lipsa oricărei perspective proprii mă împinsese pe atunci să fur din magazine. Dar poate că și aceste fețe de pe panourile rușinii, ce-mi erau totuși mai apropiate decât muncitorii fruntași pe panourile de onoare, acei slugarnici și lingăi gata oricând să îndeplinească planul - fie și pe acela de crimă. și de parcă acești virtuoși ai regimului nu vârâseră îndeajuns spaima în mine
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
inevitabile, constând nu din atașament reciproc, ci din niște metri pătrați prea strâmți, cauzele deceselor aveau prea puțin de-a face cu bolile constatate de doctor. Cauzele deceselor se supuneau mecanismului de reguli ale binelui și răului, ale virtuții și rușinii. La asta se mai adăugau și superstițiile, astfel încât se formase un mărăciniș de „argumente“ care toate îți arătau limpede că fiecare dintre cei ce muriseră își meritase moartea. Reieșea că mortul îl provocase până-ntr-atât pe bunul Dumnezeu, încât
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
acolo, pe unde ești, se onorează rețetele compensate? Nu??! Mare ticăloșie peste tot! Mă tot frământ și mă tot zbucium să găsesc obiectul sau lucrul care mi-ar permite să mă prezint onorabil în fața Ta fără "a da cinstea pe rușine", după cum ar spune Nică al lui Ștefan al Petrei Ciubotarul nemuritorul creator al povestirii " Capra cu trei iezi". Pe de altă parte, Doamne, mi se pare deplasată rău, chiar condamnabilă inițiativa Ta cu peșcheșurile și cadourile astea obligatorii. Eu, în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
zăpadă până sus cu tot cu horn, în urma unui crivăț care timp de nouă zile fusese stăpânul incontestabil al câmpiei Bărăganului. Ridicolul situației și stupizenia milițienilor erau evidente pentru orice om cu bun-simț. Unul din cei patru copii din această coloană a rușinii șchiopăta de piciorul drept atât de grav, încât stătea mai mult atârnat de proba incriminatoare ținută pe umeri de frații lui. Mergeam prin sat rușinați, cu frunțile plecate, privind în jos, pierduți cu totul ca niște condamnați la moarte. Ajunseserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mălai din sacul golit. Eram șase copii înfricoșați și ne uitam la mama ca la singura salvare. Mama lua câte o bucățică de mămăliguță și expedia bolul alimentar cu înghițituri mici și cu ochii mai mult închiși fiindu-i parcă rușine că nu ne poate oferi ceva mai bun, mai mult, mai consistent și că mănâncă din rația noastră. Suferea cumplit. O durere și o suferință pe care nu le putea masca deoarece erau mult prea vizibile. Mama, mama! Câte mame
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lui nici un exemplar din această corcitură hibridă, monstruoasă și bestială, cunoscută îndeobște sub denumirea empirică de "Om". Doamna dirigintă, deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
fapta comisă, eu îl voi pedepsi să stea trei zile în ultima bancă din clasă. Pedeapsa se aplică din acest moment. Ești mulțumit Boris? Da. Aciocîrlănoaiei, ia-ți cărțile și mută-te în ultimul rând. Așa. Începeam să urc Golgota rușinii sub privirile pline de uimire ale colegilor care-și vedeau liderul clasei transpirat, nădușit cu părul zbârlit și tremurând din tot corpul, târându-și împleticit servieta roasă și scorojită spre locul de ispășire a unei fapte abominabile... S-a sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mălai De-acum închisă-i calea spre mult visatul RAI. Dar șoarecii nemernici se zvârcoleau în burtă Și mă mușcau cerându-mi o porție de turtă. O! Himalaia toată s-a prăbușit pe mine Strivindu-mă sălbatic sub valuri de rușine. Și sufletul și trupul atâta m-au durut Încât doream ca mama să nu mă fi născut. Preabunule, mă iartă; mă rog să te înduri C-am încălcat divina poruncă "Să nu furi!" Dar crede-mă, Stăpâne, îți spun cu-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
o ascultați pe mama voastră care numai pentru voi trăiește și muncește. Mai e ceva. Până când vom încreștina copilul, dându-i un nume în cadrul Sfântului Botez, vă rămâne vouă să-i alegeți unul frumos, de care să nu-i fie rușine. Eu, doamnă Rozalia, și cu nana Floare am plecat. Mai rămâneți cu bine și fiți sănătoși. Sărut-mâinile, coană moașă! i-am răspuns în cor. După plecarea celor două femei de treabă ne-am dus și l-am înconjurat pe frățiorul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lucrează în echipă, din asta trăiesc. Și vă dați seama că poliția de frontieră știe că doar este la 500 de metri de aici". Un călduros ,,Bine ați venit în România!" Oare există ceva mai dureros decât să-ți fie rușine că ai intrat în țara unde se află casa, strada, orașul, liceul tău, la numai 15 minute de la trecerea graniței? Cu siguranță.) Codruț Constantinescu, Hai-hui prin Occident, Editura Premier, Ploiești, 2004. 30 septembrie 2001 "Mi-aș dori o moarte a
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mei din țări copleșite de sărăcie și corupție aflați la Geneva; studenți originari din Balcani și Africa, care atunci când au o aventură de o noapte cu o blondă helvetă sau daneză, dau impresia că au mai spălat ceva din toată rușinea și ura pe care Elveția și Occidentul o devarsă zilnic asupra lor. Dificil de prins în cuvinte. 05 noiembrie 2002 Din pasiune pentru cărți, am decis să fac un stagiu de librar la Payot, bogata, luxoasa librărie din Geneva. Totul
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
un munte de om, fără îndoială român ca și mine. Cu toate că mi-am jurat să nu intru în vorbă cu cei ca el, pentru că nu eu voi face justiție în lumea lor, îl întreb la ieșire dacă nu îi este rușine să stea astfel cu mâna întinsă, în loc să muncească cinstit undeva. La care compatriotul îmi răspunde: "ia ascultă domnu' inginer matale îți dă mâna să mă critici, pentru că ai o meserie. Io' nu am, și mai bine cerșesc decât să dau
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
camuflaje, Radio Londra, ascultat în mare secret, pe întuneric, cu toate ușile ferecate. Teama, teama continuă, pătrunsă în sânge, în minte, în re flexe. Și trebuie să mai spun ceva. Un lucru de care astăzi mi-e de-a dreptul rușine. Am trăit, într adevăr, toate cele pe care le-am înșirat până acum. Dar eu, una, le-am trăit ca văzute printr-o cortină de voal, oare cum eclipsate, detașate de mine, pentru că eram îndră gostită până peste cap. În timpul
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
Balzac, Goethe, Mann, Dostoievski, Shakespeare, îi iau la întâmplare - au zis tot timpul că omul poate muri din nostalgie, din plictiseală, din nedreptate, din dor, din lupta dintre pasiune și datorie, din inimă rea având cordul perfect, din remușcare, din rușine, din fel de fel de „abstracții”, care nu se pot observa la disecțiile pe cadavre. Ei o țineau morțiș că o femeie sănătoasă tun poate pieri din dorul după un bărbat și că un bărbat sănătos se poate îmbolnăvi absolut
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de soare, de lună, de meteoriți, de stele, de ape, de lumina amurgului, să întrebăm cât e ceasul. Ne înconjoară, încet-încet, tandru și perfid, precizia. Să tăcem? După ce am terminat de citit Blândețea nopții de Scott Fitzgerald, am plâns fără rușine și m-am rugat lui Dumnezeu să scriu odată o carte ca aceea, în care un bărbat puternic piere încet, încet, fără a muri, după ce o femeie i-a spus printre paltoanele unei garderobe luxoase: „Nu mă părăsi, altfel mor
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]