10,694 matches
-
făcute de-a lungul timpului pe teritoriul satelor ce aparțin actualei comune Turia aduc dovezi ale unor locuiri încă din cele mai vechi timpuri, astfel în satul Alungeni, în locul numit "Piatra" s-a descoperit o așezare neolitică, lîngă pădurea " Capătul Stejarului" una "eneolitică" iar la "Fântâna Sărată" o așezare dacică din a doua epocă a fierului, cu vetre de pământ și pietre. În acest loc s-a descoperit și un tezaur format din 148 denari romani republicani, precum și mai multe fragmente
Comuna Turia, Covasna () [Corola-website/Science/310389_a_311718]
-
ploaie / Peste dansa. // Se întreabă trist izvorul: / - Unde mi-i crăiasa oare? / Părul moale despletindu-și, / Față-n apă mea privindu-și, / Să m-atingă visătoare / Cu piciorul? // Am răspuns: - Pădure dragă, / Ea nu vine, nu mai vine! / Singuri, voi, stejari rămâneți / De visați la ochii vineți, / Ce luciră pentru mine / Vara-ntreagă. // Ce frumos era în crânguri, / Când cu ea m-am prins tovarăș ! / O poveste încântată / Care azi e-ntunecată... / De-unde ești revino iarăși, / Să fim singuri !» Este
Câmpul Cerbului () [Corola-website/Science/310397_a_311726]
-
Petru atunci vinit de la Fechetău. Anul Domnului 1726”". a fost demolată pe la mijlocul secolului 20 după ce fusese înlocuită de o biserică de zid. Biserica de lemn a fost ridicată pe deal, în capătul de răsărit al satului, din lemne groase de stejar. Era încheiată în cheotori netede, în partea mai jos de console, iar pereții erau ridicați drepți, din bârne cioplite în patru fețe. Meșterii ei călători au fost sălăjenii Freanț Nicoară din Agrij și Gligorie a Petri Brudului din Chendrea, care
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
Săpânța din județul Maramureș, într-o familie obișnuită cu prelucrarea artistică a lemnului. Pătraș a fost atras încă din tinerețe de sculptura în lemn, de pictură și de poezie, făurite după canoanele creației populare. A început să sculpteze cruci din stejar de la vârsta de 14 ani. În anul 1935, Stan Ioan Pătraș, pe atunci un anonim sculptor în lemn, a început să așeze pe cruci și niște înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
înscrisuri sub forma unor scurte poeme scrise la persoana întâi: epitafuri ironice, naive, de multe ori cu greșeli gramaticale și foarte apropiate de graiul arhaic. La început, sculpta în jur de 10 cruci pe an, materialul folosit fiind lemnul de stejar. În anul 1936, el și-a perfecționat stilul; crucile au devenit mai înguste și au apărut figurile sculptate în relief, în culori vii, obținute din pigmenți naturali. Culoarea predominantă este albastrul, un albastru special, numit astăzi de către experți „albastru de
Stan Ioan Pătraș () [Corola-website/Science/310473_a_311802]
-
secolul trecut. Asemenea specii rare cresc și în parcul natural din milocul orașului, precum și în Grădina de Tir, care încă mai are aspectul unei grădini botanice, prin varietatea speciilor de arbori. Aici se găsesc: „arborele pagodelor, castanul comestibil, varietăți de stejar și pin, maclura originară din preeria americană, smochinul, magnolia, arborele-mamut originar din California, abanosul, rarități de tisa, tuia, alunul turcesc... Poziția încântătoare a Oraviței cu păduri bogate, cu stânci pleșuve, cu ape limpezi, l-a determinat pe Iosif Vulcan să
Oravița () [Corola-website/Science/297035_a_298364]
-
loc tămăduitor într-un document din 1597, dar abia în 1850 devine stațiune balneară. Este înconjurată de dealurile Cireșelu (912 m), Capela (720 m), Bechiș (1.079 m), Dealul Mic și Muntele de Sare, fiind acoperită cu păduri de fagi, stejari, carpeni, ulmi, castani, brazi și mesteceni. Stațiunea are o clima subalpină, cu veri răcoroase (temperatura medie în iulie este de 18,5 °C) și ierni blânde (temperatura medie în ianuarie este de -3,5 °C). Temperatura medie anuală este de
Sovata () [Corola-website/Science/297054_a_298383]
-
sau Biserica Balcului din Ieud este ceea mai veche construcție de acest gen din Maramureș, datând din anul 1364. Biserica din Sârbi - Sisani a fost construită în anul 1532 pe o ridicătură de teren, la marginea unei imense păduri de stejar. Biserica este alcătuită din bârne de stejar de peste 60 cm lățime, încheiate la colțuri în coadă de rândunică. Mănăstirea Bârsana - este marcată prin faptul că aici este concentrată arta cioplitului în lemn din Țara Maramureșului, lemnul cioplit de mâinile trudite
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
mai veche construcție de acest gen din Maramureș, datând din anul 1364. Biserica din Sârbi - Sisani a fost construită în anul 1532 pe o ridicătură de teren, la marginea unei imense păduri de stejar. Biserica este alcătuită din bârne de stejar de peste 60 cm lățime, încheiate la colțuri în coadă de rândunică. Mănăstirea Bârsana - este marcată prin faptul că aici este concentrată arta cioplitului în lemn din Țara Maramureșului, lemnul cioplit de mâinile trudite ale meșterilor artizani maramureșeni, spune povestea acestor
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
Pătrașco Catargi pitar - 1750; Ion Catargi stolnic - 1770; Petrache Catargi paharnic - 1800; GH. Catargi - 1860; Ion Catargi - 1896. În localitate sunt două biserici. Una din ele este identificată cu cele mai vechi monumente ale culturii religioase din Republica Moldova, care împreună cu Stejarul lui Ștefan cel Mare și Sfânt de o vârstă de 750-850 de ani, formează un ansamblu de obiecte cultural-geografice de interes internațional. Satul se află la nord-estul Republicii Moldova, între Stepa Bălțului, Râul Nistru și Cetatea Sorocii. Satul este situat în
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
mari mănăstiri, luate ca reper: Saharna, Japca, Dobrușa, Cușelăuca. Satul face parte din Câmpia Sorocii, zonă bogată în păduri seculare, situat pe un teritoriu deluros, puternic fragmentat de o rețea deasă de văi și vâlcele adânci, cu păduri de fag, stejar și carpen. Satul este despărțit de un râuleț, pe alocuri foarte îngust. Deasemenea există și câteva lacuri. Numeroasele dealuri au formă de cupole. Solul este principala bogăție naturală a satului. Aici există o gamă largă de soluri, dominante fiind cernoziomurile
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
a elementelor pedoclimatice. După compoziția floristică cele mai bogate sunt ecosistemele forestiere (peste 800 specii), de stepă (peste 600 specii), de luncă (circa 600 specii), petrofite (circa 200) și palustre (cca 100 specii). Pădurile foioase sunt predominate de speciile de stejar, și carpen. Vegetația de stepă s-a păstrat doar pe alocuri în formă de terenuri aparte și fragmente de asociații vegetale de stepă. Fauna este variată și bogată și se grupează în cinci biotopuri. Pădurile sunt populate de mistreți, vulpi
Cobîlea, Șoldănești () [Corola-website/Science/305118_a_306447]
-
este de 10 - 25 cm, în unele ierni poate ajunge chiar și la 30 - 50 cm. Vegetația este reprezentată de plante specifice zonelor de câmpie, cu unele particularități de stepă și silvostepă. Speciile de arbori și arbuști mai răspândite sunt stejarul, carpenul, fagul, frasinul, arțarul, plopul, salcâmul. Flora este bogată și în plante de cultură: cerealiere, legumicole, tehnice, floricole; pomi fructiferi, viță-de-vie . Fauna o alcătuiesc speciile tipice de câmpie: vulpea, iepurele, țistarul, iar dintre păsări - vrabia, ciocârlia, graurul, pițigoiul, cucul, cioara
Iezărenii Vechi, Sîngerei () [Corola-website/Science/305122_a_306451]
-
de arcași și răzeși, care, pentru slujbă credincioasă, au primit această moșie ca să-și ridice case. Așadar domnitorul, fiind mulțumit de slujba lor, le-a dăruit un loc foarte bun, cu pămînt roditor, cu piatră din belșug, cu lemn de stejar și apă de băut, de asemenea, foarte bună. Din acel document de istorică atestare a satului, semnat de domnul Moldovei Alexandru IV Lăpușneanu pe 7 apr. 1555, ne dăm seama că la începuturi satul se numea Capoteani și tocmai la
Cotiujeni, Briceni () [Corola-website/Science/305136_a_306465]
-
al climei și apelor. Vegetația comunei este bogată. Flora este variată. Este întâlnită vegetația de pădure. Comuna Cociulia este înconjurată de "Codrii Tigheciului" în care se află o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul, teiul, arțarul, ulmul. Plantele rare și cele pe cale de dispariție sunt incluse
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
o floră și o vegetație deosebită. În pădure este întâlnit: fagul, plopul negru, stejarul pufos, salcâmul, bradul, vița de vie sălbatică. Vârsta medie a pădurii este de 40 de ani. Cele mai răspândite specii care se întâlnesc în pădure sunt stejarul, frasinul, teiul, arțarul, ulmul. Plantele rare și cele pe cale de dispariție sunt incluse în Cartea Roșie a Republicii Moldova. Numărul plantelor rare crește de la an la an atât din cauza schimbării condițiilor de trai, cât și din cauza influenței negative a factorului antropic
Cociulia, Cantemir () [Corola-website/Science/305146_a_306475]
-
ruthenicum") - plantă înscrisă în Cartea Roșie a Republicii Moldova., șiverechie podoliană (Scivereckia podolica) - specie rară Fondul silvic ocupă suprafețe mici în cursului râului Lopatnic. În nordul comunei se întâlnesc păduri bogate în specii de arbori și tufari valoroși. Specia dominantă este stejarul obișnuit ("Quercus robur") cu arbori de dimensiuni impunătoare de până la 80-90 cm în diametru. În preajma râului se întâlnesc plop și salcie. Algoflora râului Lopatnic este dominată de alge diatomee, alge verzi, cianofite și euglenofite. Ihtiofauna râului Lopatnic este reprezentată de
Corjeuți, Briceni () [Corola-website/Science/305135_a_306464]
-
opt. Prădătorii, încolăciți de limba biciului domnesc, se prăbușeau ca spicele la pământ. Prada hoților fusese adunată și restituită păgubașilor. Oamenii domniei se retraseră într-o minunată poiană, pentru a se odihni după luptă. Ștefan se sprijini de tulpina unui stejar bătrân. Scoase din nou biciul și-l atârnă de un ram al stejarului. Apoi, ca pentru sine, rosti: „Brav bici... Brav bici ai fost, pe brav stejar să mi te odihnești!” La asfințit de soare, oamenii domniei porniră să-și
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
Prada hoților fusese adunată și restituită păgubașilor. Oamenii domniei se retraseră într-o minunată poiană, pentru a se odihni după luptă. Ștefan se sprijini de tulpina unui stejar bătrân. Scoase din nou biciul și-l atârnă de un ram al stejarului. Apoi, ca pentru sine, rosti: „Brav bici... Brav bici ai fost, pe brav stejar să mi te odihnești!” La asfințit de soare, oamenii domniei porniră să-și facă drumul de mai departe. Din întâmplare, sau cu bună știință, Ștefan își
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
poiană, pentru a se odihni după luptă. Ștefan se sprijini de tulpina unui stejar bătrân. Scoase din nou biciul și-l atârnă de un ram al stejarului. Apoi, ca pentru sine, rosti: „Brav bici... Brav bici ai fost, pe brav stejar să mi te odihnești!” La asfințit de soare, oamenii domniei porniră să-și facă drumul de mai departe. Din întâmplare, sau cu bună știință, Ștefan își lăsase biciul atârnat de ramul viguros. Băștinașii veneau să-l admire iar cei sosiți
Bravicea, Călărași () [Corola-website/Science/305149_a_306478]
-
La șușmé (La cișmea), Șleahul Mănții, Șleahul Pelineiului Alte microtoponime: Fântâna de câmp, Hățașul (drumul ce marca vechea limită a satului până în 1921), Movila lui Gologan (tumul vechi), Movila Săpată (tumul vechi), Pachetul cu Chir (teren înțelenit între patru drumuri), Stejarul, Tișcana (digul de separare a Bălții Crihanei de Balta Mănții) alternanța F/H: fier/her (cu derivatele: herăstrău, herăraie, her de călcat), fierbere/hierbere, fiindcă/hincă, fin/hin, fior/hior (cu derivatele: hioros, a se înhiora), fir/hir, fire/hire
Crihana Veche, Cahul () [Corola-website/Science/305143_a_306472]
-
localității mult calcar. Satul Zăicana este situat în zona naturală de silvostepă iar flora și fauna corespunde acestei zone. Flora se caracterizează prin diverse specii de plante, satul dispune de 2 păduri, în care putem întâlni, pinul, salcâmul, ulmul, mesteacănul, stejarul, arțarul și alte numeroase specii de arbori, din arbuști se întânesc în special mecieșul și alunul, iar din plante, ghiocelul, toporașul, brândușa, romanița, și altele, în pădurile de pini se găsesc pe sezoane ciupercile, iar fauna este caracterizată prin prezența
Zăicana, Criuleni () [Corola-website/Science/305158_a_306487]
-
asigura pe deplin necesitățile. Circa 50% din populația satului simt lipsa apei potabile. Pe an ce trece vegetația naturală ocupă suprafețe tot mai mici. Din vegetația arborescentă naturală de odinioară astăzi s-a păstrat un procent foarte mic: pădurea de stejar din N-E satului, restul plantațiilor forestiere sînt toate plantate de om (plop, salcîm). În total fîșiile forestiere a stului Colibași au o suprafață de 491 ha. Suprafața de pășuni este deasemeni foarte mică (8% din totalul teritoriului satului) și
Colibași, Cahul () [Corola-website/Science/305142_a_306471]
-
ale clădirii și în spatele ei cresc numeroase exemplare de conifere și foioase.La dreapta pe o suprafață de 7 hectare, e concentrat sectorul principal al parcului de sus - Parcul de amatori. Aici cresc salcîmi plîngători, arțari în formă de glob, stejari piramidali, arțari cu frunze roșii și arțarii americani, fagul decorativ. Dincolo de conac începe imediat o pantă abruptă, ce duce în parcul de jos.În centrul parcului se află o poiană mare înconjurată de copaci și arbuști de specii exotice pentru
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]
-
plante. La marginea de vest a poienei cresc cîțiva plopi albi, un grup de arțari cu frunzele ascuțite, tei cu frunze mici,frasini și castani. Este foarte frumos aici toamna. În partea de nord a poienei cresc forme rare de stejar roșu american, stejar de Caucaz, stejar cu frunze în două culori, stejar castaneifoliu. În extremitatea de sud a parcului se află un iaz, pe malurile căruia cresc salcii, laricea,stejari, carpeni ș.a. Colegiul Agricol din Țaul se numără printre cele
Țaul, Dondușeni () [Corola-website/Science/305161_a_306490]