11,293 matches
-
Medicală, unde a fost înființat în 1963 , în corpul B al Institutului de Medicină și Farmacie Iași, în 1974. A organizat disciplina de Propedentică stomatologică cu laboratoare comparabile cu ale altor facultăți de stomatologie din țară și străinătate. S-a străduit continuu să doteze cu materiale, instrumentar și aparatură, astfel ca activitatea didactică și de cercetare să se desfășoare în condiții materiale optime. În activitatea științifică, de cercetare, a introdus, în premieră pe țară și printre primele din lume la Iași
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de Farmacologie din țară, în mai multe ediții (1946, 1947, 1948 și 1952) și un Tratat de Medicină Internă și Terapeutică. A fost partizanul unor metode și tehnici moderne de diagnostic și tratament ca radiologia , rectoscopia și gastroscopia. S-a străduit continuu să dezvolte Laboratorul de Farmacologie, astfel ca activitatea didactică și de cercetare să se desfășoare în condiții materiale optime. Concomitent cu activitatea didactică desfășurată timp de aproape trei decenii, prof. dr. Dumitru Brănișteanu a depus și o susținută activitate
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
Conservatorului de Muzică Ciprian Porumbescu din București. Anul 1956 marchează venirea sa la Iași, pentru a contribui la înființarea și dezvoltarea Operei Române. De când și-a legat destinul de Cetatea Culturii moldave, alături de ceilalți prestigioși soliști și coregrafi, s-a străduit să fie reprezentativ pentru prestigiul unui oraș cu emblema câștigată prin contribuția iluștrilor înaintași. Din paleta repertorială abordată, menționăm: Mephisto din Faust de Charles Gounod, Angelotti din Tosca de Giaccomo Puccini, Basilio și Bartolo din Bărbierul din Sevilla de Gioachino
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
de film drept dovadă, trebuie s-o descrie adică să traducă în cuvinte o succesiune de imagini în mișcare montate într-un anumit ritm, însoțite sau nu de dialog sau de muzică. Ceea ce, evident, e dificil. și de ce s-ar strădui măcar s-o facă ? Oare publicului-țintă al unor filme ca Ultimatumul lui Bourne și Partea lui de consolare ar trebui să i pese de tehnicismele astea ? De ce ? Ambele filme sînt niște produse comerciale și, judecînd după încasări, ambele și-au
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
complexitate logistică, e vîrful indiscutabil al epopeei naționale. îți dă toată povestea (din 1593, cînd Mihai își cumpără tronul de la turci, pînă în 1601, cînd moare pe Cîmpia Turzii), pe un fundal de politichie europeană la nivel înalt, care se străduiește să fie cît mai cuprinzător și mai detaliat (scenariul este de Titus Popovici). Regizorul, Sergiu Nicolaescu, nu mai are nervozitatea vînoasă a debutantului și n-o înlocuiește nici cu personalitate (adică stil), nici cu noi standarde de profesionalism, dar, în
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
multă carte, a mai învățat singură câte ceva mai cu seamă de când copiii ei urmau cursurile școlii din Pungești. Costache era bine pregătit, făcuse și cîteva clase secundare dar nu avea timp să se ocupe de pregătirea copiilor iar Maria se străduia uneori să le explice unele cunoștințe ce le citea din cărțile lor. Printre ocupațiile ei, ca gospodină a casei se număra și îngrijirea „bătrânilor de diladeal”, adică părinții luiCostache, Ion și Ruxanda, care adesea erau bolnavi. Le pregătea de mâncare
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
putea să-i joace cum va dori ea și sufletul ei negru pe cei „didilavale” și în deosebi pe nesuferita de venetică, Maria, care alături de Costache, ce nu mai prididea să muncească făcând cărăușie și lucrând cu chibzuială pământul, se străduiau să răzbească greutățile ce se iveau în numeroasa lor familie. în afară de planul acesta, mintea ei drăcească mai avea și alte gânduri legate de alte rude apropiate și pe care nu putea să-i sufere, dar care vor fi dezvăluite la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
hotărâte de bătrân. Un rol deosebit l-a jucat preotul parohiei Pungești, Alexandru Mironescu , care venise de vreo doi ani în locul preotului Stamate. Deși nou , preotul cel tânăr aflase multe despre atmosfera și conflictele din familia Gheorghiu și s-a străduit ca ceremonia de înmormântare să aibă loc fără întâmplări neplăcute. Capitolul VII „Doamne, dă-ne sănătate Că mă apăr eu de toate” înserarea coboară tot mai mult peste dealul Inăriei. Oamenii începuseră să-și curețe sapele cu care prășiseră toată
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pace ale soră -si. Maricica îl îndemnă să vină acasă, să stea la masă, făcându-și planul ca după mâncare să meargă amândoi, luându-se după urme și din aproape în aproape, i-ar fi găsit. în zadar s-a străduit ea să promită pace, Săndel nu a apărut. Nici acasă nu mai erau ceilalți frați și surori, adică Vasile, Dumitru și Ileana, erau duși la prășit sau cu vitele mari. „Oare să aștepte să vină mama, care era plecată la
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
să mai spun de Dumitru, e încă mic și nu poate munci din greu și trebuie să-și termine și școala, să facă cele șapte clase, ca să iasă și el om al timpurilor de azi. Matale Costache cum te-ai străduit să înveți și pe atunci nu se cerea atâta carte? continuă Maria; − Ei, dar Dumitru nu prea se trage la carte. Ai văzut și tu că l-am mai prins cu lecțiile neînvățate; − Da, da’ și matale hop cu bătaia
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
pentru refacerea, sau pe unele locuri chiar facerea directă, a legăturilor terestre între principalele localități ale Moldovei, una dintre ele trecând și prin târgul Pungești spre Roman sau Iași și chiar prin apropiere, spre Bacău. școlile din zona Pungeștiului se străduiau totuși să facă față misiunii lor, deși dascălii lor nu aveau și nici nu puteau să aibă continuitate atât timp cât se aflau mai mult mobilizați pe front, sau în spatele lui, unii dintre ei chiar fuseseră luați prizonieri, în luptele din stepele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Pregătirile în vederea sărbătoririi acelei zile se făceau cu multă dăruire și pe mai multe planuri: mai întîi biserica prin reprezentanții săi, preotul paroh Mironescu Alexandru și dascălii Concu Ioan și Talmaciu Constantin, talentat cântăreț de biserică, împreună cu consilierii bisericii, se străduiau ca totul să fie cât mai bine pregătit și organizat în cât să fie model de curățenie și de frumusețe. Noul cântăreț de biserică, Talmaciu Constantin, sa întrecut pe sine în organizarea corului bisericesc pe patru voci, bucurându-se de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
câteva zile, în târg a rămas un comandament, căreia soldații îi spuneau „komendatura”, ei aveau grijă să îndrume convoaiele militare ce străbăteau zona. în curând s-au întors din refugiu slujbașii de la primărie, învățătorii și profesorii precum și preotul. Lumea se străduia să intre în normal, să strângă recoltele, să pregătească ogoarele și semănăturile de toamnă, într-un cuvânt, să reia viața normală. O întâmplare a facut mare vâlvă în târg: comandamentul sovietic dăduse de știre populației să anunțe dacă au văzut
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
face și că ar trebui să-l ducă acasă. Degeaba s-a rugat Emilia, zadarnice au fost lacrimile și plânsul, medicii, puțini la număr față de numărul mare de pacienți cu răni de pe front, au ridicat din umeri . Emilia s-a străduit să găsească un car ca să-l aducă pe Dumitru, cel vlăguit total de infecția din organism, să moară acasă, la Pungești. Când carul a ajuns pe la Rediu, Emilia a trebuit să aprindă lumânarea la căpătâiul băiatului răpus de armele drăcești
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
am dus cu noi bruma de bagaje ce aveam, instalându-ne în incinta acestui orfelinat. Toți elevii noștri erau orfani de război! Eram directorul școlii cu patru clase din orfelinat, soția încadrată ca învățătoare, împreună cu alte două tinere colege. Ne străduiam să aducem lumina și căldura sufletească în inima micuților lipsiți de dragostea protectoare a taților dispăruți în război! Era o situație, aproape ca la Școala Normală din Bârlad. De bine, de rău, acești copii și pe lângă ei aveam și noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ispite. Nu totdeauna rezultatul final era cel real, ci era viciat. Încă se aplica lupta de clasă în școală, îndepărtându-se din start elementele valoroase, preferându-se cei cu dosar bun, cu origine sănătoasă, așa cum se spunea atunci. Comisiile se străduiau să lucreze drept, dar se intervenea în final, favorizându-se anumiți protejați ai unor persoane cu funcții de conducere pe linie de partid și de stat. Am amintit cazul ginerelui meu care, deși luase toate examenele de admitere la facultate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
trăgeam câte un chef, o făceam "lată" cu câteva pahare de "molan" de 5 lei litrul, acompaniate de hamsii marinate tot de 5 lei și o pâine mare, de același preț, fără spirtoase, droguri, kenturi. La fel de minunați erau și dascălii, străduindu-se, în limita "indicațiilor" și a opreliștilor de tot felul, să ne învețe o istorie cât mai aproape de realitatea științifică. Fie-le țărâna ușoară blândului domn Cihodaru, urmașului său, academicianul Platon, minunatului Nicolae Gostar, spiritualului și rafinatului Ilie Grămadă, distinsului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cei doi președinți au ieșit în curte și reporterii de la presa română și siriană s-au repezit să-i fotografieze și filmeze. Întrucât fotograful personal al președintelui sirian, un bărbat mărunt de statură și cu o chelie respectabilă, se tot străduia să ajungă cât mai în față, un "cameraman" român "vigilent", aflat în spatele fotografului sirian, i-a "scăpat" acestuia pe chelie, pentru "atenționare", ditamai camera TV profesională, în greutate de cca 20 de kilograme. Victima a resimțit lovitura, Ceaușescu a observat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a "tovarășului" în Peru, proiect estimat la cca un miliard de dolari. Numai studiile de teren preliminare au costat Partea româna un milion de dolari, sumă pe care, la stoparea proiectului MAE, ambasada noastră la Lima și GEOMIN s-au străduit s-o recupereze, tot din însărcinarea "tovarășului"! Primisem încă de la plecare, după discuții la Ministerul Minelor și la GEOMIN, sarcina de a veghea asupra activității societății de la Copiapo și a găsi noi posibilități de dezvoltare a cooperării în domeniul minier
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cablu și privind hăul de 400 de metri de sub noi îmi declara fermă că e "pentru ultima oară". Vederea de "sus" merită orice creștere de tensiune Leme, Copacabana, Ipanema, Leblon, Botafogo, Flamengo, Corcovado... Ca și de pe Corcovado, și aici ne străduiam să reperăm Consulatul, aflat la poalele "Cocoșatului". Ajunși în vârf, emoțiile ascensiunii generau o "furie" pentru cumpărături artizanat și tricouri cu reproducerile "Căpățânei de zahăr" pentru prietenii din țară ce o știau doar din fotografii. După cumpărături, cu ce ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
acestea care îi sperie". Mai recent, situația avea să fie sintetizată de președintele Lula: "Violența este un factor care joacă împotriva Braziliei, nu se poate nega. Trebuie însă să arătăm alte lucruri, pe cele bune!" Și aceste "lucruri bune" se străduiau cei de la Oficiul pentru turism să ni le facă știute! O observație finală la cele de mai sus: întors în "Micul Paris", buzunarele mele aveau să fie mai des "consultate" într-o lună în metrou, autobuz, tramvai sau pe stradă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cu greu. Rezistam să devin un automat care Învață. În schimb, și mă consider norocos pentru asta, am avut șansa să regizez În clasa a XI-a Năpasta și să joc chiar rolul lui Ion Nebunul. Deși ca actor mă străduiam să-l imit pe Emil Botta În cele mai mici gesturi și copiam exact unghiul de Înclinare a capului spre umărul stâng, ca regizor am fost autentic și am rupt gura târgului (adică a liceului meu, „Iulia Hasdeu“) cu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
o coincidență pe care noi am interpretat-o simbolic. Deși timpul era scurt, improvizam fără să fixăm nimic, lucru ce convenea de minune unui actor ca Dan Nuțu, născut să facă film. Noi eram fascinați de spontaneitatea lui, el se străduia să „nu-i iasă“ niciodată În repetiții rolul, căci era Îngrozit de perspectiva de a face de două ori același lucru. Din păcate, prietenia noastră suferea de câte ori ajungeam În faza - teribil de neplăcută pentru el - În care regizorul, adică eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
comportat, deși eram străini, ca o familie care primește oaspeți. După ce i-am oferit necunoscutei platouri cu mostre din diversele mâncăruri naționale, am reluat cântecele, fiecare pe limba lui. Eu am Încercat să aduc cum puteam un omagiu Mariei Tănase, străduindu-mă să evoc o fărâmă din melancolia dorului cu Cine iubește și lasă. Efectul cel mai puternic l-a avut Joăo, cântând În portugheză o melodie care și acum, când o aud, Îmi provoacă fiori. Datorită lui am descoperit fadoul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
valsez În ritm, m-am adaptat la tot felul de mișcări de du-te-vino ale pendulului, În speranța că voi găsi o forță și o motivație nouă atât În profesie, cât și În viață. Acceptam multe propuneri de lucru și mă străduiam să nu aleg la voia Întâmplării. Eram conștient de pericolul de a mă pierde În amestecul de tentații care pot duce la haos și confuzie. Aveam În minte, ca o aspirație, imaginea drumului ascendent În spirală, dar mă Întrebam dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]