10,586 matches
-
păduratici, a căror vârfuri se înălțau semeț spre ceri, imens decor de verdeață care ne împodobea calea, ne ținea umbră și răcoare; în dreapta aveam șesul întins cu perspectiva depărtărilor, cu satele, cu luncile, cu lanurile de pâne printre care se strecurau ac niște șerpi cu solzi de argint: Moldova, Râșca, Topolița, Ozana, Pipirigul, ape de munte năprasnice care dădeau viață câmpiei și bucurie ochilor! O! Prin acele locuri are unde să se desfate vederea și să se umple inima. Dar dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
bine ți-ai aruncat ochii pe o câmpie frumoasă, pe o apă curgătoare, pe un castel mândru, pe o fabrică ce fumegă, pe un munte capricios, că toate aceste au și dispărut și altele, necontenit altele, vin în loc. Impresiunile se strecoară repede fără să ai vreme să le mistui. Puterea aburului îți împrumută parcă ție însuți puteri peste fire. Te simți mai mult decât un om. O! Ce ar fi dacă omul ar capata darul de a zbura? Dar mă opresc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
care aveam să stau închis aproape un an. Câteodată îmi ziceam: O!, dac-ar da Dumnezeu să găsesc școala arsă!... Ce bine ar fi! Câte nebunii nu vin în mintea unui copil! Ș-atunci parc-o rază de speranță se strecura în inima mea. Mai știi! Multe lucruri de necrezut s-au întâmplat în lumea asta, de ce nu s.ar întâmpla să găsesc blestemata de școală prefăcută în cenușă și eu, la vederea ruinilor ei, să strig plin de extaz: Moi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
era "tratată vitreg", nu se oprea și asupra lumii din mediul urban. Întemeiate erau și unele aspecte ale criticii îndreptate împotriva politicii școlare: școala rurală neglijată, școala secundară subordonată intereselor păturii burgheze. Spiritul polemic al lui Motru lăsa să se strecoare și critici exagerate ("am organizat un învățămînt public inutil marii majorități a poporului".) (36 a, p. 33). Viața satului, constituind o realitate de sine stătătoare față de viața orașului, iar țăranul avînd "o altă spiritualitate și alte interese" decît "orășeanul", învățămîntul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de termeni ca fraudă sau delapidare. Pe plan global, fracturile din sistemul internațional care apar din suveranitatea națională, disputele jurisdicționale și lipsa de coordonare în rândul organizațiilor internaționale îi conferă corupției politice multe forme și fisuri în care să se strecoare. Așadar vom argumenta că o analiză a corupției politice doar în cadrul structurii statului-națiune nu mai este plauzibilă. În plus, linia dintre ceea ce este sau nu corupt poate fi atât de fină, încât să nu poată fi percepută nici măcar de cei
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
supunerii și să încurajeze raportarea jafurile superiorilor. Dar motivul principal era faptul că situația era una de privațiune și nu de deposedare: pur și simplu așa stăteau lucrurile și așa au stat dintotdeauna. Restricțiile feudale asupra libertății individuale s-au strecurat în cea mai mare parte fără greutate în dictatura proletară a lui Mao. Totuși, în alte privințe, Mao a căutat să elibereze țara de moștenirea sa imperială și confucianistă. Un ținut în care dominante erau ideile confucianiste respectul pentru superiori
Corupţia politică : înăuntrul şi în afara statului-naţiune by Robert Harris [Corola-publishinghouse/Science/932_a_2440]
-
care păzește spitalul sau satul de bolnavi. Omul îmi face rău numai când îl văd cum își etalează arma. Atitudinea lui e tot un simptom al unei masculinități deficiente. Ăștia nu sunt bărbați, răzeși. Cică au grijă să nu se strecoare țigani care să se travestească în pacienți, să-și pună o pijama și să ciordească din saloane. Cretinul ăsta ar putea măcar să împuște ciorile care croncăne prin preajmă, sau câinii să-i căsăpească, să-și dovedească bărbăția, dar cred că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
și de mine. Uite-acuși. Ei, și când a venit, după trei-patru ore, mi-a făcut semn să mă apropii. Ținea pumnul strâns și iscodea cu privirea în juru-i. Logic, am dedus că în palma lui e „sponsorizarea“. Și mi-a strecurat în palmă un sul de bancnote. Cu fereală, nu cumva să vadă colegii mei. Să nu se simtă discriminați. Am pipăit folmotocul pe drumul dintre mâna părintelui și buzunarul pantalonilor. Și mi-am zis că m-am scos. Era un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Ca să aibă impresia că l-ai umplut de bani. Că acea cărămidă de firfirici corespunde cu munca prestată. În cele din urmă, cartea a apărut. Cu chiu cu vai. I-am dus-o și părintelui. N-am avut să-i strecor în ea și zece bancnote nou-nouțe. A zece mii de lei fiecare. I-am pus acolo doar o hârtie de o sută, pe care o poate folosi și ca semn de carte. 11. Meditații la creativitate 11. Meditații la creativitate Mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cu studenții de la Litere, în general, nu m-am prea înțeles niciodată. Am frecventat mai demult un curs pe care Manolescu îl ținea la Litere. Era destul de mult norod la cursul manolescian. Pe vremea aia, Manolescu era și politician și strecura tot felul de picanterii cu moș Diaconescu, Țepelea. Doar din aceste amănunte să fi fost construit cursul și Manolescu ar fi avut asigurată o frecvență mai mult decât mulțumitoare. Prima dată când am ajuns la cursul lui, tema era literatura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cărbuni, plachia la cuptor cu legume de sezon, toate mi se derulează prin fața ochilor și, deși nu-mi lipsesc ca și spectru gastronomic astăzi, nu mai simt aroma bucatelor Maiei, totul parcă-i fad, cauciucat. În fiecare dimineață, bunicii se strecurau cu mare discreție afară și nu ne tulburau somnul până la orele 10. Maia, intra la păsări și-n saivan la oi, bunicul asigura plinul de apă peste zi și apoi dădea o fugă la imaș unde mai dețineau o parcelă
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
contur, deoarece fiecare dintre noi își are propriul spațiu existențial. Respectarea acestuia, spunea Petre Țuțea, ține de credință, devoțiune și implicare. Partea a II-a În țara piticilor geografi - debut literar geografic al unor elevi pășcăneni - Dincolo de acuratețea elementului geografic strecurat elegant în text, intervine sensibilitatea fiecărui copil în a reda informația prin cuvinte, prin arta cuvântului scris. Mulțumesc în acest sens, soțului meu, Ioan Răzvan C. Botezatu, care a urmărit îndeaproape latura formativă în plan compozistic-literar. Maramureș, plai de vis
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
să fie ger de să crape pietrele după Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
și fluența ideilor în această exigentă artă a cuvântului așternut pe hârtie. Am parcurs până în prezent multe lucrări structurate pe o tematică prevalent geografică, științifică, însă prea puține de factura celei realizate în spirit literar și unde elementul geografic se strecoară elegant printre cuvinte meșteșugite artistic. Este un „dar” pe care doamna profesoară ni-l prezintă în forma unor amintiri de suflet, dar lasă deschisă poarta sufletului domniei sale și pentru debutul unor copii talentați. Pentru doamna profesoară Mariana Coteț Botezatu, scrisul
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
panterelor morfinate“, a stat permanent ală turi de secretarul de redac ție În această campanie literară a ferestrelor deschise larg, cola borarea lui, În acest sens re dac țional, abia dând la iveală ne lip situl său venin, distilat și strecurat printre rânduri și fără consecințe. [...] Articolul său de debut În Noua Revistă Română, intitulat „Curente literare“ (august 1912), ar putea fi o explicație a plecării sale intempestive din cercul scriitorilor simboliști, cum și o protestare de independență și un avertisment
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
simți altfel.“ [...] Am fost și eu un „tătic“ al femeilor mele, cărora o viață Întreagă le-am ținut picioarele, totdeauna reci ca niște flori de gheață, În palmele mele calde și sub dogoarea gurii mele, lăsân du-le să se strecoare În cel mai fierbinte și mai considerat loc al paternităților noastre comune. și am fost ceea ce se cheamă directorul conștiinței lor bătute de toate vânturile și terapeutul lor moral. și am fost vindecătorul miraculos ( În chip de legen darul dr.
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
reflecta uneori, chiar dacă nu Îndrăznește a și scrie, deși nu i-ar lipsi pana și timpul necesar. Îl Întrebam deunăzi, stând amândoi, ca În fiecare seară, pe bordura grădinii Ateneului, dacă a constatat sau bănuit, ca și mine, sentimente religioase strecurându-se până În această lume a prostituatelor, urgisite ca Într-un țarc, departe de scutul tuturor legilor sociale sau morale. M-am luptat, nene Beldie - pe vremea când eram sublocotenent și băteam pavajul ăsta Împuțit al Bucureștiului -, cu una care nu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de lume și încremenea acolo ceasuri lungi, nesfârșite, iar ei rămâneau muți, așteptând fără să știe ce așteaptă, liniștea creștea atunci enormă, li se auzea respirația, li se auzeau bătăile inimii, se auzea vântul de gheață cum șuieră și se strecoară prin crăpăturile vagonului, cum îi lovește și le brăzdează obrazul. Tata, la început, când urcase în trenul de marfă, fusese stăpânit de un sentiment acut de revoltă, mânie și neputință: îl scotea din minți, pe el, care nu se clintea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
știa că e abia începutul și că nu se poate feri din calea valului, oricât l-ar costa asta, știa că nu se va opri, va merge până la capăt. *** La începutul lui aprilie, pe la orele prânzului, preotul Petrea i-a strecurat tatei în mână un bilet mototolit, care cine știe prin câte mâini trecuse până să ajungă la el. Tata s-a retras într-un colț, ferit de priviri, să-l citească. Era un bilet de la mama. Îi scria: Valeriu, mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
la partizani, iertați-mă de alegerea mea, dar numai aceasta e varianta în care cred, sper să izbândesc și să ne vedem cu bine, Victor. Apoi, după miezul nopții, când s-a convins că Vlad și mama dorm, s-a strecurat pe ușă ținând în mână geanta sa de elev în care înghesuise ceva de-ale gurii, un prosop, un săpun, două perechi de ciorapi și un schimb de lenjerie de corp. La marginea orașului, lângă spital, s-a întâlnit cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
futut o curvă bună. S-a sculat brusc în picioare și a părăsit încăperea. Vlad a rămas complet derutat: ce fusese asta și ce urmează? Douăzeci și patru de ore n-a mai apărut nimeni (doar un gardian oarecare ce i-a strecurat prin ușa întredeschisă o tavă cu apă și ceva de mâncare), l-au lăsat în pace. Chiar a dormit câteva ceasuri, chircit într-un colț al celulei. Când s-a trezit, starea lui lăuntrică, în loc să fie mai bună, s-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
Horia al secolului XX. Dacă eroul transilvănean a fost pus pe roată, Ilie Ilașcu a fost pus de mai multe ori la zid pentru a se traage în el cu gloanțe oarbe, a fost lovit cu nagaice căzăcești, câini dresați strecurați în celulă au mușcat din carnea lui... și asta în plin secol XX. De ce?! Pentru că a îndrăznit să dea glas mesajului său de dragoste și dor, care este mesajul întregii Basarabii:” Vă iubesc, popor român!”. Ilie Ilașcu fusese arestat de către
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
dar ce anume era greu de spus. Cert e că acum femeia arăta entuziast spre trecut. Într-o noapte, statuii i-a dispărut un picior. Ca să poți demonta partea de picior de la genunchi până la șold, ar fi trebuit să te strecori înăuntru, ceea ce era imposibil. Cu sau fără o explicație rațională, tot orașul vedea că lipsea o jumătate de picior. Pentru mulți, ceea ce nu-i rațional e miracol. Credincioasele au început să se închine la Victoria demontabilă ca la o martiră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
credință e de mai multe feluri. Unii nu cred în Dumnezeu, alții în microni sau în unghiul drept. Pentru meșterii care au construit blocul meu, unghiul de optzeci și cinci, optzeci și șapte de grade era suficient de drept. Mă strecuram pe șantier și-i plăteam pe ascuns ca să niveleze pereții ori golurile în care urmau să fie montate ferestrele, iar ei mă îngăduiau răbdători ca pe un om fără minte, care însă are bani de aruncat. „Ce ai, bre, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pentru descurcăreții cu un luciu de paranoia în priviri. Bietul poet, se ascunde ca japonezul căruia vreme de treizeci de ani nu i s-a spus că războiul s-a terminat. Zilele trecute, unul dintre anticarii de la Universitate mi-a strecurat, printre cărțile pe care i le-am cumpărat, și o „plachetă“ de-a poetului plină de la un cap la altul cu „din alea“. A făcut-o în așa fel încât, până să mă dumiresc ce-mi dăduse, am crezut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]