9,812 matches
-
piept la piept", el sărutând "cu-mpătimire" umerii femeii, ea lăsîndu-se "adăpată" cu gura: Ei șoptesc, multe și-ar spune și nu știu de unde să-nceapă, Căci pe rând și-astupă gura, când cu gura se adapă; Unu-n brațele altuia tremurând ei se sărută, Numai ochiul e vorbareț, iară limba lor e mută. Lui Eminescu îi repugnă prefăcătoria. Adevărata femeie e ingenuă. Ea vine singură la pădure, locul foirilor și împerecherilor: Hai în codru cu verdeață, Acolo-n ochiu de pădure
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
drama autocratului și senilului, gelos de prestigiul lui și peste marginile vieții. Ca tată, ca domn, ca bătrân, Ștefan a atins limita de sus a autorității, zdrobind orice independență, devenind obiect de cult. Lumea îi zice "slăvitul", "sfîntul", "împăratul" și tremură numai la ideea ivirii lui. Conjurația, atât de ineficientă, a trei boieri nu e împotriva lui Ștefan, pe care-l cred mort ori agonic, ci a testamentului său. E de ajuns ca Ștefan să apară și vinovatul se prăbușește de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
chiar de o undă de poezie simpatic infatuată. Gestul teatral (era atunci la modă Edmond Rostand) e sprijinit pe o bună declamație și pe imagini: Îți mai aduci aminte, Doamnă? Era târziu și era toamnă Și frunzele se-nfiorau Și tremurau în vântul serei Ca niște fluturi chinuiți, Din țările durerei. Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu păstrează tonul de festival, euforia. Câteodată iese din diletantism și dă dovezi de o puternică invenție fantastică (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sfinte adesea am aflat flori roșii. Flori roșii... Flori roșii. Și e voinică. Are fața frumoasă și brațe tari... Și poate are gânduri calde. Căci în cor cântarea ei pare a fi alta ca a noastră cântare. În cântarea ei tremură viața înăbușită. Și se piaptănă la oglindă. Și adesea am văzut-o privind în fântână. Oare ce-a văzut, căci râdea când privea în oglindă. Și adesea am auzit-o vorbind cu luna. Vorbea încet, dar în glasul ei era
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
masa părăsită, sau plânge în parcul dezolat, în haine negre. Odaia lui e de o sinistritate hoffmanniană, fantastică și simbolică (într-o poezie excelentă); prin ea cântă în mii de fluiere toamna, în mijlocul ei, pe masă, arde o făclie, făclia tremură în oglindă, tablourile sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sunt negre, golul ei haotic e plin de ecouri: Odaia mea mă înspăimîntă Cu brâie negre zugrăvită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă. - Odaie, plină de ecouri,Cînd plînsu-ncepe să mă prindă; Stau triste negrele tablouri - Făclia tremură-n oglindă. - Odaie, plină de mistere,În pacea ta e nebunie; Dorm umbre negre prin unghere, Pe masă arde o făclie. Odaia mea mă înspăimîntă, Aici n-ar sta nici o iubită - Prin noapte, toamna despletită În mii de fluiere cântă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cozile în muște. Tălăncile domol se-ngînă, Cât graurii, scântei de soare, s-au fugărit pe bălării. Fântâna cumpăna destinde ca o lăcustă. Ziua moare... Un taur se ridică negru, în seara galbenă mugind, Și-și roade coarnele de crucea ce tremură scârțâitoare, Cu un Hristos, ce-n zugrăveală stă slab, uscat și suferind. G. TOPÎRCEANU Autor de "parodii originale" care dovedesc un proces mimetic superior, G. Topîrceanu (1890-1937) poate crea sub aparența de pastișă. Parodia după Al. Depărățeanu, Viața la țară
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
nu i-a dat permisiunea până când cardinalul Robert de Somercotes i-a spus: «Domnule papă, acesta este un om înțelept; este bine să-l ascultați fiindcă este concis». 80. Prin urmare, fratele Aymon s-a ridicat aproape cu timiditate și tremurând, pe când Elia se așeza liniștit și imperturbabil, sau cel puțin așa părea. Aymon a spus pe scurt că aprecia cuvintele fratelui Elia, fiindcă veneau din partea unui părinte venerat, dar i-a atras atenția că, dacă frații îi spuseseră că putea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pe miniștrii provinciali, dacă aceștia nu reușeau să se achite de taxele și darurile impuse de el... și îi ținea sub toiagul său prin mijloace atât de dure, încât se temeau de el, precum papura lovită de apă, sau cum tremură ciocârlia atunci când șoimul o urmărește și vrea să o înhațe. Nu trebuie să ne mirăm, fiindcă, așa cum este scris în Cartea întâi a regilor, 25: el era fiul lui Belial, astfel încât nimeni nu putea să-i vorbească (1Sam 25,17
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
om spiritual în cel mai mare grad, așa încât puteai să crezi că vezi un alt Paul, sau un alt Elizeu. Ceea ce Ecleziastul a spus despre Elizeu, la capitolul 48, se poate afirma și despre el: El în timpul vieții nu a tremurat în fața principilor și nimeni nu a putut vreodată să-l întreacă în putere, și niciun cuvânt nu a fost prea mare pentru el (Sir 48,13-14Vg). Într-adevăr, vorbea cu aceeași dezinvoltură atât în consistoriu, în fața papei și a cardinalilor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
vorbea cu aceeași dezinvoltură atât în consistoriu, în fața papei și a cardinalilor, cât și copiilor adunați să se joace, iar acest lucru s-a întâmplat fie la Lyon, fie mai înainte, când Curia era la Roma. Când îl auzeau predicând, tremurau cu toții precum trestia în apă... (p. 324-325). 46. Îmi amintesc că atunci când eram tânăr și locuiam în conventul din Siena, în Toscana, fratele Ugo, ce se reîntorsese de la Curia Romană, spunea lucruri minunate despre măreția paradisului și vorbea despre disprețuirea
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
roade îmbelșugate, a zburat la cer, iar lui i-a urmat Ioan Parenti.... 4. Fratele Pellegrino de Bologna PEREGRINI DE BONONIA, Chronicon abbreviatum de successione ministrorum generalium: acesta este titlul dat scrisorii pe care fratele Pellegrino din Bologna, cu mâinile tremurând din cauza vârstei înaintate, a scris-o în 1305 ministrului general, fratele Gonsalvo de Valboa (1304-1313), în urma cererii acestuia, cu privire la succesiunea miniștrilor generali. Text în A.G. LITTLE, Eccleston, op. cit., Apendice II, p. 141-145. 1. Merită să transmitem ceea ce fratele Pellegrino din
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
dusese din porunca fratelui Filip la acea mănăstire. Atunci Sfântul l-a certat cu asprime și i-a poruncit, ca penitență, să se arunce așa îmbrăcat cum era în râul pe lângă care mergeau. Era luna decembrie. Ud până la piele și tremurând din cauza frigului, a trebuit să-l însoțească două mile lungi pe Fericitul Francisc până la locuința fraților. 5. Același frate Ștefan povestea că locuise timp de mai multe luni într-un schit împreună cu Fericitul Francisc și alți frați, el fiind însărcinat
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
CÎnd marea se răscoală, volbură-ntărîtată, CÎnd undele-i muginde se nalță spumegînd, Ființa-mi ca o barcă de cuget spulberată. Pe fieșicare stîncă te vede-amerințînd. Și cînd fumegă munții, vulcanul cînd turbează, CÎnd flăcări rotitoare pînă la ceruri zbor, CÎnd tremură pămîntul, văzduhul schinteiază, Al meu suflet te vede În orice meteor. Pe orice spăimîntează, ș-amerință viața, În orice loc de groază, acolo te zăresc; Ca tunetul ți-e glasul, ca fulgerul ți-e fața! Fulger În mine trece cînd ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
aluzii din ce În ce mai compromițătoare pînă ce poemul devine un blestem teribil: „Să urli de turbare cînd ți-or cădea blesteme A două inimi calde ce tu le-ai dezunit Și-n viața de acuma, și-n cea de apoi vreme: Să tremuri ca un cîine În rane schilăvit. Ca molipsit de crime veninul s-aibi În tine, Și-n casele ce intri să vezi a curați, Ca urmele de șarpe, și urma după tine, Cu apa cea sfințită În preajmă a stropi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
turmente”. Nouă zile ține căderea și, pentru a da sugestii de vuiet cosmic, Heliade repetă unele sunete: „mai răpezi vîjÎiesc”, „să mai vază”, „ca flacăre În vortici”... , „vîrteje ascuțite”, „și șuieră vîlvoarea”, „deschide volborînd”, din nou „vîrteje de fum”, apoi: „tremură-n turbare”, „bubuiesc”, „lung urlă și răsurlă, vendictă, răzbunare”, „la ceruri greu hulesc” etc. Dinamismul căderii este exprimat mai ales plastic: „universul plesnește”, „abisul se despică”. Tartarul deschizîndu-se, Îngerii rebeli se afundă Într-un ocean de foc, Satan mai Întîi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-i sfîrÎie În apărare. ,Aripi fantastice simte pe umere, Însă el fuge; Pare că-l sfîșie guri Însetabile. Hainele-i suge; Baba p-o cavală iute cu fulgerul Trece-nainte, Slabă și palidă, pletele-i fîlfîie Pe osăminte; Barba Îi tremură, dinții se cleatină. Muge ca taur; Geme ca tunetul, bate cavalele Ca un balaur.” Cavalcada se repetă În Peștera Muștelor aproape cu aceleași elemente: „Zmeul Încalecă, fuge cu vergura, Fuge pe vale; Calul se turbură; zboară, se spumegă, Mușcă-n
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
-n ceruri de pe deal, de pe cîmpie, Valuri albe trec În zare, se așază-n lung troian, Ca nisipurile dese din pustiul african. Viscolul frămîntă lumea!... Lupii suri ies după pradă, Alergînd, urlînd În urmă-i prin potopul de zăpadă. Turmele tremură; corbii zbor vîrtej, răpiți de vînt, Și răchițile se-ndoaie lovindu-se de pămînt. Zberăt, răget, țipet, vaiet, mii de glasuri spăimîntate, Se ridică de prin codri, de pe dealuri, de prin sate, Și-n departe se aude un nechez răsunător
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Este imaginea unei naturi lucrate de un „sculptor cu mîna aspră”. Iarna stimulează forțele devoratoare: lupii ies după pradă, corbii zbor vîrtej, viscolul frămîntă lumea etc. O agresiune generală care naște, firesc, o spaimă și o agitație de apocalips: turmele tremură, arborii se Îndoaie, din codri, de pe dealuri, din cîmpii se ridică „zberet, răget, țipăt [... ] mii de glasuri spăimîntate”... Frigul, În manifestarea lui materială, este mai puțin fioros: lungi troiene, zale argintie, țurțuri lucitori, pod de gheață Între maluri, Întinderea pustie
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ochiul din izvoare). În calea timpului poezia este o armă tăioasă, ce se vrea înnobilată de reflecția stoică și dăruirea artistică („Încărunțit de gând/ să locuiești într-un cuvânt/ palat princiar/ cu ferestre de azur/ să auzi de demult/stele tremurând/prelungul zăpezilor/clinchet pur// cuvântul/sabie vremii/să lunece-n / oțelită lumină/pe-ale lumii/lunge milenii/sania lunii/ lină să vină// încărunțit de gând/să locuiești/într-un cuvânt” - Poezia). Dintre ipostazele eului liric, cea de structură bacoviană, amestec
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286859_a_288188]
-
ridică în două picioare, lovesc pământul sau podeaua grajdului cu copitele, încearcă să iasă din adăposturi, iar dacă ies afară, fug cât mai departe. Când sunt înhămați, caii se opresc, dau înapoi, se aruncă în lături, au ochii scânteietori, sforăie, tremură. Măgarii zbiară puternic, necontenit. * Vacile. Sunt întotdeauna agitate înainte de cutremur, mugesc des și puternic, scurmă pământul cu copitele, se tăvălesc, aleargă în cercuri, refuză să mănânce, fug de la pășune spre casă. * Oile. Devin neliniștite, se strâng grămadă, se uită în
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
latră sau urlă prelung și tare, au o stare agresivă, nu mănâncă, iar dacă au pui, îi duc în locuri ferite, nepericuloase. * Pisicile. înainte de cutremur, sunt agitate, au părul zbârlit, urechile lipite de cap, miorlăie tare și fără motiv, îndelung; tremură, sunt sperioase, se ascund în cotloane, au ochii strălucitori. Miaună puternic, se lipesc strîns de stăpânii lor, iar dacă au pisoi, îi duc în locuri ferite, iar uneori dispar din casă. * Șobolanii și șoarecii încep să alerge, ignorând prezența oamenilor
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
peninsula Kamciatca credeau că pământul se cutremură atunci când se scuturau câinii care trăgeau sania în care se afla zeul Tuil. În credința poporului roman, cutremurele sunt explicate astfel: * Când se “scutură” pământul, Dumnezeu se uită “chiorâș” la el și acesta tremură de frică. * Cutremurele sunt pedepsele trimise de Dumnezeu asupra oamenilor, pentru păcatele și necredința lor. Când se cutremură pământul, se bat dracii în mijlocul lui. * Dacă pământul se cutremură, este o dovadă că nu mai poate suferi păcatele oamenilor și caută
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
de neglijența unor femei, care lasă limbile de la melițe și melițoaie să se bată între ele, între sărbătorile Sf. Filip și Sf. Andrei. * Cine pune urechea pe pământ, când se cutremură, aude vocile oamenilor de pe cealaltă lume. * Ca să nu-i tremure cuiva capul cât va trăi, să verse imediat zoile din vasul cu apă, după ce s-a spălat pe cap. * Dacă pământul se cutremură noaptea, va fi un an cu belșug în recolte, iar dacă se va cutremura ziua, va fi
Animalele prevestesc cutremurele! by Vasile Văsâi () [Corola-publishinghouse/Science/825_a_1572]
-
fi același cântec deplin - cântecul meu”. (Victor FELEA. - Cântecul plugarului sărac. În: Flacăra, II, nr. 11 (63), 19 mart. 1949). * „Dumitru, feciorul văduvei cel mic, A intrat În ateliere ucenic. Carnetul de utecist e pitit la piept; pasul nu-i tremură, pasul e drept Ședințele ilegale de UTC, departe după gară, Lumina lămpilor de fochist pâlpâie: se stinge se aprinde iară Șinele subțiri se târăie În noapteă Cuvintele: șuvoaie ce șoptesc În șoapte „Tovarăși”Ă(cuvântul ăsta: uneori zâmbește, uneori scrâșnește
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]