11,591 matches
-
ieșire din biserică. Absidele laterale din naos și absida altarului sunt semirotunde și destul de mari și se află cu trei trepte respectiv câte o treaptă mai sus decât naosul. În naos, pe lângă incintele semirotunde a absidelor laterale, se află două tronuri: unul destinat episcopului, iar celălalt destinat conducătorului țării în eventualitatea prezenței sale. Catapeteasma bisericii a fost realizată din lemn de tisă la Viena, în anul 1905. Ferestrele mari ale bisericii sunt prevăzute cu vitralii. Biserica a fost inițial acoperită cu
Biserica Sfântul Gheorghe din Bosanci () [Corola-website/Science/317313_a_318642]
-
în cartea Iosua. Următoarea referință cronologică este cea a domniei regelui Ahaz al Iudeei care și-a sacrificat câțiva fii, potrivit relatării din Cronici 2, 28, 3. Deoarece fiul său legitim cu fiica marelui preot Hizkiyah, i-a urmat pe tron, se poate înțelege că fiii sacrificați erau fiii regelui din relații cu femei politeiste sau concubine. Fapte similare sunt atribuite și nepotului lui Ahaz. Mânase (Cronici 2, 33:6) Cartea Isaia nu menționează nominal Gey Hinom ci „locul de ardere
Gheenă () [Corola-website/Science/317308_a_318637]
-
din Europa. Din punct de vedere politic, asta se poate vedea din încercări de eliminare a influenței franceze, și de a uni întreaga Peninsulă Iberică. Până la începutul lui 1497 părea că toate piesele se potriveau: Juan, prinț de Asturia, moștenitorul tronului, s-a căsătorit cu Margareta de Austria, stabilind o legătură cu habsburgii. Fiica cea mare, Infanta Isabela, s-a căsătorit cu Manuel I al Portugaliei, iar Infanta Ioana s-a căsătorit cu alt prinț habsburg, Filip de Burgundia. Cu toate
Ferdinand al II-lea de Aragon () [Corola-website/Science/317371_a_318700]
-
Lucările nu au putut începe din lipsa banilor, astfel încât prefectul Anton Mauro a fost nevoit să ceară hrisoave domnești de reconfirmare a dreptului catolicilor din Iași de a construi o biserică din piatră și domnitorilor care s-au succedat pe tronul Moldovei. Constantin Moruzi (1777-1782) a dat un astfel de act la 11 martie 1782 și Alexandru I Mavrocordat (1782-1785) la 9 octombrie 1782. Abia în toamna anului 1782 s-au început lucrările de construcție a lăcașului de cult romano-catolic. Lucrările
Biserica romano-catolică Adormirea Maicii Domnului din Iași () [Corola-website/Science/317386_a_318715]
-
Manuel a avut astfel toate motivele să-și facă griji atunci când a primit un ordin regal în 1493 să se prezinte la rege, dar temerile sale au fost nefondate: Ioan al II-lea a vrut să-l numească moștenitor la tron, după moartea fiului său, Prințul Afonso, precum și a încercărilor sale eșuate de a-l legitima pe Jorge, Duce de Coimbra, fiul său nelegitim. Ca urmare a acestui noroc a fost poreclit "Norocosul". A fost încoronat la 27 octombrie 1495, la
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
care se cerea evreilor să se convertească la creștinism sau să părăsească țara fără copii lor. În 1498, la vârsta de 27 de ani, soția lui Isabella a murit dând naștere unui băiat, Miguel da Paz, care a fost moștenitorul tronurilor Castiliei și Portugaliei până la decesul lui în 1500. Șansa lui Manuel de a deveni rege al Castiliei s-a risipit odată cu moartea Isabellei. Atunci Manuel s-a căsătorit cu sora mai mică a Isabellei, Maria de Aragon, care l-a
Manuel I al Portugaliei () [Corola-website/Science/317388_a_318717]
-
ca moștenitoare a domeniilor sale la 10 februarie 1486, însă problema căsătoriei ei rămânea o chestiune diplomatică. Anne a fost logodită de mai multe ori. Vicontele Ioan al II-lea de Rohan, aflat de asemenea în linia de succesiune a tronului breton, a oferit cu sprijinul mareșalului Jean IV de Rieux un dublu mariaj pentru fii săi François și Jean cu Anne și sora ei Isabelle, însă Francisc al II-lea s-a opus acestui plan.
Anne de Bretania () [Corola-website/Science/317480_a_318809]
-
mai/9 iunie 1887 că locuitorii din Ciumârna primesc biserica și se obligă să cumpere și catapeteasma. Aflându-se de apropierea vizitei în Bucovina de către principele de coroană Rudolf, unicul fiu al împăratului Franz Joseph al Austriei și moștenitor al tronului, s-a procedat la urgentarea lucrărilor în scopul de a se face sfințirea temeliei bisericii noi în prezența înaltului oaspete. Astfel, la 3/15 iunie 1887, parohul Tit Onciul de la Parohia „Adormirea Maicii Domnului” a predat cheia bisericii filiale cu
Biserica de lemn din Ciumârna () [Corola-website/Science/317460_a_318789]
-
Izgonirea negustorilor din templu, Ducerea Crucii, Sfinții Împărați Constantin și Elena etc. Tabloul votiv se întinde pe doi pereți. Pe peretele de vest, lângă ușă, este înfățișat ctitorul bisericii ținând biserica în mâna stângă și călăuzit de Sfântul Ilie la tronul Mântuitorului. În spatele ctitorului (de pe peretele vestic), pe perele sudic apar fiii săi, Bogdan și Ștefăniță, ambii reprezentați maturi, și doamna Maria Voichița. Prezența soției voievodului ultima este un lucru neobișnuit, ea aflându-se imediat după voievod în tablourile votive de la
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
VII-lea (n. 22 februarie 1403 - d. 22 iulie 1461), numit Victoriosul () a fost rege al Franței din 1422 până la moartea sa. A fost membru al Casei de Valois, fiu al regelui Carol al VI-lea însă succesiunea sa la tronul Franței a rămas discutabilă de ocupația engleză din nordul Franței. Cu toate acestea, a fost încoronat la Reims în 1429 prin eforturile Ioanei d'Arc de a elibera Franța de englezi. Domnia sa târzie a fost marcată de luptele cu fiul
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
fost al cincilea fiu al regelui Carol al VI-lea al Franței și a Isabelei de Bavaria-Ingolstadt. Cei patru frați mai mari: Carol (1386), Carol (1392-1401), Ludovic (1397-1415) și Ioan (1398-1417) deținuseră fiecare titlul de Delfin al Franței, moștenitor al tronului. Carol a devenit Delfin al Franței în 1417 la vârsta de 15 ani; a devenit duce de Touraine, a primit Ducatul de Berry și Poitou. Aproape imediat ce a devenit Delfin, Carol a trebuit să părăsească Parisul în mai 1418 după ce
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
În 1421 două evenimente au rupt încrederea în el: a fost forțat, spre marea lui rușine, să se retragă din bătălia împotriva lui Henric al V-lea al Angliei și părinții săi l-au dezmoștenit din funcția de moștenitor al tronului susținând că era copilul unei aventuri extraconjugale a mamei sale. Umilit, Delfinul a căutat protecție în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa numita regină a celor patru regate; s-a căsătorit cu fiica ei Maria. La moartea regelui Carol
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
în sudul Franței, la Iolanda de Aragon, așa numita regină a celor patru regate; s-a căsătorit cu fiica ei Maria. La moartea regelui Carol al VI-lea, succesiunea era în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care era în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 mandata ca tronul să treacă lui Henric al VI-lea al Angliei, fiul
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
în cumpănă: dacă Delfinul era legitim, atunci avea drepturi asupra tronului; dacă nu, atunci moștenitorul era Ducele de Orléans care era în captivitate în Anglia. În plus, Tratatul de la Troyes semnat de Carol al VI-lea în 1420 mandata ca tronul să treacă lui Henric al VI-lea al Angliei, fiul lui Henric al V-lea și al Caterinei de Valois, fiica lui Carol al VI-lea. Carol a pretins pentru sine titlul de rege al Franței. Un ajutor important l-
Carol al VII-lea al Franței () [Corola-website/Science/317487_a_318816]
-
1834, Confederației Germane de Nord în 1866 și Imperiului German în 1871. Ernest I a murit în 1844. Fiul său cel mare și succesor, Ernest al II-lea, a domnit până la moartea sa în 1893. Pentru că a murit fără copii, tronul celor două ducate a trecut descendenților masculini ai fratelui mai mic al ducelui Ernest al II-lea, Albert, Prinț Consort. Însă Albert era soțul reginei Victoria a Regatului Unit și fiul său cel mare, Eduard, Prinț de Wales era moștenitorul
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
numele de doamna Shim și mai tarziu sub titulatura de regina consoarta Soheon. Ca tânăr prinț,Sejong a excelat în studii, si era favorizat de tatăl său mai mult decât cei doi frați mai mari ai săi. Ascensiunea să la tron a fost diferită de cea a celorlalți regi. Fratele său cel mai mare, prințul Yangnyeong,vazandu-se lipsit de virtutiile și calitățile necesare unui rege, credea că Sejong este destinat să devină rege. Credea că împreună cu celălalt frate, prințul Hyoryeong
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
pe fratele lor mai mic. Dar s-au purtat într-un mod bădăran în cadrul curții regale, încercând să-l facă rege pe Sejong, și ajung să fie izgoniți din capitală. Într-un final, încercarea lor îl așează pe Sejong pe tron. Fratele său cel mare devine un pustnic și trăiește în munți,iar celălalt se duce la un templu budist și devine călugăr. În august 1418 Taejong abdica, iar Sejong poate urca pe tronul pe care frații săi și-au dorit
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
încercarea lor îl așează pe Sejong pe tron. Fratele său cel mare devine un pustnic și trăiește în munți,iar celălalt se duce la un templu budist și devine călugăr. În august 1418 Taejong abdica, iar Sejong poate urca pe tronul pe care frații săi și-au dorit atât de mult să-l vadă. Totuși, Taejong mai pastreza putere la curte, în special în ceea ce privea forțele armate, pana moare în 1422. Întărirea forțelor militare în Coreea Regele Sejong a fost
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
aibă grijă de nepotul său, Danjong. Cum era de așteptat, Munjong moare la doi ani după ascensiune, iar Danjong devine al șaselea rege la vârsta de 12 ani. În cele din urmă,al doilea fiu al lui Sejong, Sejo uzurpa tronul în 1455, detronandu-l pe Danjong. Cand șase dintre învățați, cunoscuți și sub numele de Șase învățați martiri au fost implicați într-un complot prin care doreau să-l reinstaleze pe Danjong că rege, Sejo desfinteaza Sală merituoșilor, îl execută
Sejong cel Mare de Joseon () [Corola-website/Science/321785_a_323114]
-
Potsdam în provincia Brandenburg. A fost fiul cel mare al împăratului Wilhelm al II-lea al Germaniei (1859-1941) și al primei lui soții, Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein (1858-1921). Când s-a născut, era al treilea în linia de succesiune la tron, după bunicul său și tatăl său, în timpul domniei străbunicului său, împăratul Wilhelm I. A fost cel mai mare copil din cei șapte ai kaiserului și nașterea sa a stârnit o ceartă între părinții săi și bunica sa (care era fiica
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
unei asistente medicale, însă fiul ei și-a rugat mătușa Helena să-l ajute. Mama lui s-a simțit rănită iar bunica a fost furioasă. Când străbunicul și bunicul său au murit în 1888, Frederic Wilhelm a devenit moștenitor al tronului Germaniei la vârsta de șase ani. Frederic Wilhelm a fost un suporter al fotbalului, pe atunci un sport relativ nou în țară și a donat Asociației germane de fotbal o cupă în 1908 care a inițiat "Kronprinzenpokal", cea mai veche
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
Cumberland" s-a născut la Penzing în apropiere de Viena ca al șaselea și cel mai mic copil al Prințului Moștenitor Ernest Augustus de Hanovra și a soției acestuia, Prințesa Thyra a Danemarcei. Tatăl său a succedat ca pretendent la tronul hanovrian și ca Duce de Cumberland și Teviotdale în 1878. Tânărul prinț Ernst August a devenit moștenitor aparent al ducatului de Cumberland și, după moartea celor doi frați mai mari, și moștenitor al tronului din Hanovra. În 1884, ducele conducător
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
său a succedat ca pretendent la tronul hanovrian și ca Duce de Cumberland și Teviotdale în 1878. Tânărul prinț Ernst August a devenit moștenitor aparent al ducatului de Cumberland și, după moartea celor doi frați mai mari, și moștenitor al tronului din Hanovra. În 1884, ducele conducător al ducatului de Brunswick-Wolfenbüttel, un văr îndepărtat, a murit și Ducele de Cumberland a pretins acel teritoriu. Cancelarul imperial Otto von Bismarck a reușit să obțină Consiliului Federal ("Bundesrat") al Imperiului german să-l
Ernest Augustus, Duce de Brunswick () [Corola-website/Science/321797_a_323126]
-
de timp cu agricultura, a intrat în armată și a devenit pilot. Cel mai tânăr fiu, Friedrich, a intrat în afaceri. În luna mai 1938 Prințul Louis Ferdinand s-a căsătorit cu Marea Ducesă Kira a Rusiei, fiica pretendentul la tronul Rusiei, Marele Duce Kiril Vladimirovici. A fost ultima mare ocazie de familie înainte de izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial în septembrie 1939. O perioadă de calm relativ pentru familia Cecilie și pentru Germania s-a sfârșit odată cu izbucnirea celui
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
la premiul Hugo, unul dintre cele două premii prestigioase ale scrierilor science fiction și fantasy, pierzând în fața romanului lui J. K. Rowling "Harry Potter și Pocalul de Foc". Meisha Merlin, care a lansat anterior ediții limitate, ilustrate, atât pentru "Urzeala tronurilor" cât și pentru "Încleștarea regilor", plănuiau să lanseze o versiune similară în două volume pentru "Iureșul săbiilor". Repetatele întârzieri în lansarea "Încleștării regilor" a determinat pierderea drepturilor de tipărire de către Meisha Merlin, acestea fiind obținute de Subterranean Press. Ediția lor
Iureșul săbiilor () [Corola-website/Science/321803_a_323132]