10,579 matches
-
pe Cuza. Urmașul lor, Gh. I. Brătianu - ilustru istoric, mare patriot, avea să piară (în închisoarea de la Sighet, fără a fi fost judecat sau condamnat. Văzusem biserica. Din curtea ei, printr-o portiță am pornit-o spre castelul care se zărea printre schele, materiale de construcție și... câini. Înaintam, încercând să-i ignor. Unul mai agresiv se apropiase lătrând periculos. Din fericire, venea paznicul, căruia-i făcusem niște semne cu aparatul de fotografiat. Ajunsesem suficient de aproape de castel și-i vedeam
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Drumul spre mănăstiri trecând prin Târgu Neamț, am ales varianta prin Tupilați. Rămânea în urmă valea Siretului, în dreapta și mai jos ghiceam șoseaua spre Suceava. Pedalând mereu, m-am pomenit la Humulești, trecând prin fața casei lui Creangă, de unde se zărea estompată de distanță, cetatea lui Ștefan cel Mare. Pedalam mereu, ar fi trebuit să fac și poze, însă voiam să ajung la mănăstirea - punct final al zilei. Trecând prin centrul în construcție al orașului, când găsii un telefon, am anunțat
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
seculari crescuți pe pajiști înverzite, spre Secu. M-am abătut de la drumul principal care se continua spre Poiana Largului, ajungând pe unul îngust, apoi la un altul pietruit și cu bălți mari. La câțiva kilometri înainte de mănăstire, oportun și mulțumitor, zării un chioșc datorită căruia (alt avantaj al mersului cu bicicleta), am băut o bere rece, la umbră. Parcursesem 107 kilometri, știam asta fiindcă montasem un kilometraj pe roata din față. Apărură niște garduri din scânduri înegrite de vreme, pe stânga
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
prin serpentine. A fost cred, cel mai frumos drum pe care-l parcursesem vreodată, cu copaci deși de-o parte și de cealaltă și cu semne că vremea se îmbunătățea. Ajunși în sfârșit la punctul cel mai înalt, de unde se zăreau serpentinele (la care aveam să ajungem mai repede decît credeam), ne-am odihnit la o cabană în construcție, sau abandonată. Era soare, frumos, se încălzise. Cei șase-șapte kilometri la vale, i-am coborât neînchipuit de repede, în compensație cu ce
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
-i greu de închipuit cu ce stare de spirit am intrat în "sat”. Satul era o pădure adevărată, prin care drumul brăzdat de urmele neuniforme și adânci ale roților de căruță, era un chin și pe lângă bicicletă. Pe margini zăream cocioabe cu garduri (mai degrabă schelete de garduri) din leațuri strâmbe din loc în loc, întărite de unul-doi copaci, dar și ăia cu frunzișul rar. Mergeam la deal. La o adică, n-aș fi putut fugi nici înapoi, la vale, din cauza
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
nu ajunsesem la munte. Vedeam la stânga, în vale, niște stâlpi și șoseaua. Atunci, după noroiul de care scăpasem împroșcat și eu și bicicleta, asfaltul îmi părea un vis. Trecând printr-un sat al cărui nume nu mi-l amintesc, am zărit departe, în urmă, orașul Buhuși. Pe bicicletă la vale, am ajuns în sfârșit la șoseaua Piatra NeamțMoinești, la kilometrul 54, parcă. De aici la Moinești, apoi spre Comănești am zburat, nu alta. Mi-a prins bine, la starea mea de
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
șoseaua principală, vedeam locuri de neuitat: căpițe de fân, garduri specifice zonei de munte și mai jos lacul, ca fundal fiind pădurea. Fâneața era plină de flori sălbatice, care dau farmecul zonei de munte. În dreapta, pe o stâncă, se zărea motelul. Întorcându-ne pe un asfalt chinuit, am întâlnit un camion forestier care scăpase un trunchi imens pe șosea, chiar în fața mea. Bine că rămăsesem destul de departe de Mircea, care cerceta, interesat, un vagon adaptat pentru stupărit. Mircea ar fi
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
Ne apropiam de obiectivul propus, Transfăgărășanul. Inutil să amintesc, noaptea am dormit adânc noi și... bicicletele. Dimineață am pornit spre baza Făgărașului spre Cârța, Cârțișoara. Eram derutat de ceață, aveam impresia că muntele era în dreapta, nu în stânga. Repet, în stânga se zărea doar albeața specifică depărtărilor la munte. La intrarea pe Transfăgărășan, erau pancarte care-i atenționau pe călători, anuțând închiderea drumului pe timp nefavorabil și iarna. Pe când pedalam de zor, începu să se contureze din ceață, masiv și impresionant, muntele. Efortul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
miliție amabil, mi-a explicat pe unde s-o iau spre Bacău. La ieșirea din Brașov, șoseaua era lată, fără copaci pe margine și fără denivelări pe distanță mare, fapt apreciat de mine și de roțile bicicletei. De la 10-12 km zăream Brașovul rămas în urmă. Eram mulțumit, nimeni nu poate înțelege satisfacția pe care-o simțeam, după ce lăsasem în urmă orașele Buhuși, Sfântu Gheorghe, Transfăgărășanul, Curtea de Argeș, Campulung Muscel și Brașovul, toate traversate pe două roți de bicicletă. La intersecția cu drumul
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
a fost un coșmar. Ieșisem din Bâra pe șosea, până la sfârșitul zonei asfaltate, la vale. Se vedea, în dreapta și-n sus, șerpuit și foarte la deal, un drum neasfaltat, cu pietriș, dar colbuit nevoie mare. De unde ne-am oprit, se zărea în stânga și înainte un drum (cred că spre Oțeleni), în dreapta o pășune mare la vale, iar mai sus, tot în stânga și nu prea departe, o turmă de capre, cred. Bănuiam, de fapt eram sigur că pe acolo trebuia, să ajungem
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
inimii influențate de efortul teribil, dezamăgire: urma alt urcuș mai lung (vreo 3 kilometri) dar, ce-i drept, cu înclinația mai potolită. Nevoit să cobor de pe bicicletă, eram mulțumit la gândul că măcar la întoarcere voi zbura pe acolo. Se zărea, peste dealuri , peste sate și peste lunca Siretului de care mă îndepărtam, șoseaua E 85 spre Bacău. Ajuns la Bălușești, fiind dumnică m-am orientat după grupurile de săteni, care cu siguranță mergeau la biserică. Undeva, în dreapta și mai jos
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
45,5 km / oră. Prin localitatea al cărei nume sugerează frigul (Recea), m-au trecut fiorii, gândind la dezastrul care-i obligase pe oamenii de acolo să se mute în case identice, după inundațiile din vară. Din Ion Creangă se zăreau, peste Siret, clădirile Romanului. Mă încadram bine în timp, ajungeam acasă înainte de orele 13.00. Peste Moldova, pe puntea care face legătura între oraș și Cotu Vameș, scândurile rare, uneori rupte, ca și îngustimea ei, obligau la mersul pe lângă bicicletă
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
acum adăpostește Muzeul de Istorie al orașului nostru. Lăsând în urmă școala-monument istoric, căutam casa în care locuiseră ai mei (evident, și eu). Proprietarii fuseseră catalogați ca fiind chiaburi prin anii 1950: "E casa mare, cu acoperiș roșu care se zărește undeva, în spatele școlii". Pe pietriș de data asta, printr-o uliță îngustă am ajuns la poarta casei. Se dovedește că cei din familia Grigoraș fuseseră și sunt gospodari, dovada: cele trei mașini, zeci de păsări prin iarbă și acareturi care
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
ști asta), eram mulțumit. Pedalasem vreo 40 de kilometri, începuse să se instaleze căldura ultimei zile caniculare din an, de aceea o coca-cola rece la Casa Brașoveană mi-a prins tare bine la grădina de vară, pe care n-o zărisem niciodată din mersul mașinii. Intrarea în județul meu - Neamț, am considerat-o ca pe o întoarcere în timp. Rămâne problema sensului, fiindcă pe vremuri Cârligiul făcea parte din județul Roman, nicidecum din Bacău.
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]
-
un adolescent cu o ținută sportivă, hainele cam șifonate și părul negru cu vizibile și frumoase ondulații. Fața lui avea un ten sănătos pe care se odihniseră soarele și vântul. Ca semn indubitabil al tinereții sale erau tuleiele care se zăreau delicat pe fața sa imberbă. Cum te cheamă? zise caporalul. Țile, Butu Țile, răspunse tânărul. Cu cine ești aici? Sunt cu sora mea, Lena, cu mama, cu tata și cu bunica. Unde sunt ceilalți? Bunica mea e bolnavă. Părinții mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
necesare traiului pictând icoane. Produsul lor finit era solicitat de toate mănăstirile din Moldova și nu numai; mănăstirile românești de pe muntele Athos erau și ele beneficiarele măiestriei acestor doi artiști grumăzeșteni. Deși erau cunoscuți pentru frumusețea icoanelor pictate, lumea îi zărea foarte rar: departe de plebea vulgară și indecentă, ei își drămuiau eforturile doar spre realizarea proiectelor artistice. După decesul părinților, au continuat să-și ducă traiul tot acolo unde s-au născut. Instituția Căsătoriei nu le spunea nimic. Firi bolnăvicioase
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vrut, ori mai degrabă nu a putut mânca nimic. Cu anevoie a înghițit puțină apă. Atât. Stătea ghemuită pe un cojocel și gemea stins cu ușoare tremurături ale corpului îmbătrânit și îmbolnăvit. Era atât de micuță, încât nici nu se zărea din spatele putinicii lui moș Butu. Suferea cumplit. Era suferința omului bătrân, smuls cu brutalitate de la casa lui, de la obiceiurile lui, de la ritmul lui existențial, de la tihna și viața lui diurnă. Țile stătea în genunchi în fața babicăi, pe care se vedea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
departe. Uluitor! "Soarele s-a topit și a curs pe pământ" (N. Labiș) De o parte și de alta a drumului de miriște pe care înainta mașina, fusese trasă câte o brazdă de combină și pe miriștea încă proaspătă se zăreau capetele unor țăruși bătuți în pământ. Vehiculul rula pe o miriște țepoasă, înaltă, înierbată și copleșită de mulțimea rugilor de mure care cuprinseseră întregul sol, asemenea unor liane târâtoare de dimensiuni liliputane, dar care amortizau, oarecum, asperitățile terenului. Apoi, mașina
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
al lui Saint-Exupéry, hălăduind pe minuscula-i planetă în căutarea unui prieten ipotetic. Locul viitoarei case era situat pe un teren mai înalt, după care urma o vale. Mama era afară din bordei, neliniștită de întârzierea mea. Apoi m-a zărit de acolo, din deal. Eu veneam încet, cu cele două sticle de apă în plasa de nailon sprijinită de umăr. Lichidul din sticle se transformase într-un fel de limonada gălbuie, condimentată cu nisip scrâșnitor. Părul meu galben devenise argintiu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
Negrii sunt În număr de 200.000, ceea ce explică cultura bumbacului. Parlamentul e reprezentat prin 34 senatori și 150 deputați, iar la Washington trimit 2 senatori și 16 deputați. Înaintând spre sud sporește căldura și cultura bumbacului. Pentru prima dată zăresc un grup de negri prășind manual un petec de bumbac. Mă opresc și vreau să-i fotografiez. Revoltați Îmi fac semn să plec. Sunt foarte susceptibili și această susceptibilitate a lor voi avea ocazia s-o constat și În altă
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Munții Stâncoși. Vom străbate mult timp o regiune de un pitoresc deosebit. Șoseaua pe care circulăm e departe de a trăda slabul puls al regiunii, dar e căutată de turiști. Fermele au dispărut. Pe undeva, pe vreo coastă Îndepărtată, se zărește urma unui ranch, fermă pastorală. La suprafața de 25.260.000 ha, Wyoming are doar 250.000 locuitori. Capitala statului e Cheyenne. În Laramie (9.000 de locuitori) e o universitate și o facultate de agronomie. În regiune se aplică
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
mai departe cei doi munți amintiți, Adam și Eva. Am ajuns În mica localitate Moro. Nu are mai mult de 70-80 30.000 km prin SUA. 1935-1936 Prof. Nicolae Cornățeanu 124 case. Spre răsărit de oraș, pe o coastă, se zărește stațiunea experimentală. Descindem la un mic hotel care ne uimește prin organizarea, curățenia și luxul său. Mic, cochet, cu o frumoasă sală de mese În care servesc fete venite din diferite localități pentru a face aici școală de bune gospodine
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Duhul adevărului, cartea lui Shri Mataji. Am tresărit! Silueta Mamei... parcă voia să se desprindă de pe fondul alb al coperții și... mă vizita... Am văzut în acel reportaj chipuri marcate de niște ego-uri înfiorătoare dar, în fuga aparatului, am mai zărit și câteva chipuri senine de sahaja yoghini. Oameni ai bisericii țepeni, cu fețele tensionate de dispute filosofice dar și capete frumoase cu mâini ridicate deasupra... După-amiază, am urmărit în reluare câteva secvențe din meciul Suedia - Olanda. Echipa Suediei era condusă
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
la meditația colectivă am stat separat - dar, după masa de prânz, am împărțit cele două cantități (de năut și zaharoasele bombonele albe) în porții egale și m-am dus cu pungulițele în mână pe covorul verde din curte, unde le zărisem, în prealabil, pe fete. M-am așezat în fața Anei și, întinzându-i pachețelele, mi-am cerut iertare la modul cel mai sincer și profund. Lacrimile au apărut pe obrajii Anei, dar și pe-ai mei. Amândoi regretam incidentul, amândoi suferiserăm
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
caz al prezenței unui perete în spate) ce susțineau niște folii de polietilenă sau de rafie, rupte și acestea, 2-3 metri pătrați locuibili, familii complete cu părinți, copii, bunici și animale; nu apă, nu canalizare, nu curent electric... Am putut zări din viteza mașinii adulți făcându-și nevoile în stradă, căci... unde altundeva?! Povestesc aceste prime impresii într-o manieră atât de realistă, nu pentru că aș fi fost dezamăgit sau dezgustat - nu! - ci pentru că oamenii aceștia simpli, aveam să constat mai
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]