971,909 matches
-
Krzysztof Grzymułtowski și cancelarul lituanian Marcjan Ogiński și cel rus, cneazul Vasili Golitîn pe 6 mai 1686 la Moscova. Părțile semnatare se obligau să acționeze împreună împotriva Imperiului Otoman, care își manifesta interesul pentru cucerirea controlului asupra Ucrainei. Tratatul reconfirma prevederile Tratatului de la Andrusovo din 1667. Tratatul consfințea stăpânirea rusă asupra Ucrainei răsăritene, inclusiv asupra orașului Kiev. Rusia urma să plătească Poloniei o despăgubire de 146.000 ruble pentru pierderea jumătătii estice a Ucrainei. Regiunile Siciului Zaporijian, Severiei, orașele Cernigău, Starodub
Tratatul de pace eternă din 1686 () [Corola-website/Science/318781_a_320110]
-
din personal specializat care răspunde la apelurile de urgență 24 din 24 de ore. Ei sunt instruiți pentru a asista apelanții în cazuri de urgență și a-i ajuta în cel mai scurt timp posibil. Potrivit Directivei 98/10/EC (prevederi pentru rețele telefonice deschise și serviciul universal în telecomunicații), 112 este numărul unic pentru apeluri de urgentă pentru toate statele Uniunii Europene, la care se răspunde în mai multe limbi de circulație internațională, apelabil gratuit de la terminalele conectate în rețelele
Sistemul Național Unic pentru Apeluri de Urgență (România) () [Corola-website/Science/318795_a_320124]
-
în 1654, Tratatul de la Pereiaslav, prin care cazacilor le era recunoscută autonomia internă. Polonezii au încercat să ajungă la un compromis cu ucrainenii prin semnarea Tratatului de la Hadiaci în 1658, dar după o perioadă de aproape trei decenii de războaie, prevederile acestei înțelegeri au fost suspendate de Tratatul de la Adrusovo, care împărțea teritoriul ucrainean între Polonia și Rusia. La început, cazacii au reușit să-și păstreze statutul de autonomie în cadrul Hetmanatului. De asemenea, ei au reușit să mențină o formă statal
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
Ucraina în timpul Operațiunii „Kiev”. Nu numai că polono-ucrainenii nu au reușit să înfrângă Gărzile Roșii, dar Polonia s-a găsit în fața primejdiei dispariției de pe harta polică. În timpul noului conflict polono-sovietic, obiectivele lui Piłsudski s-au modificat radical, lucru consfințit de prevederile Tratatului de pace de la Riga, semnat în martie 1921. Ca urmare a acestui tratat, teritoriile ucrainene de la vest de râul Zbruci au fost încorporate în A doua Republică Poloneză, iar restul a devenit parte a URSS-ului ca RSS Ucraineană
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
de atamanii Iakiv Barabaș și Martin Pușkar la Poltava în 1658. La încheierea luptelor, hemanatul era mul t slăbit, iar Vihovski a hotărât să rupă legăturile cu Moscova și a semnat Tratatul de la Hadiaci cu polono-lituanienii în septembrie 1658. În conformitate cu prevederile acestui tratat, Ucraina devenea a treia componentă autonomă a unei Uniuni statale polono-lituaniene-rutene, cu regele Poloniei monarh al noii Rzeczpospolite. Ucraina urma să păstreze controlul asupra armatei, justiției și bugetului. Tratatul nu a intrat însă niciodată în vigoare, deoarece s-
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
respectiv, pentru stabilirea unui set de reguli pentru evoluția progresivă administrativă de la teritoriu neorganizat la teritoriu organizat și apoi la cea de stat al Statelor Unite ale Americii. La data de 7 august 1789, noul Congres al Statelor Unite a confirmat termenii ordonanței conform prevederilor Constituției. Teritoriul includea tot pământul Statelor Unite la vest de statul Pennsylvania și aflat la nord-vest de Ohio River. Suprafața acoperită era de peste 673.000 km (sau 260,000 square miles) și acoperea statele actuale Ohio, Indiana, Illinois, Michigan și Wisconsin
Teritoriul de Nord-Vest () [Corola-website/Science/316057_a_317386]
-
la alegeri se pot exercita începând cu vârsta de 18 ani. Cetățenii UE care trăiesc într-un alt stat membru decât cel de origine au dreptul de a vota și de a candida la alegeri în statul de reședință în conformitate cu prevederile legislației naționale. Cetățenii UE care trăiesc în străinătate și doresc să participe la alegerile din țara de origine au dreptul să meargă la vot, dacă legislația națională o permite. Unele state membre oferă posibilitatea votului prin corespondență și/sau organizează
Alegerile pentru Parlamentul European () [Corola-website/Science/316064_a_317393]
-
72 de cicliști, la tur au participat 60 de cicliști din: Bulgaria, Grecia, Ucraina, Ungaria, Italia, Germania, Turcia și România. Echipa Profiline din Germania nu a mai venit, iar Rotterdam-Metec din Olanda nu a fost primită, deoarece nu a respectat prevederile Uniunii Cicliste Internaționale.
Turul României 2009 () [Corola-website/Science/316139_a_317468]
-
viticultură și în ramuri ale industriei alimentare..."”. Bulgaria a acceptat planul Valev, dar în cazul românilor reacția a fost violentă, comuniștii români apreciind că propunerea Moscovei înseamnă practic o dezmembrare a teritoriului național. România a respins planul, prevalându-se de prevederea potrivit căreia hotarârile CAER puteau fi luate numai prin unanimitate. Politica de industrializare a României a fost susținută cu vehemență de către delegația sa la CAER, îndeosebi de Alexandru Bârlădeanu, delegat permanent. Economistul Costin Murgescu publică în revista "Viața economică" un
Planul Valev () [Corola-website/Science/316147_a_317476]
-
Suediei și Norvegiei, deoarece mama ei nu mai putea avea copii, iar ea era singurul copil în viață. Dar, deși Suedia a mai avut monarhi de sex feminin, și aprobarea succesiunii la tron a femeilor a fost declarată în 1604, prevederea pentru acest lucru n-a fost trecută în noua constituție din 1809. Succesiunea Louisei ar fi necesitat o schimbare în lege, și de asemenea, o modificare cu privire la tronul Norvegiei, care nu permitea succesiunea pe linie feminină. Problema a devenit controversată
Lovisa a Suediei () [Corola-website/Science/316160_a_317489]
-
a refuzat să mai execute ordinele austriecilor, iar, după 15 februarie 1918, militarii polonezi au dezertat în masă și s-au alăturat forțelor poloneze implicate în luptele din Războiul Civil Rus. Deși guvernul austriac a încercat să anuleze unele dintre prevederile tratatului, relațiile polonezo-austriece au fost definitiv deteriorate. Politicienii polonezi moderați pro-austrieci și anti-independentiști au pierdut, practic, orice sprijin din partea publicului După semnarea tratatului, Republica Populară Ucraineană s-a putut bucura de sprijinul militar germano-austriac în lupta pentru alungarea forțelor bolșevicilor
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
semnat Tratatul de la Rapallo între Republica de la Weimar și RSFS Rusă, prin care cele două state renunțau la toate pretențiile financiare și teritoriale asumate prin Tratatul de la Brest-Litovsk. Dezintegrarea Imperiului Austro-Ungar la sfârșitul anului 1918 a anulat, de facto, toate prevederile tratatului care îl priveau. Turcia a denunțat tratatul de la Brest-Litovsk prin semnarea unei noi înțelegeri cu RSS Ucraineană, în 1922. Se pare că doar Bulgaria nu a anulat tratatul și prevederile sale.
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
la sfârșitul anului 1918 a anulat, de facto, toate prevederile tratatului care îl priveau. Turcia a denunțat tratatul de la Brest-Litovsk prin semnarea unei noi înțelegeri cu RSS Ucraineană, în 1922. Se pare că doar Bulgaria nu a anulat tratatul și prevederile sale.
Tratatul de la Brest-Litovsk (Ucraina – Puterile Centrale) () [Corola-website/Science/320027_a_321356]
-
ratificate au fost schimbate la Berlin, în 31 ianuarie 1923. Tratatul a fost înregistrat în „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”, la 19 septembrie 1923 . În 5 noiembrie, la Berlin, a fost semnată o înțelegere suplimentară, prin care se extindeau prevederile tratatului germano-rus de la Rapallo la relațiile Germaniei cu RSS Ucraineană, RSS Belarus, RSS Georgiană, RSS Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
Azerbaidjan, RSS Armeană și Republica din Orientul Îndepărtat. Documentele de ratificare ale acestei înțelegeri au fost schimbate la Berlin pe 26 octombrie 1923, iar protocolul suplimentar a fost înregistrat la „Seria de Tratate ale Ligii Națiunilor”,în 18 iulie 1924. Prevederile tratatului au fost întărite prin semnarea Tratatului de la Berlin. După încheierea Primului Război Mondial, atât Germania, cât și Uniunea Sovietică erau foarte vulnerabile. Germania pierduse războiul declanșat și era izolată din punct de vedere diplomatic. Ea trebuise să cedeze o serie de
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
Petru Groza și ministrul de externe al URSS, Viaceslav Molotov, au semnat la Moscova "Protocolul referitor la precizarea parcursului liniei frontierei de stat între România și URSS", care, cu toate că invoca Tratatul de pace de la Paris din 1947, a permis, contrar prevederilor acestui Tratat, intrarea în componența URSS a mai multor insule românești, deoarece în cursul acțiunii de delimitare pe teren a frontierei, mergându-se pe talvegul brațului Chilia, în mai multe rânduri s-a luat ca frontieră nu talvegul, ci brațe
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
imperiile coloniale ale învingătorilor. După înfrângerea suferită de Imperiul Otoman la sfârșitul primei conflagrații mondiale, activitatea naționaliștilor turci din Anatolia a culminat cu formarea Marii Adunări Naționale, care a mobilizat majoritatea resurselor naționale sub conducerea lui Mustafa Kemal Pașa împotriva prevederilor tratatului de la Sevres, care practic punea Turcia sub tutelă și atribuia largi teritorii Aliaților, Greciei și Armeniei. După războaiele cu Grecia, cu Armenia și cu Franța, revoluționarii turci, biruitori la rândul lor, i-au obligat pe Aliați să renunțe la
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
Cemiyeti) în Trabzon și Samsun. Evenimente asemănătoare cu cele din Smyrna au avut loc și în Trabzon și Samsun. Când trupele britanice au debarcat la Alexandretta, amiralul Calthorpe a demisionat din funcția de înalt comisar, afirmând că această acțiune contravine prevederilor tratatului de armistițiu. El a fost numit într-o altă funcție pe 5 august 1919. Ministrul de război otoman Damat Ferid Pașa le-a ordonat lui Bele și lui Mustafa Kemal să întreprindă acțiuni pentru eliminarea tensiunilor care se manifestau
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
5 milioane de puști otomane captură de război. 1 milion de puști rusești, 1 milion de puști austro-ungare Mannlicher și un număr oarecare de puști Martini-Henry și 25.000 de baionete. Guvernul otoman a semnat Tratatul de la Sèvres, care avea prevederi precum menținerea Califatului și păstrarea controlului sultanului asupra orașului Constantinopol. Tratatul a fost considerat inacceptabil de naționaliști. Granițele propuse de tratatul de la Sèvres reflectau interesele de moment ale puterilor învingătoare, nu interesele popoarelor Imperiului Otoman. Premierul Venizelos a reușit să
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
ca să le ocupe ele și să elimine pretențiile elenilor. Frontiera dintre Republica Democrată Armeană si Imperiul Otoman a fost definită prin Tratatul de la Brest-Litovsk semnat cu bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat cu RD Armeană. După semnarea Armistițiului de la Moudros (30 octombrie 1918) a devenit clar pentru toată lumea că granița turco-armeană nu avea să rămână așa cum a fost definită la Batumi. Puternica diasporă armenească
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
armenilor din regiune. Tratatul de la Alexandropol (2 decembrie 1920) a fost primul tratat semnat de revoluționarii turci. El a pus capăt acțiunilor militare la granița de răsărit, în regiunile cunoscute drept Armenia Wilsoniană. Prin acest tratat, Armenia a renunțat la prevederile favorabile ei în Tratatul de la Sèvres. După semnarea acestui tratat, în Armenia a avut loc o insurecție a bolșevicilor. Pe 28 noiembrie 1920, Armata a 11-a sovietică sub comanda lui Anatoli Gekker staționată în Azerbaidjan a invadat Armenia. Al
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a cerut guvernului naționalist turc plata unei compensații financiare de 1.500.000 monede de aur. Mustafa Kemal a refuzat o asemenea plată. [[Antanta]] a încercat să salveze [[Tratatul de la Sèvres]] și să-i silească pe revoluționarii turci să accepte prevederile acestuia în cursul a mai multor rude de negocieri ținute la [[Londra]]. [[Conferința de la Londra]] s-a încheiat cu un eșec datorită diferențelor de vederi mult prea mari. Tratatul de la Sèvres, chiar și într-o formă modificată, era incompatibil cu
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
în avantaj, iar britanicii și grecii (reprezentați de britanici) se aflau în defensivă. Britanicii sperau ca Marea Adunare Națională să fie dispusă să facă anumite concesii. După primele discursuri, britanicii au aflat cu surprindere că turcii erau hotărâți să respecte prevederile „Pactului Național”. În timpul conferinței, trupele britanice s-au pregătit să respingă atacul trupelor naționaliștilor turci. Nu au izbucnit însă lupte în Tracia, trupele elene retrăgându-se mai înainte ca cele turce să debarce din [[Asia Mică]]. Singura concesiune pe care
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
britanici în timpul conferinței. Lucrările conferinței au durat în timp mult mai mult decât se așteptaseră negociatorii. În cele din urmă, britanicii au fost cei care au cedat în fața pretențiilor turcilor. Armistițiul de la Mudanya a fost semnat pe 11 octombrie. În conformitate cu prevederile lui, armata greacă trebuia să se mute la vest de râul [[Marița]]. Scriitorul american [[Ernest Hemingway]] a fost martor ocular al evacuării Traciei Răsăritene de către populație elenă. El este autorul mai multor nuvele inspirate din evenimentele din Tracia și Smyrna
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
să semneze și, când acesta din urmă a refuzat, a părăsit negocierile. [[Tratatul de la Lausanne|Tratatul]], semnat pe 24 iulie 1923 la [[Lausanne]], [[Elveția]], a recunoscut apartenența [[Anatolia|Anatoliei]] și [[Tracia Răsăriteană|Traciei Răsăritene]] la statul turc și a anulat prevederile [[Tratatul de la Sèvres|Tratatului de la Sèvres]], semnat de guvernul otoman. După acest nou tratat, a fost recunoscută pe plan internațional suveranitatea noii [[Republica Turcia|Republici Turcia]] și a fost recunoscut dreptul de [[stat succesor]] al defunctului [[Imperiul Otoman|Imperiu Otoman
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]