98,632 matches
-
născut la Paris, că "mătușile" care au adus-o la Paris erau servitoarele mamei ei, că tatăl ei a fost Baudelaire și a cărui moarte a tulburat-o. Celebrul scriitor a fost extrem de marcat de viața de familie. Și-a pierdut tatăl la o vârstă fragedă, mama s-a recăsătorit și fiul ei s-a simțit înșelat. Pe acest considerent, Baudelaire s-a răzbunat, s-a culcat numai cu prostituate, probabil, din cauza asta s-a îmbolnăvit de sifilis. Julia, care se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
o altă iluzie de fericire. Se bucurase că o secvență a visului ei de fericire s-a împlinit, își repeta cu exaltare: Am un amant, am un amant. Alerga la el ca o curtezană, dornică să-l iubească, să se piardă în brațele lui. Câteva clipe a fost fericită, simțindu-se în postura curtezanei, doar avea modele în lecturile ei, dar este nevoită să se întoarcă la realitatea umană a partenerilor ei care o răneau mereu. Cu cât îl iubea mai
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Fără scrupule, Nana a ajuns să domine Parisul cu luxul ei, cu ruinarea amanților ei, cu scandalurile create, cu risipa ei. Avea și o slăbiciune sentimentală Nana, pentru actorașul Fontan, violent și bădăran, și tremura la gândul că-l poate pierde. Ea era aceea care-l întreținea și, când nu avea bani, străbătea cafenelele, bătea străzile în căutare de clienți, se răsfăța în brațele prietenei ei Satin și, deghizată în bărbat, frecventa petreceri rău famate. Mintea și sufletul îi sunt acaparate
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
viață, doar era infirm și urât. Henri începuse să gândească cu inima, își dădea seama că devine tot mai posesiv în relația cu Myriam, era tot mai egoist, mai bănuitor și mai gelos, era torturat de ideea că o va pierde, o vedea cu ochii minții expunându-se privirii curioșilor ca manechin. A realizat că și-o dorea, la 34 de ani, pe Myriam, pentru toată viața, că ar fi vrut să se căsătorească cu ea. Henri a fost impresionat de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
poeți care i-au dedicat volume de versuri. Thaïs devenise cea mai cunoscută comediană și una dintre cele mai râvnite femei. Fiind și în compania filosofilor, a citit cărți de filosofie pe care însă nu le înțelegea. După ce și-a pierdut părinții, a regretat că nu i-a iubit. În schimb, de câte ori se apropia de o biserică, își amintea de Ahmes și săruta lespedea mormântului lui. Pafnutie, starețul din Antinoia, a plecat în căutarea lui Thaïs, justificându-se în sinea sa
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
blestemate de neamurile lor, victime ale temperamentului social, bălți pentru scurgerile voluptății orașului, paznice ale cinstei familiilor trăiesc peste patru sute de făpturi prostite, leneșe, isterice și sterpe... Femeile aveau față de clienți o indiferență amestecată cu dezgust și ură. Și-au pierdut feminitatea, dar le-a rămas instinctul cochetăriei și se străduiau să placă, simulau dorința pentru că sufereau umiliri înjositoare din partea patroanelor, portarilor, polițiștilor, clienților. Nu de puține ori se antrenau în scandaluri, în orgii, făceau crize de gelozie. Când una dintre
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Păturică. L-a trimis în casa Duducăi ca băiat de casă. Experimentata Duduca îi deconspiră intențiile de spionaj ale lui Dinu Păturică și se mobilizează în a-l deruta pe amantul ei, Andronache. Nu-și putea permite, deocamdată, să-l piardă, ar fi trebuit să renunțe la viața de lux și huzur. Versatilă, Duduca l-a câștigat de partea ei pe Dinu, i-a declarat dragoste și cei doi au devenit complici pentru a-l spolia pe Andronache, cunoscut în părțile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
așa de tare cu tocul unui pantof, încât a desfigurat-o. Cele două femei, mamă și fiică, au fost închise în camere separate. Dragomir le-a eliberat și le-a ajutat să fugă. Mama, desfigurată și în pericol să-și piardă ochiul, a sfătuit-o pe Chira: Să nu fii o cinstită fățarnică, să nu faci pe virtuoasa. Nu-ți bate joc de Dumnezeu, ci fii ceea ce te-a lăsat El. Trăiește-ți viața așa cum o simți, fii chiar destrăbălată, dar
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de muzică. O ajuta Yoko, devotata ei ucenică, care-l îngrijea pe băiatul bolnav al profesoarei. Etica profesiei de gheișă înscria și interdicția de a se îndrăgosti de vreun client. Komako știa că, dacă se îndrăgostește, nu trebuie să-și piardă capul. Își crea stări de fericire din a-l aștepta pe Shimamura să vină, câteva zile, odată pe an, în stațiune, la han. Avea puterea să-l ademenească, să-l recheme și să-i rămână credincioasă. Avea o notă de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
de a doua variantă, aceea de a fi o aventurieră. Drept care a învățat franceza, a ajuns la Geneva și s-a hotărât să câștige bani cu frumusețea ei exotică. Și-a consemnat gândurile în jurnal, reflectând asupra a ceea ce poate pierde dacă o vreme se va prostitua onoarea, demnitatea, respectul față de sine. Se va lăsa în voia sorții, va lăsa să hotărască viața pentru ea. Pe Rue de Berne s-a angajat la un local ce aparținea patronului Milan. I s-
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
De aceea s-a mobilizat pentru a face față concurenței, pentru a avea mai mulți clienți și pentru a câștiga bani. Ce făcea de fapt ? Își vindea doar trupul pe durata a unsprezece minute de sex. Pentru a nu-și pierde sufletul, se confesa în jurnal. Sărutul era tabu, ținea de sacralitatea iubirii, era exclus în relațiile cu clienții. Maria a avut, printre alte experiențe, și aceea a practicii sado-masochiste, trăind asocierea durere suferință plăcere, transformarea durerii fizice în plăcere, ca
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
fericită că a cunoscut iubirea adevărată, că Ralf era al ei, de vreme ce-i vizitase sufletul... Confesiunea ei este tulburătoare: Nu mă interesează dacă vreodată a fost sacră sau nu (prostituția), eu urăsc ceea ce fac. Îmi distruge sufletul, făcându-mă să pierd contactul cu mine însămi, învățându-mă că durerea este o recompensă, că banii pot cumpăra orice și justifica orice. Nimeni nu e fericit în jurul meu; clienții știu că trebuie să plătească ceea ce ar trebui să primească gratis, și asta e
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
deseori echivalați cu dragostea, aprecierea de sine, libertate, putere și securitate. El a prezentat cinci tipuri distincte de raportare a individului la bani: 1. Avarii au tendința de a nega faptul că sunt meschini, au o frică teribilă de a pierde fonduri și înclină spre neîncredere, dar totodată au probleme în a se bucura de beneficiile aduse de bani; 2. Risipitorul are tendința de a fi compulsiv și necontrolat în cheltuirea banilor și acționează așa cu precădere când are o stare
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
Se simt furioși și intră în depresie dacă trebuie să plătească prețul întreg sau nu pot reduce semnificativ prețul; 5. Pariorul se simte entuziasmat și optimist când își asumă riscuri. Le este foarte greu să se oprească chiar și atunci când pierd, din cauza puterii pe care o resimt atunci când câștigă. Este posibil ca cele cinci tipuri subliniate de Forman (1987 apud Furnham și Okamura, 1999) să fie relaționate de alte variabile psihologice. Unii se vor aștepta ca cheltuitorul să fie corelat pozitiv
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
în calitate de loc al elocinței și ca fapt social, se înscrie în prima linie a preocupărilor lor. De aceea își plasează ei analizele când la nivelul textului, când la nivelul receptării. Chiar dacă ulterior continuă să se interogheze cu privire la acest subiect, își pierd poziția în fața autorilor dramatici care, încă din Clasicism, își arogă primul loc în calitate de teoreticieni. Deci teatrul nu mai este analizat ca obiect exterior de către acești filosofi spectatori, ci din interior, de către artiștii care-l produc. Corneille, abatele d'Aubignac, Chapelain
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
forță încât acest bărbat și această femeie primesc o viață estetică proprie și intangibilă. Personalitatea artistului, tradusă mai întâi printr-un strigăt, o cadență, o impresie, apoi printr-o povestire fluidă și superficială, se subtilizează în fine până la a-și pierde existența și, ca să spunem așa, se impersonalizează. (...) Artistul, ca și Dumnezeul creației, rămâne în interior, sau în spate, sau dincolo, sau deasupra operei sale, invizibil, dispărut dincolo de existență, indiferent, pe cale de a-și curăți unghiile." (Gallimard/Folio, 1974, pp. 311-313
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o considerăm drept o lingușeală", declară Socrate. Periculoasă, tragedia introduce mila. Spectatorul simte simpatie față de eroii tragici care, în nefericirea lor, sunt victimele acestei "hubris" pe care Platon nu încetează să o denunțe, căci ea este contrară rațiunii. El își pierde atunci orice luciditate a judecății. Pe o asemenea constatare își va fonda Brecht teoria asupra distanțării. Emoția tragică, după Platon, înmoaie sufletul și-l tulbură inutil. Nesănătoasă, ea trezește pasiuni și sentimente dezordonate împotriva cărora, în viață, omul încearcă să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Subordonarea personajului față de acțiune Caracteristicile personajului dramatic sunt supuse exigențelor verosimilului acțiunii. Să semnalăm că Aristotel încearcă numai să definească eroul tragediei. Excepțional fiind, personajul nu trebuie, din această cauză, să fie prea diferit de noi, căci atunci și-ar pierde din credibilitate. Patru trăsături îl constituie, permițând realizarea acestui echilibru dificil între exigențe puțin conciliabile. El trebuie să fie "de calitate", adică să aibă "ținută", "clasă", fără de care nu ar putea trezi mila spectatorului. Aristotel nu înțelege prin asta nici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Regele îi subvenționează, în 1635, pe comedianții de la Hôtel de Bourgogne, ca și o trupă tânără, instalată din 1629 în cartierul Marais, ce l-a făcut cunoscut pe Corneille. Marii Comedianți (les Grands Comédiens), concurați de Théâtre du Marais, își pierd monopolul asupra spectacolelor pariziene. Pe perioada celor treizeci de ani ce corespunde înfloririi teatrului clasic, sub Richelieu și sub Mazarin, în 1661, Colbert, mai puțin cultivat decât predecesorii săi, îi încredințează lui Chapelle, poet și critic literar, grija de a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
astea ar putea fi mai bune, și dacă toți cei ce s-au distrat cu această ocazie au râs conform regulilor: va veni și vremea de a face observații asupra pieselor pe care le voi fi făcut, și nu-mi pierd speranța să arăt într-o zi, ca mare autor, că-i pot cita pe Aristotel și pe Horațiu. Așteptând acest examen, care poate că nu va mai veni niciodată, mă bazez destul de mult pe hotărârile mulțimii, și consider ca dificilă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
acord să se vorbească în versuri și chiar în rime31 în teatru, sunt întru totul de acord cu dumneavoastră, și absurditatea acestui lucru mi se pare atât de mare încât numai asta și ar fi destul să mă facă să pierd dorința de a lucra vreodată la poezia scenică chiar dacă aș avea o puternică înclinație. Și în această privință limba noastră se poate declara mai nefericită decât altele, fiind obligată, în afara versului, la tirania rimei, care înlătură teatrului orice verosimil și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Desigur că el este foarte conștient de obstacolul care îl pândește pe scriitor. Nu este bine să cizelezi prea mult versurile, cu riscul de a transforma stanțele în pure exerciții de stil, și de a face ca vorbirea să-și piardă aparenta spontaneitate 35. El însuși recunoaște că a dat un ton prea retoric stanțelor lui Rodrigue, în Cidul. "Trebuie evitată o prea mare afectare. Prin asta stanțele Cidului sunt inexcuzabile, iar cuvintele durerea și Ximena 36, care formează ultima rimă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
maison Pour Camille et pour moi l'on fait une prison ?" (III, 2, v.771-774)40 În felul acesta Corneille își justifică povestirea în acest loc precis. Corneille insistă asupra faptului că pe parcursul "Narațiunilor", autorul dramatic nu trebuie niciodată să piardă din vedere starea sufletească a celui care vorbește și a celui care ascultă. "Mai ales, scrie el în Examen la Medeea, în Narațiunile împodobite și patetice, trebuie avută multă atenție în ce ape se scaldă sufletul celui care vorbește și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de lungă această Narațiune fără nicio întrerupere, ea nu plictisește; ornamentele de Retorică cu care am încercat să o îmbogățesc nu o fac de condamnat pentru prea mult artificiu, iar diversitatea figurilor sale nu te face deloc să regreți timpul pierdut cu ea." Povestirea are totuși apărători printre docți. Chapelain ia cu atât mai multă bunăvoință partea povestirii împotriva celor care o judecă plictisitoare, cu cât ea satisface verosimilul, cu condiția totuși să fie motivată, pentru că-și are locul în conversație
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce uneori are nevoie de o zi întreagă pentru a se efectua: însă aș vrea ca, pentru a pune lucrurile la locul lor, această scurtare să se producă în intervalele dintre acte, și ca timpul pe care trebuie să-l pierzi să fie pierdut aici, astfel încât fiecare act să nu aibă, pentru partea de acțiune pe care o reprezintă, decât ceea ce-i trebuie pentru reprezentație." Corneille critică Mélite, prima sa comedie, creată în 1630, pentru că unitatea de timp nu este aici
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]