971,909 matches
-
1528, sultanul a fost de acord să îi acorde voievodului sprijinul în schimbul vasalității. În 1538, taberele care își disputau controlul asupra Ungariei au oficializat ceea ce era divizarea de facto a țării prin semnarea Tratatului de pace de la Oradea, ale cărui prevederi trebuiau să fie valabile pe toată perioada vieții lui Ioan Zápolya. Habsburgii au primit controlul asupra teritoriile de nord și vest ale regatului, așa-numita Ungarie Regală. Acest teritoriu avea să aibă capitala la Pressburg. La moartea lui Zápolya în
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
nu erau în general originari din Transilvania, dar ei ocupau funcțiile cele mai importante din stat. Nobilimea conducătoare a manifestat în această perioadă încredere într-o viitoare reunificare a regatului, iar Martinuzzi a acționat în această direcție. În 1549, în conformitate cu prevederile tratatululi de la Nyírbátor, ambasadorii regelui Ferdinand I și ai Isabellei Zapolya, mama regelui minor Ioan al II-lea, au semnat un acord pentru unificarea Transilvaniei cu Ungaria Habsburgică . Acordul a fost un rezultat al eforturilor lui Martinuzzi. Pe de altă
Regatul Ungariei Răsăritene () [Corola-website/Science/328018_a_329347]
-
semnat (Episcopul de Warmia, Szymon Starowolski, a pretins mai târziu că ar fi făcut-o doar “sub amenințarea sabiei.”). Articolele care garantau unitatea și securitatea uniunii statale au fost semnate de ceilalți episcopi doar dacă era explicit prevăzută stipularea că prevederile nu se extind și asupra toleranței religioase ("excepto articulo confoederationis."). Un alt episcop, Wawrzyniec Goślicki, va fi excomunicat pentru că a fost semnatarul actelor Sejm-ului din 1587. Articolele Confederației de la Varșovia vor fi mai târziu încorporate în Articolele Henriciane, devenind astfel
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
excepto articulo confoederationis."). Un alt episcop, Wawrzyniec Goślicki, va fi excomunicat pentru că a fost semnatarul actelor Sejm-ului din 1587. Articolele Confederației de la Varșovia vor fi mai târziu încorporate în Articolele Henriciane, devenind astfel, alături de Pacta Conventa (deasemenea instituită în 1573), prevederi cu caracter constituțional al uniunii statale polono-lituaniane. La sfârșitul secolului al XVI-lea Polonia și Lituania se aflau între Rusia moscovită la est, Imperiul Otoman în sud și Europa Occidentală la nord și la vest. Aici se dădeau o puternică
Confederația de la Varșovia (1573) () [Corola-website/Science/328090_a_329419]
-
deci obligat să semneze Articolele Henriciane, al căror conținut rămâne neschimbat pe parcursul secolelor XVI-XVIII. Distincția dintre cele două documente a ajuns totuși să se estompeze cu timpul, de-a lungul alegerilor succesive. Împreună, aceste două documente precizează cele mai importante prevederi și chiar detalii ale sistemului constituțional al Uniunii polono-lituaniene.
Pacta conventa (Polonia) () [Corola-website/Science/328140_a_329469]
-
erau scutiți de impozitile și dările către stat ("djizya", "aváriz", etc) și își scoteau cheltuielile pentru obținerea beratului de numire și pentru plata peșcheșului anual către visteria otomană pe seama clerului inferior și, mai ales, a enoriașilor de rând. Aplicarea acestor prevederi a modelat definitoriu toate aspectele funcționării unei mitropolii ortodoxe în această zonă geografică, cum ar fi: Așa cum e precizat în introducere, nu este cunoscută data exactă a înființării Mitropoliei Proilaviei; este clar însă că ea a apărut în contextul unuia
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
turcește: "Aynalıkavak tenkihnamesi") care prevedea, printre altele, restituirea către principatele românești a teritoriilor ocupate de turci și incluse în raiale (Brăila, Tighina și Hotinul), aflate sub jurisdicția Mitropoliei Proilaviei. Imperiul Otoman s-a eschivat de la punerea în practică a acestor prevederi, fapt care avea să devină pretextul pentru declanșarea unui nou război ruso-otoman, care se va desfășura între 1787-1892. Imperiul Rus ocupă Ucraina, Crimeea și Principatele Române. Țara Românească și Moldova sunt puse de către țarina Ecaterina a II-a, între anii
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
II-lea, cu fiul lui Frederic Barbarossa, Henric de Hohenstaufen, devenit ulterior împărat ca Henric al VI-lea, obținând un jurământ universal care să îi fie dat Constanței ca succesoare, în cazul eventualului deces al lui Henric fără moștenitori. Această prevedere se va dovedi, contrar așteptărilor sale, fatală regatului normand. Neavând posibilitatea de a reînvia visul unui imperiu african (atât de drag bunicului său, Roger al II-lea), Guillaume și-a direcționat atacul asupra Egiptului, de unde sultanul ayyubid Saladin amenința Regatul
Guillaume al II-lea al Siciliei () [Corola-website/Science/328291_a_329620]
-
erau supuși direct regelui) l-a obligat pe regele Andrei să emită Bula de aur din 1222, care stabilea drepturile și libertățile fundamentale ale servitorilor regali, inclusiv exceptările de la impozitare și de apel legal direct la instanța monarhului. În ultimele prevederi ale Bulei, este prevăzut dreptul liderilor seculari și spirituali ai servitorilor „să reziste și să vorbească” împotriva regelui și succesorilor acestora „fără a fi acuzați de înaltă trădare”. Bula de aur a interzis angajarea de musulmani și evrei în administrația
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
interzis angajarea de musulmani și evrei în administrația regală. Această interdicție fost reconfirmată de Andrei al II-lea prin noua variantă a Bulei din 1231, care îl autorza pe arhiepiscopul de Esztergom să îl excomunice pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl excomunice pe rege, Andrei al II
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
variantă a Bulei din 1231, care îl autorza pe arhiepiscopul de Esztergom să îl excomunice pe monarh în caz că el încălca prevederile acestui act regal. Cum necreștinii au continuat să fie angajați pe proprietățile regale, arhiepiscopul Robert al Esztergomului a aplicat prevederile Bulei în 1232.. Deși arhiepiscopul nu a mers atât de departe încât să îl excomunice pe rege, Andrei al II-lea a fost obligat să depună un jurământ în 1233 prin care s-a obligat să respecte pozițiile privilegiate ale
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
au sperat că noul rege ar fi putut să obțină sprijinul fratelui lui, Carol Quintul, pentru continuarea cu succes a luptei împotriva otomanilor. În 1538 George Martinuzzi, consilierul lui Zápolya, a negociat tratatul de la Nagyvárad dintre cei doi rivali. Principala prevedere a acestui tratat viza urcarea pe tronul unei Ungarii reunificate a lui Ferdinand după moartea lui Zápolya, care în acel moment nu avea urmași. Înțelegerea a fost denunțată de Zápolya atunci când s-a căsătorit și a avut un copil. În
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]
-
și incendiat, Richard și-a stabilit chiar acolo baza sa de operațiuni și a hotărât să ierneze. Regele Angliei a rămas la Messina până în martie 1191, când Tancred a căzut în fine de acord să încheie un tratat. Potrivit principalelor prevederi ale tratatului: După semnarea acestei înțelegeri, Richard și Philip au părăsir Sicilia pentru a se deplasa spre Țara Sfântă. S-a zvonit că, înainte de a pleca, Richard i-ar fi oferit lui Tancred o spadă care pretindea că ar fi
Tancred al Siciliei () [Corola-website/Science/328297_a_329626]
-
care consideră că presupusul acord este de fapt un document din secolul al XIV-lea, o copie a documentului original , alții îl considera doar un fals medieval târziu, care nu s-a bazat pe niciun text original. În timp ce mai multe prevederi ale textului par anacronice unor cercetători, alții îl consideră o actualizare a unui original mai vechi. Încă din secolul al XIX-lea, documentul aflat în Budapesta a fost considerat de mai mulți cercetători ca nefiind un original. În 1915 și
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
socială din cei 300 de ani de după anul 1102, când cele două regate au fost unite sub conducerea regelui maghiar prin libera alegere a nobilimii croate sau prin forța armelor ungurilor. Aristocrația croată și-a menținut legile și privilegiile, inclusiv prevederile care priveau serviciul militar doar în limitele granițelor propriului regat. În conformitate cu studiile pentru fosta Iugoslavie a Bibliotecii Congresului SUA, regele Coloman a zdrobit orice opoziție croată după moartea regelui Ladislau I și a câștigat dreptul să se încoroneze rege al
Pacta conventa (Croația) () [Corola-website/Science/328356_a_329685]
-
birou de conducere al activităților dorite și Sterie Ciumetti împreună cu Theodor Capidan au fost aleși vicepreședinți. Pe 10 septembrie Sterie Ciumetti este ales să facă parte, alături de Th. Capidan, din comisia permanentă căreia urmau să-i revină importante atribuții conform prevederilor cuprinse în cele 17 articole ale regulamentului școlar adoptat la 8 septemrbie de congres și cuprinzând toate aspectele învățământului. Sterie G. Ciumetti a făcut parte din comitetul de redacție a două reviste aromânești create la Bitolia și tipărite la București
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
orașul Dobrici. Imediat după aceasta, în acele meleaguri a început administrația românească, care cuprinde intervalul de timp dintre 1/14 aprilie 1914 - octombrie 1916, când întreaga activitate economico-socială și adminstrativă a Cadrilaterului a fost organizată și s-a desfășurat în conformitate cu prevederile Legii pentru organizarea Dobrogiei Noi, intrată în vigoare la 1/14 aprilie 1914. Are loc organizarea administrațiilor financiare, delimitarea corectă a proprietății private, organizarea sănătății publice, a învățământului, serviciile tehnice, de cult, și organizarea judecătorească. Comisarul guvernamental și apoi prefecții
Sterie Ciumetti (inginer) () [Corola-website/Science/327595_a_328924]
-
cazul celor din urmă presupunându-se de obicei că militarii sunt motivați în primul rând de considerații politice și ideologice. De exemplu, Legiunea Străină Franceză și unitățile Gurkha din Armata Britanică și cea indiană nu sunt formate din mercenari, în conformitate cu prevederile legilor războiului. Deși militarii lor corespund descrierii Articolului 47 din Protocolul I al Convențiilor de la Geneva, ei sunt exceptați de la clauzele 47 a, c, d, e și f. Cu toate acestea, ei sunt descriși uneori pe nedrept ca fiind mercenari
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
Convențiile de la Geneva din 12 august 1949 privind protecția victimelor conflictelor armate internaționale", (PROTOCOL I), din 8 iunie 1977 prevede: Pentru ca un combatant să fie considerat drept mercenar, el trebuie să satisfacă toate criteriile (a - f) Convenției de la Geneva. În conformitate cu prevederile Convenției de la Geneva din 1949 (GC III), un soldat capturat trebuie tratat ca un combatant legitim și, prin aceasta, trebuie să fie tratată ca o persoană protejată cu statut de prizonier de război, până când va apărea în fața unui tribunal competent
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
un „combatant nelegitim”, dar trebuie tratat în continuare „cu omenie și, în caz de urmărire, nu vor fi lipsite de dreptul lor la un proces echitabil și reglementar, așa cum se prevede prin prezenta convenție”. Singura excepție posibila de la această ultimă prevedere privește persoana care este resortisant al unei părți la conflict sau rezident al teritoriului pe care își desfășoară activitatea autoritatea care îl ține prizonier, în acest caz el neputând fi definit ca mercenar în accepțiunea Articolului 5 al Convenției de la
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
bucure de protecția Convenției de la Geneva. ONU a aprobat pe 4 decembrie 1989 „Convenția internațională împotriva recrutării, folosirii, finanțării și pregătirii mercenarilor” nr. A/RES/44 /34. Convenția a intrat în vigoare pe 20 octombrie 2001. Articolul 1.1 conține prevederi similare articolului 47 al Protocolului I al Convenției de la Geneva. Articolul 1.2 lărgește definiția mercenarului pentru includerea persoanelor care nu au cetățenia statului care sunt recrutate pentru răsturnarea unui guvern sau pentru subminarea ordinii constituționale a statului și care
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
rebelii puteau fi considerați sau nu un „stat” în conformitatea cu accepțiunea „Foreign Enlistment Act”. Până în cele din urmă, s-a considerat că rebelii puteau fi considerați un „stat” iar, în 1896, Consiliul Privat al Regatului Unit a apreciat că prevederile legii nu sunt aplicabile voluntarilor. Guvernul britanic a cercetat și cazul voluntarilor care au luptat în Brigăzile Internaționale în Războiul Civil Spaniol ca și a celor implicați de partea Frontul de Eliberare Națională a Angolei în Războiul Civil Angolez. Nu
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
împotriva cetățenilor britanici care au participat la lupte. Legea Anti-Pinkerton din 1893 a interzis guvernului american să folosească serviciile Agenției Naționale de Detectiv Pinkerton sau a oricărei alte companii private de securitate în lupta împotriva greviștilor. În 1977, prin interpretarea prevederii acestei legi, Curtea de Apel a SUA pentru Cercul al 5-lea a intrezis guvernului să angajeze companii care oferă „forțe cvasi-militare, mercenare”. În ceea ce privește această interpretare, există în continuare discuții dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
dacă articolul se referă doar la folosirea unor asemenea forțe împotriva greviștilor sau nu. Pe 7 iunie 1978, printr-o scrisoare către șefii Federal Departments and Agencies, Inspectorul General a dat o interpretare acestei decizii prin care erau exceptate de la prevederile ei „serviciile de pază și protecție”. Printr-o hotărâre provizorie a Departamentului Apărării al SUA (intrată în vigoare în iunie 2006) a fost autorizată activitatea contractorilor, alții decât cei din domeniul securității private, să folosească forța letală împotriva forțelor înarmate
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]
-
atacuri sau raiduri preventive. Pe de altă parte, civilii din cadrul forțelor armate ale SUA își pierd protecția prevăzută de legile războiului în cazul în care participă direct la ostilități. Inspectorul General al SUA a respins pe 18 august obiecțiunile împotriva prevederii conform cărora companiile private care aveau contract cu armata SUA ar fi violat Legea Anti-Pinkerton Act, arătând că acești contractori privați asigurau persoane și vehicule de escortă, forță de muncă, arme și echipamente pentru asigurarea securității interne a Victory Base
Mercenar () [Corola-website/Science/327570_a_328899]