KorAP: Find »[drukola/base=pierde & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...3887 3888 3889 ...3946 >

98,632 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

pentru sacrificii umane. Această ultimă ipoteză este de preferat, având În vedere raritatea corpurilor găsite În zona probabilă a activității din cadrul așezământului și În virtutea faptului că fragmentele de oase par să indice că cei arși fuseseră abia uciși și nu pierduseră mult sânge. Armele găsite au sugerat În mod deosebit caracterul violent al execuțiilor, un rit care ne duce cu gândul la executarea fiilor lui Saul de către ghibeoniți (2 Samuel 21,1-14). În orice caz, tradițiile referitoare la sacrificiile umane mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a peșterilor”. Acestea din urmă pot eventual să răspundă morfologiei „Stăpânei animalelor”, dar să căutăm În ele semnele premergătoare ale Artemisei grecești, numită În mod explicit astfel În Iliada (XXI, 470-471), riscă să fie o inițiativă nepotrivită care, de altfel, pierde din vedere diferența dintre personalitatea divină și modelul morfologic. Dacă „Stăpâna animalelor” reprezentată În grota de la Vernafeto apare nudă, idolii cretani și gravurile de pe sigilii propun, În schimb, o imagine feminină caracterizată de o nuditate parțială. Cu brațele ridicate, Într-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
exprimă unitatea ideologică a cetățenilor, afirmă identitatea civică, ratifică ierarhia politică provizorie și oferă un răspuns exigențelor, așteptărilor, aspirațiilor și intereselor Întregii cetăți. În această ambianță, cultele nu pot fi celebrate decât În formă publică, iar riturile tind să Își piardă orice eventuală autonomie proprie, așa cum s-a Întâmplat cu riturile de trecere. Dacă vreo familie aristocratică străveche Își păstrează atribuțiile sacerdotale, acestea se află oricum În slujba cetății. Nu poate exista nici un secret religios decât Împărtășit de toți cetățenii, deoarece

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din care, la Atena, era ales preotul lui Poseidonxe "Poseidon" Erehteusxe "Erehteus" și al Atenei Polias sau Butipoi și Taulonides, cărora le era Încredințată, tot la Atena, desfășurarea bufoniilor. Dar În epoca polisului cultele controlate de aceste gene sacerdotale Își pierd caracterul unui privilegiu ereditar, fiind și ele absorbite În dimensiunea publică a cetății. Adică sunt tot culte publice, chiar dacă cetatea făcea distincție Între sacerdoțiile nobiliare și sacerdoțiile democratice. Așadar, În Grecia, sacerdoțiul se dovedește o funcție onorifică, având o durată

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
de cazul specific reprezentat de Delfi, poezia s-a dovedit factorul de unificare mai ușor de identificat. Odată cu apusul polisului și cu critica sistematică adusă mitului de către gândirea filozofică (subcapitolele 2.1 și 2.4 ), poezia a Început totuși să piardă orice legătură cu divinitatea inspiratoare, până când În spatele ei a rămas doar poetul cu meșteșugul lui, pornit deja p drumul la capătul căruia va deveni un simplu născocitor de istorisiri. BibliografieTC "Bibliografie" Opere cu caracter general Brelich, A. (1985), I Greci

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
simbolice, și reflecția, În care, prin poezie și filozofie, istoriografie și teologie, sunt puse În scenă și analizate cultul și zeii săi, sunt explicate din punct de vedere istoric, sunt dezvoltate din unghiul speculativ și, concomitent, sunt aprofundate și se pierd În tendințele mistico-ezoterice. La Roma, elementele fundamentale ale cultului - atât ale celui privat, practicat În case, cât și ale celui public și al morților - sunt „darul” (nesângeros, sângeros) și imaginea (aniconică/iconică, antropomorfă). Secvențele temporale sunt furnizate de anul natural

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zelul reformator Îl Îndeamnă pe acest om cult la muncă: zeii nu trebuie uitați (I fr. 2a), poporul nu trebuie să Îi disprețuiască, ci trebuie să Îi venereze (I fr. 12). Textul acestei Summa theologica a religiei republicane s-a pierdut la sfârșitul antichității și are nevoie să fie reconstruit pe baza unor citate. Augustin l-a citit Încă În secolul al V-lea și ne oferă și indiciul acestui fapt (I fr. 4): cartea 1 de omnibus fundamente metodologice cărțile

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a Macedoniei, de cealaltă parte, destinul grecilor continentali este pecetluit. Deși cetățile grecești Își mențin propriile structuri socioeconomice și propriile instituții juridice și religioase pe toată perioada stăpânirii romane, chiar și după ce aceasta va forma un imperiu, ele și-au pierdut orice capacitate de decizie autonomă pe plan politic. 2. Elenismul: caractere generale și linii de orientaretc "2. Elenismul \: caractere generale și linii de orientare" Spre deosebire de etimonul grec hellenismòs, care În valoarea lui precisă definește tot ceea ce este grec În opoziție

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
secolele I-II d.Hr., afirmă că zeița, după ce l-a biruit pe Typhon/Seth, nu s-a Împăcat cu gândul ca luptele și chinurile pe care le Îndurase și pribegia și multele fapte Înțelepte și marile isprăvi să se piardă, Învoindu-se ca să spunem așa, să le Învăluie uitarea și tăcerea, ci, unind cu niște ceremonii preasfinte unele imagini și sensuri tainice și Înfățișări ale acelor isprăvi din vremea trecută, a consacrat pentru bărbații și femeile copleșiți de asemenea nenorociri

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
redactată de ucenicul Marinus, identifică În arta hieratică forța supremă de realizare a unirii mistice cu divinul. Autor al unui tratat Despre arta hieratică, care a ajuns la noi numai În fragmente, și al unui viguros Comentariu la Oracolele caldeene, pierdut și el În mare parte, schițat pe baza Teologiei caldeene a lui Iamblichos, maestrul școlii ateniene se distinge prin strânsa simbioză dintre exercițiul dialectic al gândirii raționale, care face din el un metafizician rafinat, și elanul mistic. În el, idealul

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
prezenței răului care afectează În diferite moduri existența. Din acest punct de vedere se explică afirmația lui W.B. Henning, citat mai sus, conform căreia mesajul lui Zoroastru trebuie Înțeles ca un protest Împotriva monoteismului. Acesta (1951, p. 49) nu pierde ocazia să explice, Într-o manieră simplă și clară, că Învățătura profetului, prin caracterul ei religios, trebuia să dea credincioșilor siguranța că Binele va triumfa asupra Răului, așa cum, de altfel, se Întâmplă În orice dualism, inclusiv În maniheism, modelul tuturor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
important studiu Întreprins de H. W. Bailey (1943, pp. 149-194), scot În relief excelența tradiției orale, lăudând fidelitatea Învățăturii originare și preamărind rolul pe care l-a avut aceasta În continuitatea religiei lui Zoroastruxe "Zoroastru", ale cărui cărți s-au pierdut, au fost arse sau furate de „blestematul” Alexandru. În realitate, nu există urme ale acestor cărți, care, probabil, nu au existat niciodată. Ceea ce a existat Însă În epoca sasanidă trebuie să fi fost o preocupare a clerului de a revendica

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
istorie sacră, În douăsprezece milenii, ce corespund semnelor zodiacale: un ansamblu compozit de doctrine tradiționale amestecate cu elemente și cunoștințe dobândite tocmai prin contactul cu culturile străine. D¶nkard, o enciclopedie (Menasce, 1958) În nouă cărți, din care s-au pierdut primele două și prima parte din cea de-a treia, este o mare summa a cunoașterii epocii, cu precădere primele cărți, rod al unei compilări eterogene, care se ocupă de apologetică, exegeză, morală, medicină, filozofie. Lucrarea prezintă importante dificultăți de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Între inițiere și moarte (Gnoli, 1979b, pp. 419 sqq.). Trecerea de la viață la moarte este deci concepută ca o Încercare cumplită, pentru care muribundul, apoi defunctul, are nevoie de Îngriji Înțelepte și pline de iubire din partea celor care l-au pierdut. Durerea pentru cel mort este un sentiment viu de solidaritate umană pentru sufletul care are de Înfruntat o Încercare grea, chinuitoare și dureroasă: despărțirea de trup Îl face să devină neliniștit, tulburat, cuprins de groază și dezorientare, În timp ce este Încă

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
probabil individul care aparținea tribului sacerdotal med al magilor (cf. Messina, 1930; Benveniste, 1938; Gershevitc, 1964, pp. 24 sqq.; Boyce, 1975a, pp. 10 sq.; interpretarea izvoarelor este diversă și uneori contrastantă), În timp ce termenul medio-persan mowmard (literal, „om mag”) și-a pierdut orice referință etnică. În Avesta există un alt termen pentru a-i desemna pe cei care aparțin castei sacerdotale, alcătuind o clasă socială: ³thravan, athaurvan (În limba pahlavi, ³sr½n), cu o etimologie incertă. Mai sunt cunoscute și alte nume pentru

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
multe cazuri, menținerea și continuitatea tradiției religioase (Unvala, 1952; Duchesne-Guillemin, 1962a, pp. 224-276; Widengren, 1968, pp. 201-272). În cadrul compozit al unei civilizații animate de impulsuri eterogene și caracterizate de tendințe sincretice puternice, se poate spune că iranismul nu și-a pierdut niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și religioasă și nici forța de expansiune. Perioada partă a avut, printre altele, o mare importanță În alcătuirea ciclurilor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
al unei civilizații animate de impulsuri eterogene și caracterizate de tendințe sincretice puternice, se poate spune că iranismul nu și-a pierdut niciodată identitatea religioasă și nici nu a fost detronat de elenismul iranian. Mai mult, iranismul nu și-a pierdut vigoarea culturală și religioasă și nici forța de expansiune. Perioada partă a avut, printre altele, o mare importanță În alcătuirea ciclurilor epice și În transmiterea motivelor mitico-legendare (Boyce, 1954; 1955; 1957). Există multe mărturii ale fenomenelor sincretice. Hatra, Asur, Dura

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
ci a făcut-o mai puternică și incisivă datorită orientărilor sale etico-filozofice (dualismul și speculațiile asupra Timpului-Destinxe "Destin"), a concepțiilor escatologice și a aspirațiilor soteriologice, În deplină concordanță cu spiritul vremii. Zoroastrismul, ca și iudaismul de după exil, nu s-a pierdut datorită exigențelor sale spirituale și etice care au alimentat noul climat religios și filozofic al Orientului antic. Parții au fost zoroastrieni Încă de când, renunțând la rolul de cuceritori ai regiunii nord-orientale a lumii iraniene - Parția -, de la care au Împrumutat și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zoroastrismul a rămas viu, nu numai În Fars, ci și În alte regiuni iraniene, În Kerman, Sistan și Tabaristan (unde până la jumătatea acelui secol a domnit o dinastie zoroastriană locală; Spuler, 1952, pp. 194 sqq.), religia mazdeistă a Început să piardă din ce În ce mai mult teren (cu toată că reușit să aibă o oarecare influență asupra islamului; Frye, 1975, pp. 155 sq.), din cauza fenomenului tot mai consistent al convertirilor la islam, favorizat de măsuri politice și administrative, mai ales de natură fiscală (cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
jumătate aleși de adunarea comunității (Anjoman) și jumătate numiți de Guvernator. Elementul laic predomina, astfel Încât au avut mereu Întâietate motivele politice și mai ales cele sociale și economice care au determinat crearea sa, până când acest organism a Început să-și piardă influența și autoritatea, În anii ’30 ai secolului al XIX-lea, În urma unei mișcări reformiste și progresiste a clasei medii, nemulțumite de monopolul plutocrat și oarecum ereditar pe care Panchayat a ajuns să-l reprezinte (Kulke, 1978, pp. 65 sq

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
cu alte religii și cu alte culturi a influențat substanțial dezvoltarea gândirii religioase a parsilor și a determinat schimbări profunde Într-o comunitate care, secole de-a rândul, a fost puternic conservatoare, aproape osificată de frica de a nu-și pierde propria identitate Îndepărtându-se de credința care Îi oferea baza cea mai solidă. Decisivă a fost Întâlnirea cu cercetătorii occidentali - francezul A.H. Anquetil-Duperron, care a descoperit Avesta și a făcut-o cunoscută culturii europene, germanul M. Haug, care a

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și ale istoriei (Duchesne-Guillemin, 1958, pp. 1-37). Încetul cu Încetul, parsii au devenit capabili să-și Înțeleagă și să-și valorifice propria tradiție. În ceea ce privește textele de limbă pahlavi, au ajuns să le citească corect, după un timp Îndelungat În care pierduseră cheia pentru descifrarea limbii scrise Într-un alfabet bogat În semne polivalente și caractere aramaice. Însă Întâlnirea cu occidentalii, care au adus Înnoiri importante, nu s-a desfășurat doar În domeniul cercetării. O importanță deosebită au avut și occidentalii care

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
gândirea lui Dumézil doar o metodologie foarte potrivită pentru reconstruirea culturii indo-europene, atunci chiar și Întrebarea care se pune, dacă această ideologie este valabilă doar pentru indo-europeni sau dacă nu cumva poate fi aplicată și altor grupuri etnice, Își va pierde caracterul dramatic și hotărâtor, pe care Însuși Dumézil i-l atribuia. De altfel, se pare că Dumézil avea dreptate să-i susțină exclusivitatea indo-europeană, Împotriva celor care considerau - de exemplu, Rose (1947) sau Brough (1959) - că acest tripartitism nu i-

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
mai degrabă din latinescul imperatorem; Fjorgynn masculin ar putea proveni din femininul Fjorgyn etc. Așadar, mai bine acceptăm propunerea mai limitată a lui Pisani (1950a) și Îl comparăm pe Perenú doar cu lituanianul Perkúnas, admițând că forma slavă ar fi pierdut o velară prin apropierea paraetimologică cu verbul din slava antică pera, „eu lovesc”. Să pornim pentru ambele teonime de la un termen indo-european *perkw¿nos, derivat În -node la numele stejarului; dacă ne gândim la funcția specifică a acestui sufix (cf.

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
zeiței Danuxe "Danu"”), care Îi Înving pe Fir Bolg În prima bătălie de la Moytura și devin noii stăpâni ai insulei. Oricum, vor trebui să facă față uriașilor Fomoirexe "Fomoire". În bătălia de la Moytura regele Tuatha dé Danann, Nuaduxe "Nuadu", Își pierde o mână și, după cum cere tradiția irlandeză, nemaifiind perfect din punct de vedere fizic, trebuie să abdice; În locul său ajunge rege Bresxe "Bres", fiul unui Fomoirexe "Fomoire" și a unei femei din Tuatha. Acesta Însă se dovedește a fi un

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]