11,044 matches
-
îndoieli. Desprinzându-se de legăturile pământești, poetul evadează în universul infinit, unde plutește între vis și realitate, între posibil și miracol, apropiindu-se de domeniul misterului.” (Literatura contemporană) Lucian Blaga (18951961) Sextil Pușcariu, ca și Nicolae Iorga, nu s-au înșelat când i-au deschis porțile celui care avea să rămână în literatura română Lucian Blaga. Cântăreți ai simțirilor au fost puzderie la Glasul Bucovinei: G. Rotică, Vasile Drăgușanu, Sever Beuca Costineanul, G. Voievidca, Vasile Gherasim, Sasu Constantin, Toader a lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
de ținută. Iată ultima strofă din poezia „Anii” de Octav Nandriș... „Pe o cruce / Și-un mormânt / Saștern, / Nepăsători / În etern, / Anii. Pornind de la spusele lui Panait Istrati că „poetul, scriitorul este predestinat să fie un veșnic înșelat” pentru că „Îl înșeală viața, îl înșeală oamenii, îl înșeală credințele, idealurile”, cronicarul face referiri pertinente la volumul „Argint”, „elegant tipărit și aparținând lui George Lesnea”, „acest fiu al melancoliei ieșene care este pe drumul creației de artă care îl va duce, curând-curând, la
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
ultima strofă din poezia „Anii” de Octav Nandriș... „Pe o cruce / Și-un mormânt / Saștern, / Nepăsători / În etern, / Anii. Pornind de la spusele lui Panait Istrati că „poetul, scriitorul este predestinat să fie un veșnic înșelat” pentru că „Îl înșeală viața, îl înșeală oamenii, îl înșeală credințele, idealurile”, cronicarul face referiri pertinente la volumul „Argint”, „elegant tipărit și aparținând lui George Lesnea”, „acest fiu al melancoliei ieșene care este pe drumul creației de artă care îl va duce, curând-curând, la cununa Premiului Național
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
poezia „Anii” de Octav Nandriș... „Pe o cruce / Și-un mormânt / Saștern, / Nepăsători / În etern, / Anii. Pornind de la spusele lui Panait Istrati că „poetul, scriitorul este predestinat să fie un veșnic înșelat” pentru că „Îl înșeală viața, îl înșeală oamenii, îl înșeală credințele, idealurile”, cronicarul face referiri pertinente la volumul „Argint”, „elegant tipărit și aparținând lui George Lesnea”, „acest fiu al melancoliei ieșene care este pe drumul creației de artă care îl va duce, curând-curând, la cununa Premiului Național de poezie” (Observatorul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
murături de căpătat și n-are săpun săși spele fața și necăjitul lui trup; în timp ce colegii lor de la Ministerul de Finanțe primesc mai mult decât lefurile la zi, primesc chiar prima de recompense de felul măiestrit cum au izbutit să înșele și să-i lipsească de lefuri pe colegii lor mulți și în mizerie din îndepărtatele colțuri ale țării...” Soluția: „Să ne strângem rândurile și prin acțiune să facem să fim auziți și respectați.” General în rezervă dr. A. Maniu semnând
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
pe înțelesul țăranilor și să aducem lumină celor din întunericul de la sate.” Spunând cele de mai sus în „Un cuvânt către cititori” redacția cheamă preoții și învățătorii să le dea țăranilor mângâiere sufletească, pe avocați să-i învețe pe cei înșelați de străini cum să-și caute drepturile, doctorilor trupului - să-i mântuie de boala sufletelor lor. „Nețărmuita sa iubire pentru țărani l-a făcut pe Ion Grămadă, ca imediat după întoarcerea sa la Universitate să reînvie revista pentru popor „Deșteptarea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
să fi fost un jurist roman Prof. Decker: Ich glaube es ist ein Marsmensch! Prof. Măru: Scheletul acesta seamănă să fie a unui ichtiosaur! Prof. Botezat: Ba eu cred că a unui brontosaur! Prof. S. Săveanu: Ha, ha, Domnilor, vă înșelați, este funcționarul tip 1931 în urma aplicării curbei de sacrificiu! În ce privește caricatura aceasta reprodusă din Satirul nr.9/1931 scheletul de pe masa de „studiu” îl poate reprezenta și pe pensionarul din România anului 2004 supus ultimelor indexări și reașezări ale pensiei
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
întreb totuși dacă vom putea regăsi vreodată câmpiile pe care au galopat caii lui Attila. - Alăturat, o caricatură pe care toată lumea o înțelege fără explicație. Este supărător că v-ați găsit o locuință atât de rea. Dar, dacă nu mă înșel, acum sunteți aproape de Musée de l’homme și de biblioteca sa. Prezentați omagiile mele dnei Dumézil, îi voi scrie într-una din zilele acestea. Omagiile noastre dnei Eliade. Aveți grijă de dvs. și să nu mă uitați, Din toată inima
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
la manuscrisul conferințelor mele care vor fi publicate de Chicago Univșersityț Press. Dar îmi lipsesc câteva lucruri de negăsit aici, mai ales două articole ale lui Pșèreț de Menasce, șunulț din ’64 și șunulț de anul acesta, dacă nu mă înșel, privind templele focului și cultul focului. Cum șîmiț fac peste tot dușmani, mă întreb dacă l-am ofensat și pe Pșèreț de Menasce? În fine, aș fi fericit să am curând aceste două studii - dacă el nu vrea într-adevăr
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
în expresia sentimentelor mele de desăvârșită devoțiune, Eugen Lozovan** IItc "II" Skodsborg, 6 septembrie 1969 Dragă domnule și coleg, Răspund de pe drum scrisorii dvs., care mi-a făcut multă plăcere. Eram puțin nedumerit de tăcerea dvs., întrucât, dacă nu mă înșel, v-am trimis regulat extrase (mă întreb dacă le-ați primit). Mi-am petrecut foarte bine șederea în Argentina; totuși, am apreciat mai mult Brazilia (ca turist, vreau să zic); de atunci am fost la Malta, la congresul Atlas linguistique
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
suplinească infirmitățile structurale". Loial ideii de monarhie constituțională, cînd regele va fi obligat să abdice, ca un veritabil personaj caragialesc, nu șovăie să scandeze noul nume al țării, nu fără o argumentație prealabilă: "...noi am fost sinceri și nu am înșelat pe nimeni, sperînd că instituția monarhică se va acorda cu interesele poporului român. Cînd însă factorul constituțional însuși abdică (...) înțelegem că ar fi fără sens a mai rămîne monarhici fără monarh și fără dinastie"; și, în concluzie, "din toată inima
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
mie, Țurcanu mi-a imaginat o tortură specială: sub lovituri amarnice de ciomag, am fost pus să alerg în pielea goală în jurul camerei, prin fața celorlalți chinuiți și să strig în gura mare: Prăvălia mea a fost biserica, oficină de comerț, înșelam oamenii și credincioșii. Eram un mincinos și un farsor... N-a fost suficient atîta. Țurcanu a selecționat vreo 20-30 de oameni dintre cei torturați ca să-și facă nevoile în 15 gamele alăturate, înșirate în mijlocul camerei. Striga Țurcanu la cei striviți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
acolo, nu știu cum o fi acolo, dac-o fi ceva acolo, vei privi în urmă la toate azi-urile nesuferite în care ai preferat să mori decât să trăiești... Credeam că ești altfel, domnișorule Cristian, așa credeam... Dar poate m-am înșelat. Cui nu i se întâmplă ? Am avut impresia că ești un om care vrea să ia viața în piept, dar matale ți-e așa o frică de ea, că aproape puți ! — Nu mi-e frică ! — O, ba tremuri înăuntrul tău
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
O, dar cum să nu vă recunosc ! îi răspunde la fel de încântat și scriitorul, după ce Cristi l-a abordat și l-a întrebat dacă îi permite să se așeze pentru câteva minute la masa lui. Răsfățatul publicului bucureștean, dacă nu mă înșel, așa vă numise parcă un amic de-al meu într-un articol destul de recent. — Așa o fi, nu știu, râde Cristi, nu obișnuiesc să citesc despre mine. — Cum, nici așa, de curiozitate măcar ? — Deloc, dacă vă spun. — Ce interesant... Ce
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și ai avut și noroc. Și ai și muncit, nu zic, nu am văzut om muncind ca tine, fără să ia o gură de aer, de parcă lumea s-ar termina mâine. Dar inima, iubitul meu Cristian, te mai poate și înșela. Trebuie să cauți echilibrul dintre inimă și minte, să nu o neglijezi pe niciuna, dar nici să te lași doar pe mâna uneia. Inima ta e plină de dragoste și bunătate, eu o cunosc mai bine ca nimeni altul, dar
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vezi ce bine are să-ți facă. Tu cred că nici nu mai știi cum e să fii odihnit de-adevăratelea. Și cum ți-e gâtul după o pauză de câteva zile, n-o să-ți mai recunoști vocea. — Vai, dar te înșeli, mamă, am grijă de mine mai mult decât îți imaginezi. Ia spune-mi, de când nu m- ai mai văzut dumneata pe mine răcit ? Și ce treabă are asta cu oboseala ? Are, cum să n-aibă ? Pentru că am grijă de mine
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
e lume care să iubească, Cristian, dragule. Da’ m-au iubit, domnule ! — Ești un credul, Cristiane... Naiv și încăpățânat ca întot- deauna, cât crezi c-o să-ți mai iasă ? — O, bătrâne, dar ți-am demonstrat deja o dată cât te-ai înșelat. Am plecat din sala aceea goală și plină de praf, din căminul ăla nenorocit care-mi sugruma ultimele clipe ale adolescenței și-n care plângeam aproape noapte de noapte de frig și de sărăcie și am devenit cel mai bun
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
le tăvălească cum tu nu mai poți acum. Cât va mai fi până te vor vinde toți de tot, dragul meu ? Cristi e tot mai furios. Niciodată nu îmi voi trăda publicul și nici el pe mine, din nou te înșeli, bătrâne. Și vocea mi-e mai bună ca oricând, trebuie doar să mă odihnesc mai mult. Îți voi demonstra încă o dată cât te-ai înșelat. Îți voi arăta că inima mea a avut întotdeauna dreptate. Îți vei mușca din nou
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
furios. Niciodată nu îmi voi trăda publicul și nici el pe mine, din nou te înșeli, bătrâne. Și vocea mi-e mai bună ca oricând, trebuie doar să mă odihnesc mai mult. Îți voi demonstra încă o dată cât te-ai înșelat. Îți voi arăta că inima mea a avut întotdeauna dreptate. Îți vei mușca din nou limba și voi râde apoi o eternitate de povețele tale când ne vom întâlni în lumea de dincolo. — Cum, Cristiane ? Când abia îți ții scuipatul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
încă mai pot dărui lumii bucurie, sunt obligat să merg mai departe. — Ai o inimă prea mare pentru un simplu om, Cristiane, ascultă-mă și ține minte, căci ambiția ta și visurile tale mărețe nu sunt pentru oricine. M- am înșelat poate până acum, cum spui, dar tot ce am vrut să fac a fost să am grijă de tine și să te feresc de astfel de zile negre, însă tu ai ales calea cea grea. Și ți-ai pus toată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
vorba, când să mă Întorc spre „ea”, spre „realitate”, să mă ploconesc ei și să-i cer, umil, iertare, ea... e altcineva, altceva! Are o cu totul altă față! Și atunci, normal, mi s-a părut Încă o dată că mă Înșel și Încă o dată reproșurile vii care mi se făceau că aș fi rigid se vădeau a fi perfect Întemeiate; nu, mi se spunea - ba chiar mi se striga În ureche! -, tu ești În eroare, realitatea este de fapt ceva care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ar zice că burghezia a avut suficientă forță sau abilitate de a-și „cumpăra dușmanii”! Sau, mai știi, Marx, Lenin, Troțki și alții (până la un Mussolini care ajunge la putere ca șef sindicalist luptând contra oligarhiei financiare!Ă s-au Înșelat; „clasa muncitoare” nu era „clasa cea mai avansată”, nu era făcută pentru a conduce societatea. Banul, „inventat” și abilitat de burghezia ascendentă și care și-a făcut „temele” adică revoluțiile ei - doar În Franța cele din ’89, ’30, ’48 și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din „nostalgia națională” și punând accentul pe ura față de străin, nu numai față de orice occidental - cu care el, În ceea ce-l privea, avea contacte amiabile! -, dar și față de „străinul autohton”, intelectualii care erau „de altă părere”. Nu, să nu ne Înșelăm, puterea lui Ceaușescu nu se baza numai pe poliție și pe aparatul său militar sau administrativ; abilitatea sa a fost aceea de a răscoli mereu În populație resentimente și nostalgii, frustrări și chiar idealuri cărora le-au căzut victimă nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care are o uriașă inerție, precum un accelerat; or, un stat nu e o bicicletă, ci un accelerat, nimeni nu poate face opt-uri cu el sau să-i schimbe brusc direcția!...”. Ei bine, după cum s-a văzut, m-am Înșelat. Nu, Ceaușescu nu a „schimbat brusc” direcția, cea comunistă, practicată În țările din jur, ci... În timp, cu o persevernță maniacală, ajutat e drept și din exterior, de numeroșii săi aliați și complici, fiecare din varii și poate „justificate” motive
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nostru. „Jurnalul” literar, de care s-a făcut caz În ultimul deceniu, trebuia să suplinească absența acestui gen minor din cultura unei țări conduse autoritar și care nu permitea expresia directă a opiniilor. Dar dl Liiceanu nu trebuie să se Înșele, „jurnalul” nu este ficțiune, nu este roman! O spun cu atât mai clar cu cât eu Însumi, În acel text publicat de mine În Viața Românească În care Îi luam apărarea Epistolarului său, avansam ideea că Liiceanu propune o „proză
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]