10,749 matches
-
Popular. Besozzi își consuma toate energiile în mișcarea politică de orientare catolică, dar în același timp simțea cu tărie dorința de a-și da acțiunii sale și o bază spirituală solidă. Îl cunoștea de multă vreme pe don Calabria. A admirat acțiunea sa umilă și discretă în favoarea copiilor abandonați, și a fost fascinat de predicile sale pline de fervoare și de credință. Treptat a simțit născându-se și crescând în el dorința de a se dărui total și mult mai eficace
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
alte prietene bolnave, îi mărturisea: «Tu vrei să-ți vorbesc sincer de noua mea viață. Se moare!... și peste această moarte, care cucerește lent și își continuă înaintarea, cânt sărmanul meu Magnificat cu amărăciune bucurându-mă, cu amărăciune tresăltând». Le admira pe celelalte surori care «iubesc, suferă, rabdă cu bucurie senină, cu o speranță dulce, cu o credință dulce! Dar eu ce fac aici? Ce fac?». Ea se măcina în ariditate, în îndoieli, în singurătatea inimii; ceilalți, mai ales surorile care
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
harul să înțelegeți spiritul pur și genuin al acestei mici și mari Opere a Slujitorilor Săraci». Ultimul bilet scris de don Calabria, cu puține zile înainte de a muri, în noiembrie 1954, spunea: «Vă amintesc în suferința mea. Binecuvântați-mă!». Caronti admira în don Calabria omul lui Dumnezeu, preotul sfânt. Acțiunea sa de Vizitator Apostolic s-a transformat în prezența prietenoasă, prezență de părinte și protector. Înțelese că situația care se stârnise în Congregație era pricinuită de neînțelegeri și crize de creștere
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
citirea operelor reciproce. Don Calabria l-a apreciat pe cardinalul Schuster ca autor al Liber Sacramentorum, o operă pe care el o citea cu asiduitate, rând pe rând ce ieșeau volumele (primul volum a fost publicat în 1919). Don Calabria admiră spiritualitatea benedictină a arhiepiscopului de Milano, pe care va avea ocazia să o aprofundeze la contactul cu Vizitatorul Apostolic, abatele benedictin Emanuele Caronti. La rândul său, cardinalul a citit schițele cărții Apostolica vivendi forma, regăsindu-se în idealuri și împărtășind
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
ia timp pentru a reflecta. Așa făcea mereu, mai ales în fața deciziilor importante și îndeosebi delicate. Ziua următoare, don Calabria cere să-i se pregătească trăsura. Cheamă băiatul și îl duce cu el într-o plimbare turistică prin oraș. Tânărul admiră monumentele, privește străzile, dar între timp se întreabă de motivul acelei bunăvoințe a lui don Calabria. Sosind ora prânzului, don Calabria se oprește în casa unei familii, pe care o cunoaște foarte bine, și a fost înștiințată preventiv. Se oprește
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
încă din aprilie să fie viitoarea împărăteasă, după anumite amînări, legate de trecerea de la protestantism la credința ortodoxă. De-a lungul șirului de săli de recepție și de budoare intime salonul denumit "Greuze" ar fi meritat o zăbovire pentru a admira pe zidurile împărțite în mici pătrate suta de portrete ale celor mai frumoase fete din provinciile Imperiului, datorate penelului maestrului cortegiul ajunse la capelă, iar binecuvîntarea nupțială fu urmată de o masă unde sclipea vesela din aur a unui serviciu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mari de lemn brut în formă octogonală, puse una lîngă alta și jucînd sub roțile vehiculelor). Lipseau însă conductele de apă potabilă; se bea apă din Neva, filtrată. Orășenii mai îndrăzneți povesteau că în stația de pompare recent inaugurată, împăratul admirase dinamuri de mare putere, dar că acel ansamblu impunător nu fusese decît un decor din lemn, înșelător, vopsită în verde și roșu în stilul satelor lui Potemkin 27 și că de atunci se bea apa fără a fi trecută prin
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
de inteligență și de o maliție aflată tot timpul la pîndă (între apropiații săi se compara cu elefantul "prin trompă și sagacitatea acestui venerabil animal"...). Un ministru bulgar în exercițiu îl elogia, spunîndu-mi: "Este un mare suveran pe care îl admirăm cu toții pentru că știe să-și disimuleze atît de bine gîndurile" (cred că folosea un cuvînt mai tare...). Înalt, mergea încet din cauza deselor crize de gută tribut plătit vinurilor alese de Burgundia pe care le aprecia. Conversația, într-o franceză elegantă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
așa cum se cuvine, cu șeful Statului Major general, a semnalat-o printr-o depeșă rămasă istorică în analele armatei române: "M-am înfundat din lipsă drumuri. Binevoiți a dispune"). În asemenea condiții era imposibil să mergi prin țară ca să-i admiri frumusețile naturale și să observi de aproape țăranul în viața sa de zi cu zi. În afara vizitelor, la ora ceaiului, între colegi, nu aveam altceva decît slujbele foarte frecvente de la biserică provizoriu catedrală în așteptarea terminării Sf. Alexandru, pentru Te
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
consilier militar și de intermediar cu Petersburgul pentru satisfacerea cererilor de material de război și alte ajutoare. Cît despre colonelul italian Marrone, specialist în transporturi a devenit general și șeful acestui serviciu cînd Italia a întrat în război în 1915 admira pe bună dreptate modul în care funcționa calea ferată bulgară, bine condusă de ministrul Franghia. În pofida sărăciei parcului de vagoane și locomotive, a profilului accidentat al liniilor cu cale simplă, ce se cățărau și coborau ca la montagne russe spre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
mai fie scoasă din buzunarul lui Castelnau. La un dejun dat de Barrère am auzit din gura lui Sarrail următoarele cuvinte, atribuite mai tîrziu mareșalului Foch: "De cînd văd de aproape ce înseamnă o coaliție de puteri, nu-l mai admir atît de mult pe Napoléon". ...Astfel, pretutindeni, chiar după ce forțele americane s-au alăturat Antantei, războiul bătea pasul pe loc în afară de frontul rusesc unde se instala dezordinea bolșevică, manipulată de Lenin, adus în acest scop într-un vagon sigilat de către
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
o retragere cu torțe. Clădirea guvernatorului era rearanjată cu mobile de stil, pe care germanii, timp de jumătate de secol cît a durat ocupația, le închiseseră în pod și înlocuindu-le cu niște orori "moderne". În apartamentul rezervat Kaiserului, puteai admira o odaie de baie piscină din faianță de culoarea fundului de mare, unde apa curgea prin gura unei broaște gigantice din aramă, cu un ochi verde prin care venea apa rece și unul roșu pentru cea fierbinte... Mai tîrziu, generalul
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
făcea figură de ambasadă printre misiunile acreditate la Praga, cu atît mai mult cu cît Philippe Berthelot era un susținător fervent al noului stat. În ciuda piedicilor pe care le comportă întotdeauna și pretutindeni programele oficiale, mi-a fost dat să admir, în scurte plimbări, splendorile acestei capitale, unde triumfă arta barocă care, dezvoltată exact la nivelul pe care trebuie să-l aibă rolul său decorativ, dă ansambluri de grandoare și viață exuberantă, așa cum le-a descris atît de bine Claudel. Dintre
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
oarecare condescendență: era pentru mine un personaj destul de șters, de lejer, mai ales comparat cu cei din jurul meu, cu Dimov, Mazilescu, Goma etc. La sfârșitul anilor ’80 l-am regăsit în culmea gloriei, ba chiar am fost tentat să-l admir pentru felul în care și-a construit cariera. În discuțiile cu Breban, de la începutul deceniului următor, susțineam că Manolescu are talent politic, ceea ce prietenul sau aliatul meu, romancierul Animalelor bolnave, contesta încă de atunci. Am fost singurul care l-a
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
un fel de M...escu rătăcit într-o epocă vulgară și ingrată. — Exagerezi, ca de obicei, spune P...ague. — Exagerarea e mama literaturii, dau eu să mă apăr. Poeții, mai ales, exagerează de mama focului și lumea îi mai și admiră. De ce n-aș exagera și eu? — Bine, dar adevărul? Ce faci cu adevărul? — Ai dreptate. Așa că voi spune că nu e totuși așa cum am spus până acum: că nu poți să dai nume când scrii la gazetă. Poți... Poți să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
octombrie 2001 Cu Pastenague pe Champs-Elysées Era o după-amiază splendidă de început de toamnă. Mă plimbam cu Pastenague pe cea mai frumoasă „avenue” din lume (cea mai largă e cea care duce către Palatul Poporului, grație genialului urbanist Ceaușescu!) și admiram turiștii japonezi care coborau din autobuze cu aparatele lor de fotografiat ultraperfecționate. Dintr-un car se dau jos ținându-se de mână copii, tot japonezi: disciplinați și zâmbitori, strângând în pumn stegulețe tricolore. Nu știu de ce mi-am adus aminte
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
pun întrebarea eliberatoare: — Ce ai, ți s-au înecat corăbiile? N-am nimic, ce să am... — Văd eu că nu ți-s boii acasă. Mă enervezi cu stilul ăsta forțat paremiologic. Ce, ești Creangă în exil? Sau vrei să te admire Alex Ștefănescu? Să zică, uite, domnule, deși stă printre străini, tot n-a uitat limba strămoșească... Cu asta mi-a cam închis gura. Așa că tac, nu mai zic nimic. Îl las pe el să grăiască: — Am citit ultimele tale tablete
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
convins pe securist să nu descarce camionul în căutare de arme... — De unde să știu eu că nu sunteți teroriști! a spus securistul. În noaptea dinainte ninsese zdravăn, camionul înainta cu greu, deși oamenii ieșiseră deja la dat zăpada. Le-am admirat sincer conștiința civică, nu știam dacă sunt muncitori sau țărani colhoznici. Nu știam dacă-i silea cineva s-o facă. Nu știam mai nimic... Mă întorceam în patrie după o absență de aproape douăzeci de ani. În cabina camionului era
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
nu i-a plăcut! Nu l-a impresionat... Așa cum l-a impresionat Dumitru Popescu, bărbat arătos și impozant, om de vază... Sorin Titel se strecura timid pe culoarele revistei, era prieten cu Dimisianu și Raicu, nici ei de fapt prea admirați de protejatul „Europei Libere” și, totodată, al unor înalți funcționari ai partidului. Ca să-ți placă într-adevăr Sorin Titel trebuia să-i citești cărțile și să pricepi cum vine cu literatura modernă. Or, N.M. nu avea antenă pentru literatura modernă
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
meu. Am răsfoit și un album în culori... Ion Pop e un om prea delicat ca să mă ia peste picior, cum poate aș fi meritat. Pentru că e adevărat că în excursia din Maramureș mai mult am băut horincă decât am admirat ce era de admirat. Sunt convins că Sanda Stolojan sau alți exilați conștiincioși în patriotismul lor turistic au vizitat cu insistență toate aceste meleaguri pe care le-am cunoscut mai mult în vis. Și nu s-au apucat să scrie
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
à deux), centrat pe tema dublului (Doppelgänger): personalitate psihastenică, incapabilă de vreun gest agresiv, Aimée transformă într-un act criminal relația de prietenie cu mama sa, cu sora sa și apoi cu o serie de figuri feminine pe care le admiră, dar pe care le suspectează că o plagiază, tocmai pentru că le percepe drept dubluri ale ei. Lacan circumscrie individualitatea pacientei sale tipului "sensibil" descris de Kretschmer, dar hașurează totuși personalitatea ei psihastenică și dispoziția paranoică, tocmai pentru a pune cât
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
model idiosincrasic al realității, dar care are o logică internă perfect funcțională, indiferent cât de absurdă ar putea fi aceasta și oricât de mult deviază autorul de la înțelegerea obișnuită a realității. Desigur, Dalí nu proclamă o stare voluntară de nebunie, admiră în schimb agilitatea mentală, creativitatea imaginativă a paranoicului. Pictorul este interesat în primul rând de percepțiile afective specifice paranoicului, un individ înzestrat cu sus-numita facultate putând, "după dorința sa, să vadă cum se schimbă succesiv forma obiectului luat din realitate
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
ligă, în ordinea descrescătoare a valorii, jucătorii știu să stea în teren, să strîngă, să se apere. Această rigoare, explicabilă în nordul continentului, miră la un popor sudic, mediteranean, deprins să piardă vremea ore întregi lîngă un pahar de chianti, admirînd cum apune soarele după stîncile albe ale Siciliei. Această educație tactică se regăsește pe deplin în echipa lui Lippi. Nici un gest nu e gratuit, nici o pasă nu se dă de pomană. Cu acest stil, Italia a ajuns foarte sus, în timp ce
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
mici se umflă, dincolo de piepturile vorbitorilor, cuprinzînd într-o clipă nu numai studioul, ci și țara. noiembrie 2006 Fantezii de iarnă Priviți-l pe Răducioiu cum aleargă! Dincolo de linia modernă a echipamentului, care invocă brutal actualitatea, am putea zice că admirăm o poză de acum un deceniu și ceva, cînd Radu se pregătea pentru extraordinarul său Mondial din America. Ture de teren, jaloane, picături de transpirație. Pe marginea terenului lusitan, Rednic se amuză. „Ce faci, dom’ director, gata?“ „A fost doar
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
nu era finalizat la data inaugurării lui. Nici în următorii ani de viață ai lui Constantin I nu s-au terminat construcțiile; proiectele arhitecturale și urbanistice au fost duse mai departe de unul dintre fiii săi, Constantiu II, demn de admirat pentru fidelitatea față de moștenirea politică și spirituală a tatălui. Printre cei mai importanți basilei care vor continua să clădească și să dezvolte capitala creștină se numără Theodosiu I și Iustinian I, refondatorii ei de drept. Până în secolul VI, capitala principatului
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]