12,606 matches
-
folosit în acuzare și de mica mea scrisoare și și-a menținut pedepsele cerute inițial. Fratele a arătat în fața instanței că în timpul cercetărilor a fost supus la probe la care nu a mai putut rezista și a semnat declarațiile în alb. Procesul a fost din nou amânat. În această situație am făcut imediat un memoriu în care am arătat modul în care s-a desfășurat ancheta și pedeapsa cerută și l-am înaintat la Procuratura generală; în scurt timp o echipă
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de o întindere dezmărginită al soiurilor de moarte, un praznic înfloritor. Fiecare ținut exersa moartea. Florile imitau gâturile, nasurile, ochii, buzele, limbile, buricele, sfârcurile oamenilor, nu se mai astâmpărau, împrumutau diferitele părți ale corpului - de un galben ca ceara, un alb ca varul, un roșu ca sângele sau de culoarea vânătăii - și risipeau, împerechindu-le cu verde, culorile ce nu le aparțineau. Morții le absorbeau apoi prin piele, după bunul lor plac. și-n timp ce viii erau proști și jinduiau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
-l privesc ceasuri în șir, anchetatorul devenea rege în timpul fiecărui interogatoriu. Chelia lui ar fi avut nevoie de frizerul companiei care îl îngrijise și pe bunicul meu. La fel și pulpele sale fără un firicel de păr, strălucind dezgustător de albe în intervalul dintre tivul pantalonului și marginea șosetei. Într-adevăr, lucrurile se legau în capul lui în defavoarea mea. Dar în capul meu se legau cu totul alte lucruri: la fel cum printre figurile de șah exista un rege care se
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
rămâne la imaginea schimbării de domiciliu,voi spune că atunci când scriu e ca și cum patul s-ar muta într-o pădure, scaunul într-un măr sau strada ar duce într-un deget. Dar și invers: poșeta devine mai mare ca orașul, albul ochiului mai mare ca peretele, ceasul de la mână mai mare ca luna. Când trăiai lucrurile, aveai de-a face cu locuri, aveai un cer deschis sau închis deasupra capului și pământ, asfalt sau podeaua odăii sub tălpi. Erai înconjurat de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei, brățara, ceasul de la mână. Nasturii de la bluză - rotunzi; pupilele căprui din albul ochilor ei - la fel. Pe jumătate amuzată de rotunjimile acestei zile, comand o înghețată, și-mi trece prin cap că forma ei sferică va fi, desigur, în ton cu ziua. Când chelnerița sosește cu înghețata, iată că și cupa în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
răcoritoare ale prietenului său de-o veșnicie Nilul în timp ce noi ne-am continuat activitatea prozaică sub protecția pasageră a unei brize tropicale. În fața noastră masive, robuste, uriașe cornutele din rasa elvețiană Simmental, având uniformele de camuflaj colorate în roșu și alb, înaintau în rânduri compacte asemenea unei oștiri victorioase, smulgând cu limbile lor musculoase, aspre și puternice tufele de vegetație suculente, transformându-le cu ajutorul maxilarelor formidabile într-o emulsie vegetală verzuie cu proprietăți nutritive excepționale. Pe măsură ce înaintau cu picioarele lor solide
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și inteligent, pe care l-am botezat Leu. Acesta o însoțea cu regularitate pe mama până la marginea satului, iar la întoarcerea mamei de la muncă o aștepta tot acolo. Drept răsplată primea niște oase pe care dentiția lui puternică de un alb strălucitor le aducea rapid la dimensiunea granulelor obținute prin râșnirea boabelor de porumb. Așa s-a întâmplat și acum. Gata, Leu! Gata! Pân-aici! Acum întoarce-te acasă! Așa! Bravo! A înțeles și a dispărut în vâltoarea amețitoare, continuându-și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
transformaseră instantaneu în două izvoare de culoare roșie. Fire-ai al dracului să fii!! Nu poți să stai naibii la locul tău, bestie ticăloasă?! Ai? Marș la locul tău! Mircea s-a ridicat buimac. Abia-abia se ținea pe picioare. Era alb la față și plin de sânge. Tremura tot. Noi am înțepenit. Fiți atenți, pui de viperă! Ce-ați făcut voi se numește furt. Se-aude? Ați furat, bă nenorociților! Ați furat din bunul poporului! În loc să munciți cinstit, furați din averea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
familia noastră lucrurile nu se schimbaseră cu nimic. Continuam să ronțăim a lehamite nenorocitele alea de boabe, care făceau diferența dintre viață și moarte. Drumul spre Jianu încă nu devenise practicabil. Pe întinsa Câmpie a Bărăganului, regină era "fecioara în alb", dominând și controlând cu autoritate absolută viața oamenilor. Să te revolți? Împotriva cui? Cel mai înțelept lucru era să te adaptezi. Legea "selecției naturale", aparținând savantului englez Ch. Darwin, se aplica aici în proporție de sută la sută. Cine se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
un detașament de hornari sau de mineri ieșiți din șut, întorcându-se acasă după o zi obositoare de roboteală. Nu se mai recunoștea nimeni. Obrazul, gâtul, pieptul, palmele, totul era acoperit de funingine, iar din masa aceasta de negru-catran doar albul ochilor se mai mișca timid și sperios de la stânga la dreapta și invers ca doi năsturași albi rătăciți într-un câmp negru. Cocoțat acolo sus, la cucurigu, mai aproape de cer, tata se gândea la cele auzite, la informațiile care se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și cu reală plăcere la cele patru rânduri de salcâmi frumos văruiți în alb strălucitor, aidoma unui batalion de militari echipați în uniformă de paradă, cu piepturile bombate, defilând cu o măreție imperială prin fața tribunei oficiale în mijlocul căreia se afla la loc de cinste Comandantul Suprem. Am intrat în curtea mică și am pus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
-ne pe toți frații lângă el pentru prima dată, în mod firesc și-a exprimat plăcerea, bucuria și dragostea spontană față de frățiorii lui mai mari. Uau, fraților, da' frumoși mai sunteți! Stăteam uimiți și ne uitam la minunea îmbrăcată în alb de pe salteaua de paie de lângă mama, neștiind și neexplicându-ne cum a apărut acolo? De când? De unde? Cine era? Coana moașă intuind că mirarea și disconfortul nostru sunt legate de întrebările de mai sus a tăiat Nodul Gordian dintr-o singură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
trezindu-te în fața unui fapt împlinit. Era adorabilă, fermecătoare și... cuceritoare! Nu puteai rezista în fața unui asemenea copil: simțeai nevoia să-l iei în brațe, să-i vorbești, să-l drăgălești, din dorința purificării păcatelor în contact cu neprihănirea, cu albul imaculat al purității îngerești. La vârsta ei, fetițele se jucau cu păpuși adevărate în paradisul aurit al unei copilării fericite, lipsite de grijile atribuite de regulă persoanelor adulte, specializate în domeniul puericulturii. Surioara mea se maturiza rapid într-un context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
ci gândul la ce pui pe masă unor copii. Copii care știu că vine iarna și trebuie să caute vreascuri și balegă uscată (plăcintele) ca să nu moară de frig. Personajele, bunici sau copii, sunt memorabile. Portrete în culori tari. În alb și negru. "Domiciliu Obligatoriu" al lui Victor Aciocîrlănoaiei are toate virtuțile unor frumoase pagini de mare literatură. Concizie, fluență a narării, acuratețe stilistică. Și o anume seninătate în fața vieții și a morții. Nu vrea să acuze pe nimeni pentru ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
aceasta." Rostită retoric, didactic chiar de către părintele I.S. de la Geneva, aceasta afirmație își păstrează întregul adevăr. Nu este oare exilul o smerenie absolută? Iar toate aceste experiențe de viață, pe care nu le-aș fi avut niciodată dacă rămâneam "guler alb" în România, nu sunt ele oare cel mai mare cadou pe care mi-l face Dumnezeu pentru a-L cunoaște astfel mai bine? 15 iunie 1998, ora 0.20 "Don Juan ne apare ca o ființă care și-a ratat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
mare combinat chimic din România, privatizat în anii '90. Din acte reieșea că mastodontul aparține acum unei țărănci dintr-un sat uitat de lume, undeva prin județul Giurgiu. De fapt, toate numele, toate datele de identificare esențiale erau trase în alb, dar mi-am dat repede seama că un "băiat deștept" trecuse afacerea pe numele unei bunici sau străbunici de la țară, ca să scape de fisc sau să i se ștergă numele, habar nu am în ce consta de fapt "șmenul". Cert
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
jumătate raportat la frizeriile cu pretenții din Geneva, inaccesibile însă buzunarului meu de student. Proprietarii "salonului", cum se spune aici unei frizerii, sunt Nino și Silvio, doi italieni având o vârstă imposibil de ghicit. Sunt diferiți ca muntele și marea, albul și negrul, focul și apa. Nino este din Milano, Silvio din Napoli. Primul este tăcut și eficace, rezolvă clientul în maxim 20 de minute. Silvio gesticulează intens, cu pieptenele într-o mână și foarfeca în cealaltă, fiind o veritablă moară
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
masonic. "Templul Unic Masonic", mai exact. Erau ani de maximă toleranță religioasă și avânt masonic. Arhitectura edificiului incită din prima clipă: caracter "antic", referință masonică la templul lui Solomon, după cum stă scris în ghidul turistic al orașului. Colonade ionice, totul alb, fără "rupturi" evidente de stil. În jurul anului 1900, templul este transformat în Biserica Catolică "Sacré-Cœur". Am intrat odată în această biserică-templu și am fost izbit de mulțimea simbolurilor masonice presărate peste tot. Spațiul este mare, alb, înalt, dar totul dă
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ca și ei. Istorie tipic africană. Imagini pe Euronews de la ceremonia de semnare a acordului (primit cu incontrolabile manifestări de bucurie spune vocea bărbată a speaker-ului din off). Doi bărbați negri cu ochelari de soare tip Police, îmbrăcați complet în alb, ca niște șefi de plantație din sudul Statelor Unite. Spre marea mea surpriză, semnează documentele cu un pix de plastic ordinar, albastru. Solemnitatea momentului se duce dracului, Africa nu se deziminte nici de această dată. Unde sunt stilourile coloniale de altădată
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
conceput manualul? 6 iunie 2004 "Rușii de astăzi se nasc cu o karma deosebit de dificilă". Propoziția este rostită de un tânăr yoghin rus, la lumina unei lumânări de ceară care-i arunca umbra tremurândă pe un perete văruit grosier în alb. Totul se găsește într-o bijuterie de film intitulat Efremov, lettre d'une Russie oubliée de Iossif Pasternak, nici o legătură cu poetul. Efremov este orășel aflat cam la 200 km sud de Moscova. "Reformele Țarului se opresc la Efremov" obișnia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
ninsoare "caldă", dacă o pot numi astfel. În lumina galbenă a becurilor cu sodiu de la iluminatul stradal, totul strălucește. Solul, alb și strălucitor. Ninsoare, albă și strălucitoare. Copacii, mai înalți și mai strălucitori ca niciodată. Lumina părea că izvorăște din albul ambiant, că se ridică în sus ca o răsuflare terestră înghețată. Senzație unică de bucurie, de iarnă trăită din copilărie, așa cum știu că nu voi mai avea niciodată ocazia să trăiesc, odată întors în Europa. (Pasaj adăugat ulterior: într-o
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
tunelele) subterane ale Universității Laval, foarte utile atunci când este foarte frig afară și nu se mai poate circula din cauza vântului și a zăpezii. Prima dintre ele: o estropiată, suspendată într-un echilibru precar la capătul a două cârje vopsite în alb, dar îmbrăcată extrem de colorat, vesel, tunsă simpatic etc. În ciuda diformităților sale evidente, exprima mult optimism, bucurie de a fi și dragoste de viață. Cea de a doua, o tânără de religie musulmană. Îmbrăcată extrem de modern, stilul streetwear, tricou maron-cafeniu al
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cei care încearcă să convingă cât mai multe din frumusețile africane din zonă de avantajele salonului la care lucrează. Clienți sunt în marea majoritate africani, dar mai pot fi văzute și studente pariziene în cautarea unui look insolit. Le blanc (albul) on le fait aussi à 15 euro!, după cum îmi mărturisește cu accentul său inimitabil unul dintre "racoleurii" de pe trotuar. La căderea serii, trotuarele din fața saloanelor de coafura africane devin extrem de animate. Grupuri-grupuri de "franco-africani" încep să discute cu gesturi energice
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
vreme, virtuțile sărăciei și ale Tradiției, copii care se comportă ca niște copii și nu ca niște maturi copți înainte de vreme. Vineri seara. Mănânc paste cu sos tomat în imensa bucătărie a Pavilionului Parent. Trei șeici de cartier îmbrăcați în alb, cu babuși în picioare (un fel de papuci întorși spectaculos la vârf, la fel ca aceia purtați de Colea Răutu în filmele istorice românești) plus un fel de veste-caftane trase pe deasupra, se plimbă alene printre mese și ne privesc. Ne
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
neclintită. Am fugit jos în stradă. Lângă blocul nostru era un restaurant cu autoservire, iar chelnerițele, care stăteau în spatele tejghelei, purtau halate albe. Când am coborât, prima imagine care mi s-a înfățișat a fost un șir de femei în alb, cu bonete albe, îngenuncheate în stradă, care se închinau și-și făceau întruna cruce. Pentru o fracțiune de secundă, m-am întrebat dacă nu cumva nimerisem în cer. Zile întregi, nu am putut intra în camera cu cioburi și cărți
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]