11,066 matches
-
cu o forță nebănuită. Strînge, micuță ființă! Ori trăim amîndoi împreună, ori unul din noi va da ortul popii! Mă învîrt în cerc, închid ochii și văd urmașii lui Gustav Adolf, cel pomenit de la 7 noiembrie 1638 încoace, că se apleacă cu sensibilitate și omenie spre nevoile dacice.* Însemnă că omul a fost și va rămîne Om! Iar dacă n-am dreptate, voi suferi și mai mult. Un prieten de neuitat De mai mult timp mă îngrozesc informațiile din Algeria. Algeria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
avem? Caută buletinul. În fervoarea aceea nu-l găsește. Nu-l găsesc, vă rog, este urgent. Nu se poate, fără buletin nu-i voie, camarade. Caută din nou. Ce coșmar! Scoate iar hîrtiile din buzunar, le scapă pe jos. Se apleacă... vai, vai ce chin. Ce bucurie! Găsește buletinul și-l întinde. Da, es...c...a...n...del, pronunță rar femeia. Sînteți rudă cu... Nu-s rudă, las buletinul, mor, vă rog. Bine, răspunde înduplecată femeia. Mergeți pe culoar pînă în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
grupul spectatorilor. Pantofii erau largi și au căzut repede din picioare, dar ciorapii din supraelastic lunecau și mai tare. Disperat, încearcă să scoată ciorapii. Rămîne cu un picior, tremurînd din genunchi, pe bîrnă și îl ridică ușor pe celălalt. Se apleacă să scoată ciorapul. Atunci se dezechilibrează și cade în gol, pe dalele de ciment. Zvîcnește spasmodic, sîngele curge pe gură, pe urechi. Doctorul de la salvare constată decesul. Ioana a asistat la scenă și țipetele ei disperate făceau scena și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
altar și cu ochii spre cer rostește o incantație: Orúnmila taladé Babá Maforibale Orunla Iború E. Iború Di Boye Dibo sise. Tradus aproximativ din limba "yoruba" ar suna cam așa: Doar cerul aduce salvarea, el poartă coroana, Tată, eu îmi aplec capul la pămînt Cerule, salvează-ne, sacrificiul este făcut Ofranda adusă îți convine, Acest sacrificiu să ne deschidă drumul. Incantația este mult repetată. Omul capătă o atitudine ireală, ca în transă și îmi spune: Cîinele are patru picioare și merge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
scurtă, briza se întoarce. Ce-au mai făcut după aceea? Ei, nu prea multe, răspunde noua briză. Au venit două nave de război ale Majestății Sale și i-au omorît pe toți. Pe această terasă. Îi văd în lanțuri, resemnați. Apleacă supuși capul și... trec silențioși în lumea umbrelor. A da, se văd urme de sînge! Noaptea devine stăpînă și candelele cerului ard etern, sfidînd efemera noastră existență. Mă duc la culcare, dar nu-mi este somn. Oamenii aceea au intrat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care îți netezești portretul ar fi mult mai stângace, dacă - vorba lui Salvador Dalí - alături de mâna ta n-ar intra în joc și mâna unui înger... E adevărat că și monahul creștin pare, uneori, să fie echivalentul duhovnicesc al stoicului aplecat asupra sinelui propriu. Că și el pare, uneori, un „împătimit“ de mântuire, un aspirant singuratic la Rai. Dar asta deschide o dezbatere pentru care, în spațiul acestei rubrici, nu mai e, deocamdată, loc. Semnele timpului Dacă, ajuns la o anumită
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
exprima gratitudinea noastră cea mai profundă Editurii Junimea, pentru binevoitoarea înțelegere și sprijinul acordat autorului în editarea lucrării de față. Mihai-Ștefan Ceaușu I. FAMILIA, ASCENDENȚA, ORIZONTUL INTELECTUAL ȘI POLITIC I.1. Familia Balș În decursul timpului, cei ce s-au aplecat în mod direct sau tangențial asupra istoriei familiei Balș au reliefat în mod unanim faptul că aceasta a fost una din cele mai vechi case boierești din Moldova, rădăcinile sale pierzându-se în negura veacurilor. În acest sens, principele Dimitrie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
este prezentă în scrierile unor reprezentanți de marcă ai Aufklärung-ului german, precum: Baumeister, Herder, Leibniz, Wolff sau Pufendorf, fără a fi însă atât de virulentă ca la iluminiștii francezi. Samuel Pufendorf spre exemplu, în De Jurae Naturae et Gentium, se apleacă mai mult spre modul de alcătuire a primelor grupuri sociale, cât și spre maniera de exercitare a suveranității 76, iar concluziile sale relevă faptul că indiferent de forma de conducere a statului: aristocratică, monarhică sau republicană, poporul este îndreptățit să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
comun, edificarea unei societăți "fundată pe obligația naturală însăși, însă în care drepturile fiecărui individ nu ar fi substituite în toată întinderea lor"77. În general, reprezentanții de marcă ai Aufklärung-ul german, pornind tot de la teoria dreptului natural, s-au aplecat mai mult spre problematica culturală, cu accent pe școală și educație, ca formă de emancipare a ființei umane 78, ca și spre noua idee de sociabilitate, vehiculată de gânditorii Luminilor, care exprima încrederea deplină în aptitudinea omului, ca individ, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
stîrnește, atracția pe care o exercită asupra amatorilor de plimbări și a turiștilor. Divergență, de asemenea, pe care tabloul lui Poussin o face manifestă prin înclinarea în sensuri opuse a nimfei Echo și a micului emisar al lumii supranaturale. Una, aplecată spre pămînt sub forma stîncii cu care o pictură uniformă în tonuri de gri o confundă deja ; celălalt, orientat către cerul de unde răzbate singura licărire de lumină din tot tabloul : contraste care, prin mijloacele complementare ale compoziției și coloritului, reunesc
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
prin Orient: retezarea barem a unui deget; se bucură de drepturile omului. De ce n’ar exista și drepturi ale copacului, de vreme ce până și pușcăriașii au? Gata. Să ofer și o soluție: Nu „suflecarea“ teilor Iașilor, adică retezarea ramurilor care se apleacă deasupra trotuarelor și străzii, umbrindu le și Încântând trecătorii, ci tăierea de tot. A teilor, se Înțelege. Și Înlocuirea lor cu arborele sfânt - dacă mai există, În secolul al XXI-lea, ceva sfânt - al românilor: cu brazi. À propos: și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
nu imposibilă, trebuie să o încercăm. Încercarea însă nu o pot face tot aceia care sunt vinovați de a fi pregătit și dezlănțuit catastrofa. Ei ar spori-o. Trebuie schimbați imediat și sistemul și oamenii. Dacă Majestatea Ta nu va apleca nici în acest ceas suprem urechile la durerile neamului, prăbușirea totală, prăbușirea iremediabilă cu tot cortegiul ei sinistru de crime și distrugeri, va urma. Am prevenit de ani de zile, în scris și verbal, și guvernele și pe șefii militari
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
de cap. Se folosesc frunze de curechi verde, foi de nuc, foi de hrean, aluat sau oțet de mere. Uneori bolnavii se aburesc cu pleavă de fân sau cu vin. În cazul din urmă, luând un strai în cap, se apleacă asupra unui blid și se inhalează aburii ce se produc turnând vin peste o cărămidă fierbinte pusă pe fundul blidului. - Dureri de dinți. Se vindecă cu aburii fierturii de măselariță ori cu spânz, punânând un firicel din această buruiană în
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
câteva creații cu care să ne îmbogățim lucrarea: Piatra Dracului De vânturi și de ploi biciuit, de-arșiță, de ger, Pleșuvul colos de granit se-nalță la cer. Un colț din Buteanu pornit, o punte spre hău Spre vale s-apleacă gătit în strai de duh rău. În zi însorită, străjer al Bâlei-Cascadă, Se leagă cu vârfu-i de cer în munți de zăpadă. În soare, în ploaie, în vânt deasupra pădurii, La tine cu sufletu-mi revin să te cânt, minune
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
izvoare și s-a spălat, eu mai lentă la anii mei, m-am așezat pe una din trepte, incomod ca să mă spăl pe față. ─ Ha ha! Ha!mamă, trebuia să te așezi jos ca să te speli? Nu puteai să te apleci?îmi spune fiică-mea. Mai doresc să fiu frumoasă acum când mi-a trecut făina prin traistă?;doar am făcut-o pentru sănătate. ─ Te-ai comportat ca la trecerea pe sub puntea vaporului când al fost la Skiathos. Cu cât pământul
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
vine, căci Mihai sta mai mult la stână, la Ion Ciornei, să nu-l mai audă pe tatăl său reproșându-i că-i mănâncă pâinea degeaba. Începuse să se închidă în sine. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gânditor 62, căci nu degeaba spunea despre el Matei (fratele mai mare) că îi plăcea singurătatea și dezmormântarea trecutului 63. Se dedase deja regimului descris de Matei mai târziu, într-o scrisoare către Corneliu Botez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și curățenia lor, dar mai ales părtașă uimitoarei stări aduse/induse de Eros. Sosise vremea ca Mihai să se folosească din plin de timpul acesta, care nu se va mai întoarce niciodată. Mergea totdeauna privind în pământ, cu capul puțin aplecat în jos și mai totdeauna gânditor 135. Galaction spune despre el că era un copil straniu, iar nepotrivirea lui cu cealaltă lume, Eminescu a trebuit s-o ispășească foarte greu, începând din frageda-i copilărie 136. Cu o fire ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
câine în sus se uita Și spre marea mea durere Că acest câine nu putea Să roadă și el o coajă de pâine Probabil că și pe el dinții îl dureau Ca și pe mine. Dar acest câine s-a aplecat iar Să roadă coaja de pâine, Care de ploaie s-a mai înmuiat Și eu l-am privit cu mare durere Că nu aveam nimic de mâncare Să ajut acest câine, plouat și nemâncat. Cu lacrimi l-am privit și
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
mamei mele Să mă scape din chin. Cât am fost copil la mama Eu n-am ascultat; Acum stau într-o celulă În lanțuri legat. Deci, și într-o căsnicie trebuie să existe o absolută înțelegere și încredere. Să nu aplecăm urechea la orice intrigă, că se ajunge la crime, sinucideri și alte rele numai din simple vorbe. Sunt destule cazurile când se întâmplă asemenea nenorociri dintr-o judecată slabă, în locul unei discuții frumoase, sincere, cu îngăduință și chiar o
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
medicamentele. Chiar și eu am perioade când personal simt lipsa unei vorbe de încurajare, de mângâiere, deși, îmi dau seama că lumea care a fost nu mai este. Când eram copii aveam și purtam cel mai mare respect profesorilor, ne aplecam până la pământ în fața lor când îi întâlneam, preotului îi spuneam de la mare distanță respectuos „sărut mâna”, ne purtam cuviincios cu conducerea jandarmeriei locale, a funcționarilor primăriei, pe primar îl respectam cu sfințenie și mare încredere. În ziua de astăzi este
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
clară. Locuiam într-o garsonieră drăguță lângă Gara de Nord, la etajul 6, fără bucătărie, fără gaze, aveam o butelie care era și nu era, în funcție de aglomerația de la locul unde ți-o umpleau, strâmt de îmi înțepeneau genunchii și nu mă puteam apleca. Cu ajutorul lui Dumnezeu, Direcția de atunci, o doamnă Dinu, fie-i iertate păcatele dacă le-a avut, ne-a aprobat dosarul imediat. Când am venit la cămin, directorul Enache, fie și el iertat că a murit tânăr, și asistenta medicală
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
să pășească peste două trepte, deodată, grăbind și chicotind. Bătrânul le privește. Se oprește. Și se trage de-o parte, lângă perete, oferindu-le politicos, înțelegător, cale deschisă. Fetele se opresc și ele. Se înclină, îl salută cu reverență, își apleacă ușor frunțile cu deferență, rușinate, serioase, tăcute. Și încep să urce potolite. Mă gândesc: "Oare ce a intervenit? Să le fi dojenit fostul profesor? Dar n-am auzit nici un schimb de cuvinte! Să-l fi cunoscut și s-au rușinat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
și în paginile ei au publicat numeroși intelectuali din Suceava și împrejurimi, dar și din țară, iubitori ai istoriei și culturii Bucovinei, în general, universitari, muzeografi, arhiviști, bucovineni, în special, refugiați în țară și peste hotare. Iar cei care se apleacă azi sau o vor face mâine asupra evoluției acestei nefericite provincii, nu au decât de câștigat, revăzând, completând sau corectând și aprofundând cele ce s-au scris deja și în paginile acestei bogate reviste despre Bucovina. Bădia Eugen Dimitriu este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Până să mă apropii de poarta mare de tablă, lăsată lipită de gard, m-am pomenit Împresurat de o haită de șapte-opt javre flenduroase. Nu făceam decât să le Întărât și mai tare lovindu-le cu piciorul la grămadă și aplecându-mă după o piatră pe care n-o mai găseam. Schelălăielile deveneau numaidecât lătrături și mârâituri de o Înverșunare sporită și simțeam vlăguindu-mi-se cheful ce mă Însuflețise dis-de-dimineață ca s-o iau Încoace. Asta mi-ar mai lipsi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
turnând În el cană după cană din apa În care s-a bălăcit adineauri văr-miu. Ai zice că fără ăsta ar muri de sete lângă găleată, după cum așteaptă-n picioare cu mâna Întinsă. Ceva nu-l lasă să se aplece, da, frigarea aia pe care parcă i-a Înfipt-o cineva prin cur până-n gât. — Ăsta-i văr-miu, bre, catadicsește Andrei În sfârșit să mă prezinte. Văr-meu Aurel. Zici că-l băgăm și pe el pă felie? Este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]