13,240 matches
-
Onciul, A. D. Xenopol, Nicolae Boierescu, Grigore Ionescu și mulți alții. Cert este că în evul mediu a trăit aici o importantă populație de negustori germani. Numele orașului vine de la toponimul râului Neamț. În sprijinul acestei idei sunt și însemnările episcopului catolic Marco Bandini, care, vizitând comunitatea catolica din Tîrgu Neamț, în 1646, nota: "„orașul este așezat lângă un râu ... , de la care își ia numele”" (Călători străini prin Țările Române, tomul V, 1973). De la orașul Neamț și-a luat numele cetatea din
Târgu Neamț () [Corola-website/Science/297002_a_298331]
-
cele două biserici în anul 1054, în urma unor dezacorduri ireconciliabile (lupta pentru supremație în lumea creștină, divergențe teologice etc.). Această ruptură a rămas cunoscută în istorie sub numele de Marea Schismă. Astfel, au apărut două biserici distincte, una occidental-latină (Biserica Catolică) condusă de Papă și una oriental-grecească (Biserica Ortodoxă) condusă de Patriarhul Constantinopolului. Din această perioadă este inițiată o adevărată competiție între cele două Biserici. Fiecare dintre ele va încerca să-și extindă aria de influență și să mărească numărul credincioșilor
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
până în aprilie 1204. Au fost patru factori care au influențat profund desfășurarea evenimentelor: doi factori universali (Papalitatea și Imperiul German) și doi factori cu caracter local (normanzi și venețieni). La mijlocul secolului XI se produce ruptura dintre cele două Biserici: Biserica Catolică și Biserica Ortodoxă din Răsărit. La mijlocul secolului XI, schisma nu a fost conștientizată de toți cei implicați în derularea evenimentelor.Mihail Psellos nici măcar nu amintește despre această schismă; ea părea o ruptură care putea fi reparată la un moment dat
Imperiul Roman de Răsărit () [Corola-website/Science/296775_a_298104]
-
va domni singur asupra francilor care, fiind proaspăt trecuți la creștinism, nu pot renunța la „obiceiurile barbare” neglijând noua lor religie. În Sachsen, azi Germania de nord, saxonii continuă să practice „religia barbară”, în sud longobarzii au conflicte cu Biserica Catolică de la Roma, în Cordoba sarazinii se extind spre nord, iar în est apare pericolul invaziei avare, toate acestea amenințând Imperiul Franc. În anul 772 încep războaiele cu saxonii care durează timp de 32 de ani. După aceste războaie Carol este
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
interesat de asemenea la o rezistență împotriva dominației france.Această coaliție a fost dezmembrată de franci prin asediul orașelor Capua și Salerno 786/787, iar regiunea din preajma Salzburgului din 798 este separată de Bavaria devenind "provincie bisericească" subordonată unui episcop catolic (asemenea provincii bisericești ca Bamberg, Berlin, Freiburg, Hamburg, Köln, München-Freising, Paderborn, Salzburg și Viena au exitat mult timp în Germania și Austria).Integrarea "Bavariei" și "Saxoniei" în imperiul franc au fost condiții esențiale pentru alcătuirea de mai târziu a "Sfântului
Carol cel Mare () [Corola-website/Science/296772_a_298101]
-
cale ferată. Trenurile de mare viteză asigură legături rapide cu orașe din trei țări. Există patru mari colegii și universități, în care învață aproximativ 40.000 de studenți: Rheinisch-Westfälische Technische Hochschule (RWTH-Aachen, fondată în 1870), Universitatea de Științe Aplicate, Universitatea Catolică de Științe Aplicate și Academia de Muzică. Pe lângă activitatea de cercetare desfășurată în universități, orașul dispune de numeroase centre de cercetare, printre care trei Institute Fraunhofer, cea mai mare clinică universitară din Europa, și Centrul de cercetare Ford din Aachen
Aachen () [Corola-website/Science/296773_a_298102]
-
Meinrad von Hohenzollern-Sigmaringen") a fost al doilea fiu al prințului Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen și al Infantei Antónia a Portugaliei, fiica regelui Ferdinand al II-lea al Portugaliei și al reginei Maria a II-a. Familia sa făcea parte din ramura catolică a familiei regale prusace de Hohenzollern. Ferdinand și-a petrecut copilăria și adolescența la reședința familiei din Sigmaringen, Germania. În 1885 a terminat cursurile Școlii de ofițeri din Kassel, fiind numit cu gradul de sublocotenent în cadrul Regimentului 1 Gardă de la
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
al prințesei Antónia de Hohenzollern-Sigmaringen. Prin tată, se trăgea dintr-o veche ramură a familiei regale germane: Hohenzollern. Prin mamă, se înrudea cu casa domnitoare portugheză și cu familia de Saxa-Coburg și Gotha. Familia sa făcea parte din ramura minoră, catolică, a familiei domnitoare prusace de Hohenzollern. (este de menționat astfel că Maria de Edinburgh - viitoarea Regina Maria a României, avea un grad de rudenie mai apropiat de ramura imperială a Hohenzollernilor de la Berlin, decât chiar Regele Carol I sau Regele
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
mamei sale, „"Ferdinand era un tânăr prezentabil, deși destul de lipsit de grație, extrem de timid și penibil de tăcut. Deși urmase Academia de Război din Kassel și fusese vreme de doi ani în armata germană, era mai mult atras de Biserica Catolică și de cărțile sale de botanică."” În școală va manifesta un talent deosebit pentru învățarea limbilor străine, însușindu-și limbile franceză, engleză și rusă. Din 1883 și până la stabilirea definitivă în România în 1889, a avut în permanență un profesor
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
Jartierei. La 10 ianuarie 1893, la Sigmaringen în Germania, este celebrată căsătoria Alteței Sale Regale Ferdinand, Prințul de Coroană al României cu Alteța Sa Regală Marie de Edinburgh. Celebrarea a cuprins de fapt un număr de trei ceremonii de căsătorie: civilă, catolică (religia lui Ferdinand) și protestantă (religia Mariei). Căsătoria civilă a avut loc în Salonul Roșu al castelului din Sigmaringen, fiind oficiată de Karl von Wedel, mareșalul curții imperiale, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei fiind primul dintre martorii care și-au pus semnătura pe actul de căsătorie. Principala ceremonie, cea catolică, a avut loc la catedrala orașului, fiind prima căsătorie a unei prințese britanice cu un prinț catolic, după câteva sute de ani. Cea de-a treia ceremonie, cea protestantă, a fost una mai modestă, fiind oficiată în unul din saloanele palatului de către un capelan al Marinei Regale Britanice. Deși regele Carol I, preocupat permanent de simțul datoriei
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
regență formată din trei persoane, din care făcea parte și cel de al doilea fiu al lui Ferdinand, prințul Nicolae. Istoricul Gerhard Grimm scria despre el: Personalitatea regelui Ferdinand a fost una complexă rezultată din influențele uneori contradictorii ale credinței catolice profunde, formației sale umaniste, educației burgheze germane și cerințelor oficiale ale statutului său de prinț moștenitor și apoi rege. Aceste trăsături se puteau întrezări încă din perioada sa de formare, în Germania. Profesorul Vasile D. Păun, îi face următorul portret
Ferdinand I al României () [Corola-website/Science/296763_a_298092]
-
viața, . La insistențele mamei, la 6 ani, Einstein a luat lecții de vioară. Deși nu era prea pasionat, interpreta cu plăcere lucrări ca „Sonata pentru vioară" a lui Mozart. Între 1885 și 1888 Einstein a fost trimis la școala elementară catolică din München. Deși părinții săi nu erau religioși, ca o contrapondere, tânărul a primit acasă lecții de iudaism. Dorind să-l îndrume către electrotehnică, tatăl său îl înscrie, în anul 1888, la gimnaziul Luitpold din München (astăzi, acest gimnaziu îi
Albert Einstein () [Corola-website/Science/296781_a_298110]
-
urmaș prezumtiv, în momentul în care Matthias s-a îmbolnăvit grav. Stările protestante din Boemia nu au privit cu ochi buni această decizie. Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit, protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșat războiul de treizeci de ani. După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
Tensiunile dintre protestanți și catolici (prohabsburgici) a dus la a treia defenestrație de la Praga, în timpul căreia oficialii catolici au fost aruncați pe ferestrele Castelului Praga (23 mai 1618). În ciuda faptului că cei trei catolici au supraviețuit, protestanții au înlocuit oficialitățile catolice. Incidentul a declanșat războiul de treizeci de ani. După moartea lui Matthias, Ferdinand de Styria a fost ales împărat, cu numele de Ferdinand al II-lea, dar nu a fost acceptat ca rege al Boemiei de comunitatea protestantă. În schimb
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
Jan Jesenius, rectorul Universității din Praga. Cei mai mulți lideri protestanți, în frunte cu J.M. Thurn, au reușit să fugă. Cei rămași nu se așteptaseră la duritățile campaniei de recatolicizare. Protestanții au fost obligați să retrocedeze toate proprietățile care aparținuseră vreodată bisericii catolice. Au fost interzise toate credințele necatolice. Nobililor protestanți li s-au oferit alternativele convertirii sau emigrării. Limba germană a primit același statut cu cel al limbii cehe. După Pacea de la Westphalia, Ferdinand a mutat curtea imperială la Viena, iar Praga
Praga () [Corola-website/Science/296790_a_298119]
-
aproapelui, fidelitatea, încrederea, umilința. DE CIVITATE DEI și crearea istoriei S-au scris de-a lungul timpului multe despre Sf.Augustin și lucrarea sa „De Civitate Dei” - operă fără de care nu va putea fi niciodată înțeleasă istoria Evului Mediu Occidental Catolic. Considerat de unii ca fiind un mare părinte al bisericii sau un mare istoric, Sf. Augustin este considerat de alții ca fiind un vizionar. Sf Augustin nu este un istoric, cel puțin nu în înțelesul general al cuvântului. El nu
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
mult decât un profet. El poate fi considerat un demiurg. Augustin construiește tipare psihice și o mentalitate care vor fi comune câtorva zeci de generații. „De Civitate Dei” este opera care va penetra în subconștientul celor care vor aparține Occidentului catolic, al celor care vor încerca, într-un mod conștient sau nu, să impună lumii întregi această carte sfântă pentru ei, un adevărat testament religios și politic totodată. Opera Sf. Augustin a dăruit viață, coeziune și mai ales vocație istorică Occidentului
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
al celor care vor încerca, într-un mod conștient sau nu, să impună lumii întregi această carte sfântă pentru ei, un adevărat testament religios și politic totodată. Opera Sf. Augustin a dăruit viață, coeziune și mai ales vocație istorică Occidentului catolic, lume ce devine o sinteză reușită între civilizația latină, vitalitatea germanică și mărturisirea creștină. De la papă și până la ultimul țăran habotnic, catolicii vor fi marcați de crezul istoric al Sf. Augustin și vor sili istoria medievală să se încadreze în
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
care îi este propriu, lăsând astfel bisericii romano-catolice loc de manifestare pe un alt plan care nu este însă neapărat profan, dar care este mai ales material și dinamic. În Occident, procesul de afirmare a religiei creștine, în forma sa catolică (lb. gr. - universal în sensul de în toate locurile și în toate timpurile, biserica trebuind să-i cuprindă pe toți creștinii) a avut o altă evoluție. Într-o lume aruncată în dezordine și haos politico-social de către invaziile popoarelor barbare, într-
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
creștină și Biserica însumează toate energiile viabile. Ele devin singurele realități stabile. De acum înainte, creștinismul înseamnă viață și viitor iar istoria Evului mediu nu poate fi concepută fără istoria Bisericii creștine din această parte a Europei. Spiritul creștin (viitor catolic) devine esența acestei noi lumi. Silită de istorie să devină elementul stabil al identității acestei noi civilizații, biserica romană regăsește în interiorul său caracterul dinamic, vocația creatoare îndreptată spre viitor, specifică creștinismului. Căci, dacă ortodoxie înseamnă har divin și mărturisire, geniul
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
devine esența acestei noi lumi. Silită de istorie să devină elementul stabil al identității acestei noi civilizații, biserica romană regăsește în interiorul său caracterul dinamic, vocația creatoare îndreptată spre viitor, specifică creștinismului. Căci, dacă ortodoxie înseamnă har divin și mărturisire, geniul catolic este expresia sublimă a forței creștinismului de creare a unei noi lumi. Toate acestea, biserica romană le datorează Sf Augustin și operei sale. “De Civitate Dei” a fost scrisă într-un moment de criză în care Apusul era descumpănit în fața
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
prima mare victorie a Bisericii creștine apusene din istorie. Biserica are un ideal, un crez politic, are la dispoziție o armată supusă capabilă de orice pentru a zămisli „Cetatea lui Dumnezeu”. Biserica romană își asumă pe deplin caracterul catolic-universal.. Occidentul catolic începe treptat să se deschidă spre exterior și va începe din Cetatea Eternă, precum odinioară Imperiul Roman, cucerirea lumii. Dar acum primordială este îndeplinirea țelului spiritual augustinian-răspândirea mesajului creștin în întreaga lume ce urmează să fie condusă spiritual și temporal
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
atât, influența lor nu este numai spirituală ci și politică. Datorită lor și urmașilor lor, Imperiul Franc al lui Carol cel Mare nu va fi doar o încercare-surogat de reconstituire a Imperiului Roman ci prima mare acțiune temporală a spiritului catolic, prima încercare de ridicare pe pământ a “Cetății lui Dumnezeu”. Imperiul Carolingian este simbolul politic al noii lumi în care valorile romane și germanice se îmbină armonios cu cele creștine. Nu putem ignora rolul major al Sf. Augustin în istoria
Augustin de Hipona () [Corola-website/Science/296778_a_298107]
-
de multe secole cu Imperiul Otoman), calvini, luterani protestanți și evrei. În 1912, după anexarea Bosniei și Herțegovinei în 1908, Islamul a fost recunoscut oficial ca religie în Austria. Austria a rămas însă puternic influențată de catolicism. După 1918, liderii catolici ai Primei Republici, între care s-au numărat Theodor Innitzer și Ignaz Seipel, au ocupat poziții de frunte în cadrul guvernului austriac și și-au crescut influența în anii austrofascismului; catolicismul a fost tratat ca religie de stat de către Engelbert Dollfuss
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]