10,204 matches
-
a de Brandenburg a devenit primul conducător de confesiune luterană al unui nou stat (Ducatul Prusiei). În 1513 Jan Łaski a fost trimis la Conciliul de la Lateran, convocat de către papa Iulius al II-lea, pentru a pleda cauza Poloniei împotriva cavalerilor teutoni, context în care s-a remarcat din nou atât ca orator cât și ca diplomat. Misiunea a fost profitabilă prin avantajele pe care le-a obținut, atât pentru Polonia cât și pentru el, obținând din partea papalității recunoașterea titlului de
Jan Łaski (1456–1531) () [Corola-website/Science/328092_a_329421]
-
de pe râul din apropiere, i-au fost acordat privelegii de către Marele Maestru al Ordinului, Michael Kuchmaister von Stemberg. În timpul războiului de 30 de ani, trupele poloneze fără de succes au asediat castelul timp de 6 săptămâni. Abia pe 6 ianuarie 1468, cavalerii teutoni au părăsit castelul. În aceiași zi, Ścibor Bażyński, a cărui familie mai târziu va concesiona castelul și orașul până în 1503, a devenit conducător al districtului Sztum. Printre succesorii săi a fost și episcopul Lucas Watzenrode, unchiul lui Nicolas Copernic
Castelul din Sztum () [Corola-website/Science/328129_a_329458]
-
care au sosit primii în sudul Italiei în 1017 și au reușit să pună bazele primului stat normand din regiune (în 1030). Richard a ajuns în Italia la puțină vreme după moartea lui Rainulf din 1046 cu un grup de cavaleri normanzi. Primii săi ani petrecuți în sudul Italiei nu s-au remarcat prin ceva deosebit. Richard era considerat o amenințare pentru ruda sa, contele în exercițiu de Aversa, Rainulf Trincanocte, mai ales că a operat împreună cu Umfredo de Hauteville, frate
Richard I de Capua () [Corola-website/Science/328119_a_329448]
-
un castel teutonic din secolul 14. A fost construit pe un deal, pe locul ocupat mai înainte de un fort galindian (vechii prusaci). Legenda spune că Castelul și Lacul Ołów, care funcționează ca un șanț natural pentru fortăreață, le aducea aminte cavalerilor teutoni de râul Rhein și de castelele ce stăteau pe malurile acestora, care posibil ar și explica denumirea acestui oraș Mazurian - Ryn. Între 1393 și 1525, castelul a fost scaun pentru districtul local de comandament (Komturei), și unul dintre primii
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
Lituaniei), castelul a servit de asemenea ca și centru administrativ și economic, furnizând Ordinului pește, miere și vânat. În ciuda locației strategice, zidurilor groase și construcției masive, castel s-a predat în urma asediului condus de Asociația Prusacă la mijlocul secolului 15. Fiecare cavaler care a supraviețuit, sau care a fost prins fugind din castel a fost înecat cu cruzime în unul din cele 2 lacuri de lângă oraș sau în mlaștinile din apropiere. În mai puțin de un an, castelul s-a reîntors la
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
300 de paturi în 140 de camere, incluzând 5 camere de lux regale și 20 de camere cu standarde înalte de servicii. Pentru a păstra tradițiile istorice a castelului teutonic, hotelul a fost împărțit în 4 secțiuni: secțiunea Monastică, secțiunea Cavalerilor, secțiunea Vânătorilor și Închisoarea. Designul interior păstrează arhitectura castelului, și evidențiază unele din frescele autentice, pereții și podurile policrome, ușile gotice, cadrele ferestrelor, precum și criptele castelului. Restaurantul castelului, are de asemena un design gotic, și are capacitatea de 300 de
Castelul din Ryn () [Corola-website/Science/328130_a_329459]
-
și berăria. Între anii 1737 și 1739, palatul este reconstruit sub îndrumarea proiectanților Jan Zygmunt Deybel și Joachim Daniel Jauch. În 1765 sau 1766, Stanislaw August Poniatowski devine noul proprietar și pune aici bazele Corpului de Cadeți al Școlii de Cavaleri, renovând interiorul după planul lui Dominic Merlini. În 1794, ca urmare a nereușitei insurecției lui Kościuszko, școala a fost desființată. În anul 1814, un incendiu a nimicit clădirile saxone, cazarme ale palatului, în 1816 fiind ridicate în locul lor două pavilioanele
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
Roger ca duce de Apulia și Calabria în august 1128. Rainulf s-a dovedit loial față de Roger după încoronarea acestuia ca rege al Siciliei din 30 decembrie 1130. În 1131, el și Robert au preluat o forță de 200 de cavaleri la solicitarea lui Roger, mergând către Roma, pentru a-și demonstra sprijinul față de antipapa Anaclet al II-lea. Cu toate acestea, pe când Rainulf se afla plecat la Roma, soția sa, Matilda, împreună cu fiul ei, au fugit la fratele ei Roger
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Împreună, papa și împăratul i-au acordat puterea lui Ranulf în Salerno, iar germanii au plecat acasă, lăsându-l pe Rainulf să își apere greu câștigatul ducat. Ranulf l-a acompaniat pe împărat până la Aquino și a primit 800 de cavaleri pentru a purta lupta mai departe. La 30 octombrie 1137, în bătălia de la Rignano, Rainulf s-a întâlnit cu principalul său inamic, fiul lui Roger Roger, pe care regele Siciliei îl numise duce de Apulia încă din 1134. Cu toate că tânărul
Rainulf al II-lea de Alife () [Corola-website/Science/328131_a_329460]
-
Melfi, Venosa, Barletta și multe alte orașe. Roger s-a aruncat asupra lor și a cucerit orașele centrale, tăind astfel legătura lui Tancred cu aliații din Capua, după care a izolat chiar Montepeloso. Rainulf de Alife a trimit 40 de cavaleri conduși de Roger de Plenco pentru a-l ajuta, însă chiar și cu aceștia Tancred nu mai putea rezista. După două săptămâni de asediu, orașul a capitulat. Tancred a fost trimis ca prizonier în Sicilia, moment din care nu se
Tancred de Conversano () [Corola-website/Science/328158_a_329487]
-
Elena, căsătorită cu cneazul George Cantacuzino, guvernator al Basarabiei. A ocupat de tânăr diferite funcții: a fost numit spătar în 1819, în timpul domniei lui Mihai Șuțu, hatman în 1821, în timpul domniei lui Ștefan Vogoride, și logofăt, primind și titlul de cavaler, sub Grigore Alexandru Ghica, perioada în care a îndeplinit și funcția de ministru de război. Interesat de dezvoltarea economică a Moldovei, Anastasie Bașotă a modernizat agricultura practicată pe moșiile pe care le stăpânea, dezvoltând activitatea financiară prin inițierea, împreună cu câțiva
Anastasie Bașotă () [Corola-website/Science/328159_a_329488]
-
(în ) este un complex de clădiri cu funcțiuni religioase construit în orașul Tomar, Portugalia, în secolul al XII-lea ce a fost la origine o fortăreață a Ordinului Templierilor. După dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri în secolul al XIV-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV-lea. Încă din 1983, se află pe lista patrimoniului
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
religioase construit în orașul Tomar, Portugalia, în secolul al XII-lea ce a fost la origine o fortăreață a Ordinului Templierilor. După dizolvarea Ordinului Cavalerilor Templieri în secolul al XIV-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV-lea. Încă din 1983, se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Cetatea Ordinului Cavalerilor Templieri din Tomar a fost ctitorită de Gualdim Pais, Maestru
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
-lea, ramura portugheză a Ordinului s-a transformat în Ordinul Cavalerilor lui Hristos și a sprijinit întreaga campanie de descoperiri maritime ale Portugaliei secolului al XV-lea. Încă din 1983, se află pe lista patrimoniului mondial al UNESCO. Cetatea Ordinului Cavalerilor Templieri din Tomar a fost ctitorită de Gualdim Pais, Maestru Provincial (Balliv), în jurul anului 1160. Mai târziu cetatea va deveni sediul central al Templierilor în Portugalia, aceasta făcând parte din sistemul defensiv construit de Templieri pentru a securiza, împotriva maurilor
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
rezistat în 1190 atacurilor Califului Abu Yusuf al - Mansur, care cucerise anterior alte cetăți portugheze în sud. O placă comemorativă lângă biserica cetății amintește această faptă de vitejie. Biserica Rotundă (Rotunda sau Charola) a fost construită în stil Romanic. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost suprimat pe întreg cuprinsul Europei din 1312 până în 1314, excepție făcând Portugalia, unde cavalerii și bunurile au fost transferate Ordinului lui Hristos înființat în 1319 de către Regele Dinis. În 1357 Cetatea din Tomar devine sediul central al
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
O placă comemorativă lângă biserica cetății amintește această faptă de vitejie. Biserica Rotundă (Rotunda sau Charola) a fost construită în stil Romanic. Ordinul Cavalerilor Templieri a fost suprimat pe întreg cuprinsul Europei din 1312 până în 1314, excepție făcând Portugalia, unde cavalerii și bunurile au fost transferate Ordinului lui Hristos înființat în 1319 de către Regele Dinis. În 1357 Cetatea din Tomar devine sediul central al Ordinului lui Hristos. Unul din cei mai de seamă Mari Maeștri ai Ordinului lui Hristos a fost
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
la atacuri decât cele rectangulare. Când orașul a luat ființă, majoritatea locuitorilor săi trăiau în locuințe aflate în incinta zidului exterior al cetății. Biserica rotundă în stil romanic, a fost construită la jumătatea celui de al XII-lea secol de către cavalerii Templieri. Din exterior biserica se prezintă ca o structură poligonală cu șaisprezece laturi, cu contraforți puternici, ferestre rotunde și o clopotniță. La interior biserica prezintă o structură centrală, octogonală legată de galeria înconjurătoare printr-o suită de arce. Forma generală
Mănăstirea Ordinului lui Hristos () [Corola-website/Science/328169_a_329498]
-
(n. cca. 1045-d. 1110) a fost un nobil cavaler normand din familia Hauteville, cuceritoare a sudului Italiei pe parcursul secolului al XI-lea. Richard s-a născut în jurul anului 1045, fiind fiul lui Drogo de Hauteville, aventurier și conte normand, cu Altrude de Salerno, o principesă longobardă. Prin tatăl său
Richard de Hauteville () [Corola-website/Science/328195_a_329524]
-
cu o rapiditate la fel de miraculoasă, au reușit să construiască un pod temporar și s-au deplasat pentru a preîntâmpina asediul Nocerei. Roger a fost nevoit să ridice asediul la sosirea armatei rebele, iar Rainulf de Alife a trimis 250 de cavaleri în dreptul zidurilor orașului, pentru a crea o diversiune, desprinzând o fracțiune din trupele regale. Armata rebelă era formată din două aripi. Robert de Capua se afla la comanda flancului stâng, iar Rainulf conducea aripa dreaptă. Fiecare dintre flancuri era la
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
periculoasă tactic, dat fiind că, având râul în spate, ar fi fost mică posibilitatea unei retrageri în ordine de-a lungul singurului pod peste Sarno." În 24 iulie, într-o zi de duminică, Roger a pornit confruntarea, provocându-i pe cavalerii principelui de Capua. Trupele regale au spart primele două linii ale lui Robert. Infanteria capuană s-a retras peste podul proaspăt construit, care s-a prăbușit și se presupune că un număr de 1.000 de cavaleri ai rebelilor s-
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
provocându-i pe cavalerii principelui de Capua. Trupele regale au spart primele două linii ale lui Robert. Infanteria capuană s-a retras peste podul proaspăt construit, care s-a prăbușit și se presupune că un număr de 1.000 de cavaleri ai rebelilor s-ar fi înecat. Cea de a treia diviziune capuană s-a menținut însă pe poziții și a trecut la contraatac. În același timp, cea de a doua diviziune a armatei regale fusese trimisă în luptă. Roger a
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
loviturile succesive primite una după alta." Roger însuși a încercat să le însuflețească, însă ele se aflau deja în retragere, fuga primelor două diviziuni creând panică asupra celorlalte. Regele a scăpat cu greu către Salerno, fiind păzit de numai patru cavaleri. Victoria răsculaților era astfel categorică. 700 de cavaleri au fost capturați, ca și 24 de baroni din trupele regale, alături de tabăra regală. Infanteria regală a suferit pierderi grele în deruta creată. Prada a fost imensă, potrivit atât simpatizantului cauzei rebelilor
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
a încercat să le însuflețească, însă ele se aflau deja în retragere, fuga primelor două diviziuni creând panică asupra celorlalte. Regele a scăpat cu greu către Salerno, fiind păzit de numai patru cavaleri. Victoria răsculaților era astfel categorică. 700 de cavaleri au fost capturați, ca și 24 de baroni din trupele regale, alături de tabăra regală. Infanteria regală a suferit pierderi grele în deruta creată. Prada a fost imensă, potrivit atât simpatizantului cauzei rebelilor Falco de Benevento, cât și episcopului regalist Henric
Bătălia de la Nocera () [Corola-website/Science/328192_a_329521]
-
Numirea lui Rainulf ca duce în 1137 de către împărat și de papa Inocențiu al II-lea intra în directă contradicție atât cu regele Roger, cât și cu tânărul duce Roger al III-lea. Rainulf ridicase o armată de 800 de cavaleri pe cont propriu, pentru a completa forțele trimise din Germania, precum și o infanterie pe măsură. El nu își dorea cu adevărat confruntarea militară, însă Roger și fiul său, alături de proaspăt supusul Sergiu al VII-lea, au pornit în marș împotriva
Bătălia de la Rignano () [Corola-website/Science/328193_a_329522]
-
1052, pe cînd el era doar un baron de mică însemnătate din Calabria, însă aflat în plină ascensiune. Alberada era tânăra mătușă a seniorului Gerard de Buonalbergo. Ca zestre, ea i-a adus lui Guiscard un număr de 200 de cavaleri. Ea a fost mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]