10,052 matches
-
care le aveam pregătite, călugării de aici neavând să ne dea decât pâine neagră [...] această țară fiind pustiită de războaiele dese și atacurile tâlharilor"”. De altfel, în a doua jumătate a secolului XVIII, în mânăstire își vor stabili sediul diferite comandamente ale trupelor de ocupație austriece și ruse, angajate în luptele cu Imperiul Otoman. Decăderea mănăstirii sub conducerea egumenilor greci va continua, ea fiind menționată în 1808 în rândul celor mai sărace mănăstiri din țară, cu un venit anual de numai
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
Mass media aliată a luat cunoștință de amploarea eșecului din sursele germane. Toate eforturile propagandei germane urmăreau ridicarea moralului poporului german, afectat de creșterea intensității bombardamentelor strategice aliate asupra orașelor germane și de complicarea situației militare pe frontul de răsărit. Comandamentul aviației de vânătoare britanice a pretins că avioanele RAF au provocat pierderi grele "Luftwaffe". De fapt, situația a fost diferită. Cifrele finale sunt încă subiect de discuție. Unele dintre surse indică pierderi aliate care se ridică la 106 aparate de
Raidul de la Dieppe () [Corola-website/Science/330147_a_331476]
-
comercială, dar și siguranța porturilor din regiune. În 1579, regele Henric III al Franței pune capăt acestei situații, îi gonește pe pirați și instalează garnizoane, numindu-l guvernator, în 1581, pe comandantul Alphonse d'Ornano. În 1637, acesta îi transmite comandamentul fiului său François d'Ornano. La moartea acestuia, văduva sa vinde insulele marchizului François Molé (1625-1712), mare logofăt al regelui Franței Ludovic al XIV-lea. În 1707, în timpul războiului de succesiune a Spaniei, armata italiană a ducelui Vittorio-Amadeo II de
Insulele de Aur () [Corola-website/Science/329052_a_330381]
-
și crucea au fost demolate. Între anii 1818 și 1867 se menționează în mod repetat în documentele vremii existența unei mori de vânt. În anul 1939 așezarea avea 143 de locuitori. Pe 26 iulie 1945, satul a fost sediul unui comandament militar al Companiei armate a Regimentului nr.38 condusă de locotenentul Francisc Milczuk. În noiembrie 1945 s-a construit un turn de veghe sub comanda lui Iosif Domaralski Chor. Satul are o rețea de apă începând cu 2006/2007. Regiunea
Polanowice, Lubusz () [Corola-website/Science/329278_a_330607]
-
atacul inamic. Clermont și mulți alți francezi au fost uciși. De curând a început atacul infanteriei Delfinului (moștenitorului tronului Franței), care a participat la luptă, dar s-a retras pentru a se regrupa. Cavalerii infanteriști au început atacul înainte ca comandamentul francez să fi aflat despre înfrângerea forțelor mareșalului Clermont. Cavalerii în retragere și caii lor au creut un anumit grad de confuzie în rândurile infanteriei în avansare. În ciuda armelor bune, cavalerii se mișcau încet și erau ținte ideale pentru arcașii
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
postbiblică, care marca în antichitate încheierea iernii, a sezonului ploilor în Palestina antică. În timpul exilului sărbătoarea a continuat să lege pe evrei, prin atașamentul față de fructele caracteristice zonei mediteraniene, cu regiunea lor de obârșie. De Tu Bishvat sunt legate câteva comandamente religioase (mitzvot) referitoare la roadele pomilor, comandamente legate de pământul Țării Israelului. În perioada emigrațiilor sioniste de repatriere în Palestina, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, dinaintea înființării Statului Israel, Tu Bishvat
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
a sezonului ploilor în Palestina antică. În timpul exilului sărbătoarea a continuat să lege pe evrei, prin atașamentul față de fructele caracteristice zonei mediteraniene, cu regiunea lor de obârșie. De Tu Bishvat sunt legate câteva comandamente religioase (mitzvot) referitoare la roadele pomilor, comandamente legate de pământul Țării Israelului. În perioada emigrațiilor sioniste de repatriere în Palestina, de la sfârșitul secolului al XIX-lea și prima jumătate a secolului al XX-lea, dinaintea înființării Statului Israel, Tu Bishvat a devenit o sărbătoare aflată sub semnul
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]
-
cu rază lungă de acțiune de patrulare care patrulau de-a lungul coastei și raportau navele depistate. Comunicațiile și interceptarea comunicațiilor au devenit critice. Capturarea unei mașini de criptat Enigma a oferit britanicilor un avantaj mare în descifrarea comunicațiilor dintre comandamentul submarinelor germane și submarine, astfel puteau să afle planurile de atac ale germanilor. Echipa condusă de britanicul Alan Turing cu ajutorul criptologilor polonezi au reușit decriptarea mesajelor. Un exemplu extrem al comunicării vocale prin coduri era folosirea indienilor navajo dar și
Noi tehnologii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/328781_a_330110]
-
pe care evenimentele din august 1944 le-au găsit la datorie și le-au oferit ocazia să-și aducă aportul în eliberarea țării de nemți. Ca urmare a bombardamentelor executate asupra orașului București de către aviația anglo-americană în primăvara anului 1944, Comandamentul Militar al Capitalei (CMC) a dispus amenajarea unei centrale telefonice în pădurea Tâncăbești. În perspectiva realizării actului de la 23 august 1944, un colonel român (Silviu Stănculescu) propune reprezentantului PCR (Virgil Andriescu) și celorlalți delegați ai Blocului Național Democratic folosirea acestei
Pădurea de fagi () [Corola-website/Science/328802_a_330131]
-
1427. Pentru încheierea timpurie a războiului era necesară cucerirea bazinului Loarei, "cheia", căreia era orașul Orléans. Parlamentul englez a aprobat planul, la începutul anului 1428 și a aprobat noi taxe, insistând, deasemenea, că în locul înfrântului de la Montargis Contele de Warwick, comandamentul să fie preluat de o persoană tânără, dar care deja era celebră pentru victoriile în Franța, Thomas Montacute. Orléans era ultimul bastion al puterii regale, în nordul Franței, controlată de englezi și aliații lor burgunzi. Orașul, situat pe o arteră
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
februarie, este momentul apariției Ioanei d'Arc care împreună cu însoțitorii ei a reușit pentru să ajungă la reședința regală. După multe ezitări și obstacole Delfinul (Moștenitorul tronului Franței) Carol a decis să-i transfereze trupe, și a numit-o la comandamentul acestora. Liderii armatei franceze Étienne de Vignolles, Jean Poton de Xaintrailles și Jean de Dunois, care cu ultimele forțe luptau în Orléans, au trebuit să meargă sub comanda ei. Comandantul statului major al Ioanei a devenit Prințului de Alençon. După
Asediul Orléans-ului () [Corola-website/Science/328826_a_330155]
-
admitere la aceasta școală. La începutul războiului pentru România la 27 august 1916 ofițerul se afla in serviciu la Regimentul de Escortă Regală din București (1. iulie 1916) și intra in campanie ca ofițer detașat la Biroul de Operații din comandamentul Diviziei 18 Infanterie la Călugăreni. În tot acest timpul urmea și Școala Superioară de Război, ce conta in pregătirea sa ca ofițer de stat major. La data de 1 noiembrie 1916 a fost înaintat la gradul de căpitan și repartizat
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
18 Infanterie la Călugăreni. În tot acest timpul urmea și Școala Superioară de Război, ce conta in pregătirea sa ca ofițer de stat major. La data de 1 noiembrie 1916 a fost înaintat la gradul de căpitan și repartizat la Comandamentul Diviziei a 7-a Infanterie in zona Bacău. În următorul timp Racovitză s-a remarcat prin culegerea de informații pe front și in misiuni de recunoaștere. A fost numit maior pe 1 septembrie 1917, și de la 8 ianuarie 1918 ofițer
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
Infanterie in zona Bacău. În următorul timp Racovitză s-a remarcat prin culegerea de informații pe front și in misiuni de recunoaștere. A fost numit maior pe 1 septembrie 1917, și de la 8 ianuarie 1918 ofițer de stat major la Comandamentul Armatei a II-a la Biroul de Operațiuni, apoi șef al Biroului de Informații și Operații la comandamentul Diviziei 15 Infanterie (iunie-octombrie 1918). Având caracterizări elogioase din timpul războiului, Racovitză era îndreptățit să frecventeze Școala Superioară de Război, unde a
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
in misiuni de recunoaștere. A fost numit maior pe 1 septembrie 1917, și de la 8 ianuarie 1918 ofițer de stat major la Comandamentul Armatei a II-a la Biroul de Operațiuni, apoi șef al Biroului de Informații și Operații la comandamentul Diviziei 15 Infanterie (iunie-octombrie 1918). Având caracterizări elogioase din timpul războiului, Racovitză era îndreptățit să frecventeze Școala Superioară de Război, unde a fost admis (octombrie 1919) direct in anul II, absolvind cu promoția de ofițeri 1920. După absolvirea acestei școli
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
cursurile Școlii Ofițerilor de Garnizoană, dovedind acolo cunoștințele necesare în comanda diverselor situații tactice. În perioada 1 noiembrie 1938 - 1 iulie 1939 Racovitză îndeplinește funcția de șef al Statului Major la Inspectoratul special al Cavalerie și a absolvit cursul de comandament, obligatoriu pentru aspiratorii la gradul de general. La 25 octombrie, când comanda Brigada 6 Cavalerie (1 iulie 1939), a fost numit general de brigadă. Timpul între septembrie 1939 și iunie 1940 a fost marcat pentru Brigada sa (formată în principal
Aurel Racovitză () [Corola-website/Science/330980_a_332309]
-
că informațiile vehiculate în presă ar fi minciuni. Totuși, a recunoscut că acțiunea de salvare a fost un eșec, acesta fiind atribuit faptului că n-ar fi fost coordonată conform reglementărilor în vigoare și faptului că nu s-au constituit comandamente nici la Ministerul de Interne, nici la Ministerul Transporturilor. Pe de altă parte Ion Burlui, șeful IGSU în momentul accidentului, a afirmat în demisia sa de onoare că miniștrii nu au competențe operative. Aceștia răspun doar de organizarea ministerului pe care
Accidentul aviatic din Munții Apuseni din 2014 () [Corola-website/Science/330982_a_332311]
-
cîteva zeci de minute viscolul a troienit din nou calea ferată. În jurul orei 17,00 pe data de 8 februarie, garnitura a ajuns în orașul din care plecase. Deși cauzele evenimentului au fost fenomenele meteo extreme, totuși deciziile luate de către comandamentul de la Galați s-au dovedit a fi discutabile. Confruntarea cu natura ar fi putut fi evitată, dacă nu s-ar fi luat decizia de a se da totuși drumul plecării garniturii din stația Brăila. În opinia directorului Regionalei CFR Călători
Înzăpezirea trenurilor InterRegio 1732 și 1594 din 2012 () [Corola-website/Science/331015_a_332344]
-
de închisoare pe Teohari Georgescu și Iosif Chișinevschi, secretari ai CC ai PCdR în ilegalitate, arestați în aprilie 1941. În luna iulie 1941 s-a desfășurat procesul cunoscut sub numele de „Procesului criminalilor de la Jilava” în care Curtea Marțială a Comandamentului Militar al Capitalei i-a judecat pe legionari care participaseră în noaptea din 26 spre 27 noiembrie 1940 la asasinatele de la Închisoarea Militară Jilava, de la Prefectura Poliției Capitalei, de la Strejnic și din pădurea Balota-Vlăsia. Din completul de judecată, a cărui
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
de judecată, a cărui președinte a fost colonelul magistrat Vasile Gelep, a făcut parte și locotenent-colonelul magistrat Alexandru Petrescu. Avansat la gradul de colonel, Alexandru Petrescu a condus, în noiembrie 1941, la Secția a III-a a Curții Marțiale a Comandamentului Militar al Capitalei, procesul grupului Panet, proces în care cei cinci "„sabotorii de război”" au fost condamnați la moarte pentru "„acțiuni subversive la adresa securității statului”" și executați la 7 noiembrie într-o pădure de lângă Jilava. În 1942, Alexandru Petrescu a
Alexandru Iancu Petrescu () [Corola-website/Science/328020_a_329349]
-
Alexei Brusilov, care urma să se formeze în Basarabia. Regiunea urma așadar să aibă un rol secundar. Armata rusă - deși cu un număr mare de soldați, suferea la capitolul înzestrare tehnică. În compensație armata austriacă avea deficiențe la nivel de comandament în ceea ce privește pregătirea strategică. La începutul toamnei 1914 sub presiunea rusă, aparatul administrativ s-a mutat la Vatra Dornei. Defecțiunea Rusă apărută ca urmare a evenimentelor revoluționare, a generat probleme noi prin afirmarea pretențiilor ucrainene asupra unei părți din Bucovina. Părăsirea
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]
-
fel puterea dictatorului italian. Pe 4 iunie, Mussolini a emis un document prin a schițat noile responsabilități pentru "Stato Maggiore Generale" (pe scurt "Stamage") - să transforme directivele sale strategice în ordine de luptă pentru comandanții militari. Pe 7 iunie, "Superesercito" (Comandamentul suprem italian) a dat ordin Grupului de Armată Vest să păstreze un „comportament absolut defensiv, atât pe pământ cât și [în] aer”, ceea ce arăta îndoielile înalților responsabili militari cu privire la declarațiile lui Mussolini cu privire la cele „câteva mii de morți” necesari participării
Bătălia Alpilor Occidentali () [Corola-website/Science/334848_a_336177]
-
major al "Diviziei 2 Infanterie de Gardă". Din 8 decembrie 1886 până la 23 octombrie 1887 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
de companie, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 9 mai 1889 este numit în statul major al "Comandamentului Trupelor de Gardă și Districtului Militar Sankt Petersburg", fiind avansat locotenent-colonel, la 12 aprilie 1890, și numit, ulterior, adjutant-superior al aceluiași comandament. Este avansat colonel la 17 aprilie 1894. Din 29 aprilie până la 9 septembrie 1894 execută stagiul obligatoriu în funcția de comandant de batalion, în cadrul Regimentului de Vânători de Gardă. La 28 septembrie 1898 este numit șef de stat major al
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]
-
decorat cu Marea Cruce a Legiunii de Onoare franceză. A ajuns la un acord cu Berthelot de sprijinire de către acesta a trupelor alb-gardiste. La 30 decembrie 1918 ajunge la Ekaterinodar, unde a fost numit reprezentant militar al armatei ruse în Comandamentul Suprem Aliat. La 3 ianuarie 1919 s-a întâlnit cu atamanul Krasnov, cu care a căzut de acord asupra unirii forțelor Armatei Donului, condusă de acesta, cu Armata Voluntarilor, condusă de generalul Anton Denikin. Imediat după aceasta pleacă, prin Serbia
Dmitri Șcerbaciov () [Corola-website/Science/335012_a_336341]