10,048 matches
-
să te mulțumești cu triumfuri meschine, pe care aducerile aminte le vor face mai amare decât Înfrângerile. Pierzându-se În neant, fiecare lună te Împinge tot mai aproape de ceva Înfiorător. Timpul e gelos pe dumneata și duce război crâncen Împotriva crinilor și trandafirilor care acum Îți slujesc de podoabă. Chipul ți se va gălbeji, obrajii ți se vor scofâlci, ochii Își vor pierde strălucirea. Ai să suferi Îngrozitor... O! Bucură-te de tinerețe atâta vreme cât o ai. Nu irosi aurul fiecărei zile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sau urs În lesă. Ori aruncatul În mare al unei sticle de Eau de Cologne când un dandy face baie sau pudrarea de către un șir de valeți a coafurii prințului de Kaunitz. Nu mai puțin șocant e Oscar Wilde, cu crinul ofilit ținut În mână ca un sceptru sau atunci când, urcat pe o masă, vrea să-și pună semnătura pe tavanul unui salon, În semn de omagiu pentru Sarah Bernhardt. Toate sugerează ceva din natura impertinent revoltată a dandy-ului. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cărei flori erau de o perfecțiune aproape artificială, luminate parcă din interior. Dincolo de ei, am fost copleșită de un parfum puternic încât să mă amețească, de parcă cineva l-ar fi pulverizat chiar atunci în fața mea. Venea de la un rond de crini albi, care-mi ajungeau până la brâu, în formă de pahare de șampanie cu picior, cu marginile încrețite, cu petale opace și cerate, fără cusur, ca în povești. Tulpinile erau atât de închise la culoare încât nu se distingeau în întuneric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
pară niște pete nedefinite de culoare. Porțiunea pavată de sub terasă rămase, totuși, neluminată, astfel că pielea lui Violet avea o paloare ireală pe fundalul întunecat, cu fața și cu umerii care păreau că plutesc printre umbre, asemenea unor buchete de crini. Ce s-a întâmplat? o întreba Janey, cu blândețe... Poți să vorbești? Janey îi dădu la o parte o șuviță de pe frunte. Parcă era scena din Pietà; pe Janey o prindea perfect rolul de madonna, cu fețișoara ei drăguță pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
patriotice. Singur poetul desmetic, evreul de geniu Guerra Junqueiro - care a scris cele mai cumplite pagini împotriva lui Dumnezeu, a Portugaliei și a Regelui, ca să-și încheie viața strângând la piept un crucifix - singur el scrie: "Bernardino va fi un crin care va rodi cucută...". Istoria nu l-a dezmințit. Machado a creat mitul republicii cordiale, simple, oneste, burgheze, bine crescute - prin care revoluția a izbutit să convertească și să zdruncine vechile partide de guvernământ. Surâsul președintelui a fost calul troian
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
confortabil, cu veșminte bogat drapate, pe tavanul boltit al bisericilor, În timp ce dedesubt, lumânări de ceară ținute de mâini muritoare se aprind una după alta, alcătuind un roi de flăcărui minuscule În fumul de tămâie, iar preotul cântă veșnica pomenire și crinii funerari ascund chipul celui ce zace acolo, printre luminile ce licăresc În jur, În coșciugul deschis. Capitolul 2 1 De când Îmi amintesc de mine Însumi (cu interes, cu amuzament, rareori cu admirație sau scârbă), am fost expus unor ușoare halucinații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
stătea Întinsă pe canapeaua de pluș roșu din colțul camerei, se Întâmpla ca eu să-i citesc versurile lui Blok despre Italia - tocmai ajunsesem la sfârșitul micului poem despre Florența, pe care Blok o compara cu floarea delicată, eterică, de crin, când ea a spus privind peste andrele: „Da, da, Florența seamănă Într-adevăr cu un dimnîi iris, așa este! Îmi amintesc...“. Și atunci sună telefonul. După 1923, când s-a mutat la Praga, iar eu locuiam În Germania și Franța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
trunchiul ei ciudat, puhav, cu niște tuberculi cu nasturi pe părți și terminându-se Într-o coadă Înnodată. Alte cărți pe care le-am găsit În podul acela, printre ierbare pline cu căldărușe alpine, cu palemonia albastră, cu Lycneea, cu crini roșii-portocalii și alte flori din Davos, aveau mai multă tangență cu subiectul meu. Am luat În brațe și am cărat jos glorioasa povară alcătuită din patru volume extrem de atrăgătoare: planșele Mariei Sibylla Merian (1647-1671) cu insectele din Surinam, nobila carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
miros dulceag, mucezit, greu de definit. Încă nesatisfăcut, m-am avântat mai departe. În sfârșit, am văzut că ajunsesem la capătul mlaștinii. Terenul ce se Înălța dincolo de ea era un paradis de lupine, căldărușe și scrophulariacee. Sub pinii Ponderosa Înfloreau crini Mariposa. În depărtare, umbrele norilor fugari Împestrițau verdele Întunecat al versanților de deasupra arborilor de construcție și griul cu alb al vârfului Longs. Mărturisesc că nu cred În timp. Îmi place să-mi strâng covorul fermecat după folosință, În așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
curățenie Îndoielnică unde, la intrare o Îngrijitoare Îmbrăcată În negru tricota cu un fir negru. O cărare acoperită cu lespezi ce cobora În pantă, pe care pășeai cu prudență, punând de fiecare dată același picior Înainte, printr-o grădină cu crini, pe sub fagi; apoi se prefăcea Într-un drum de pământ bătătorit ce ți se mișca iute sub picioare și pe care erau imprimate grosolan copite de cai. Grădinile și parcurile păreau să se miște tot mai repede pe măsură ce picioarele copilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
să cred că mi-am greșit cariera, că de fapt trebuie să intru și eu în noua politică, profund militantă, și să-mi îndrum neamul de sloboziți spre orizontul în care ghioceii din clipa trecută se transformaseră în plantație de crini. Când venea și romul cu care îmi încheiam, în sfârșit, lectura articolului publicat la prânz, eram hotărât ca, imediat ce ajung acasă, să-i dau telefon conului Str. și să-i spun că, în sfârșit, accept invitația de a merge cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
viitoare. Îmi încetinesc voit mersul, lăsând ca distanța dintre noi să se prelungească tot mai mult. O urmăresc cum în zorul ei se micșorează tot mai mult, tot mai mult, cu dimensiuni de păpușă înaltă, un fel de cupă de crin grăbit pe alee. Pare, în minciuna depărtării, cum zorește spre a se întoarce la trupu-i de pruncuță, de nou-născută, spre a se mistui apoi, în capătul aleii, în conturul gurii căscate din îngemănarea crengilor castanilor din depărtare. Nu-i metaforă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
aștepte! Vreau să cânte și să danseze. Urâtul o să cânte și ăsta grasul ― îl indică pe Șerbănică Miga ― o să danseze. Florence sugeră cu glas amplu și ferm: ― Când apari seniorita la geam pe înserat / Curg din plete-ți petale de crini... Ceilalți scânceau penibil. Vocea Melaniei Lupu tremura nesigură ca un firicel de ață. Șoferul mormăia nedeslușit. Șerbănică țopăia lamentabil în contratimp. Lacrimi iuți îi alunecau pe obrazul dolofan. Ori de câte ori încetinea ritmul, simțea cum gloanțele îi mușcă rama pantofilor. ― Mai repede
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Ca să-și legene ficiorul. Focu-n vatră se potoale, E-o căldur - așa de moale Și sub candela smerită Ea adoarme zugrăvită; Iar cămașa stă să-i cadă De pe umeri de zăpadă, De pe munții sânului, 95 {EminescuOpVI 96} Albi ca floarea crinului, Așa dulci și plini și dragi, Pe-a lor culmi având doi fragi, Și rotunzi și dragi și dulci, Fruntea pe ei să ți-o culci. Adormise - așa frumos Cu-a ei mâni lăsate-n jos, Sub o candelă smerită
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
oi trezi, Că eu pier în zori de zi; Ci-am să suflu - așa de cald În miroase să te scald, Să-mi vezi fața de ninsoare Și aripele ușoare, Căci viața mea o țin Cu miros de flori de crin; Nu beau apă, ci scântei Și miros de flori de tei O, primește-mă în brațe: Umbra nopții mă înghiață, Un strigoi poate în pripă Să mă prinză de aripă 113 {EminescuOpVI 114} Să m-ascunză în mormânt Ca să nu știu unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lacrimi de văduvie singurătatea ei. Părul ei cel galben ca aurul cel mai frumos cădea pe sânii ei albi și rotunzi, - și din ochii ei albaștri și mari curgeau șiroae de mărgăritare apoase pe o față mai albă ca argintul crinului. Lungi cearcăne vinete se trăgeau împrejurul ochilor, și vine albastre se trăgeau pe fața ei albă ca o marmură vie. Sculată din patul ei, ea se aruncă pe treptele de piatră a unei bolte în zid, în care veghia, deasupra
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei și ținură sfat lung, cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi încredințară taina lor unui curtenitor flutur albastru stropit cu aur
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
la un orb, limba ți se leagă tocmai ca la un mut, gura ți se-ncleștează tocmai ca la un mort. mintea sboară și te lasă ca pe-un pește prins în plasă. 227 Amoriul, când te prinde, ca un crin frumos te vede, iar când te lasă, ca șofranul fața ți-o lasă. 228 Amăgitoriul, când cu amăgirea te birue, ca și când ți-ar lega și mînile și ochii. 229 O mie de ani, ca ziua de ieri. 230 Ca apa
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sinonimă cu inexistența. Neființa se poate încadra cel mult într-o stilistică a ființei - și în sensul acestei „neființe“ nu există argumente. * „Avea o voce prea mică pentru corpolența lui. Îi plăcea să vorbească și să scrie «frumos». Spunea, bunăoară, «crinul alb al filozofiei lui Nietzsche...». Prima lui carte se intitula Trepetnic sufletesc.“ Mircea Eliade, Memorii, despre filozoful Mircea Florian. * Din neputința de a sta calm în omenesc nu te vei împlini, deci nu ai cum să sfârșești ceea ce îți închipui
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
alimentând cu oxigen sângele acestor vii, inspirație, expirație, inspirație, expirație, până ce deodată, să nu încheiem fraza, acel moment, care, pentru cei care au venit aici, supraviețuitori, încă urmează să sosească. Se vedeau nenumărate flori albe, crizanteme în cantitate mare, trandafiri, crini, cale, o floare de cactus de un alb translucid, mii de margarete cărora li se ierta butonașul negru din mijloc. Aliniate la douăzeci de pași, sicriele au fost ridicate pe umeri de rude și prieteni ale decedaților, cei care aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
să vorbești. Dificultatea e s ă găsești pe cineva care să te asculte. Filosofii au impresia că ei au inventat adevărul. Prima etapă a democrației este cea a vocalizelor. După ce se usucă, orice excrement își poate scrie memoriile de fost crin imperial. S-au deschis granițele și pentru scriitori români. Se pot duce la cules căpșuni în Spania. Toți tinerii care vor să se căsătorească cred că au dat de fata moșului. Foarte mulți tineri scriu poezii. Deși par oameni serioși
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Constantin Dram Mîngîios, Irina Andone Moarte și renaștere, Petru Aruștei My name is alzheimer, Tania Lovinescu Pământen alambicat, Mihai Todirică Pe apă, Hans Maarten van den Brink Rămîi peste noapte, Michael Kohlmeier Roman de citit în tren, Dumitru Țepeneag Roze, crini, metafore, Procopie P. Clonțea Sertarul cu iluzii, Felix Caroly Strigă acum..., Magda Ursache Stylit, Silviu Lupașcu Tîrgul șaradelor, Paul Miron Ultimul profet. Teatru, Renzo Ricchi Vînătoarea de porci, P.C. Jersild Grisjakten Zile sălbatice, Dorin Spineanu ZinZin, Ana Ludușan LIBRĂRII în
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură minunată, cu buze de coral, prin care vorba ieșea ca un tril dulce și zâmbetul ieșea ca o lumină caldă, o bărbie ușor Istorisiri nesănătoase fericirii 57 despicată, din care se ivea timid o
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
Numai că tu nu iubeai poze ca el. Tu iubeai florile. Atâta le miroseai, fată scumpă, până le mâncai. Băgai în gură petală cu petală și de mușcată și de begonie și de regina-nopții și de gura-leului și chiar de crini albi-până îți blocai gura și nu mai puteai respira. Nu de flămândă le mâncai pe unele, la început, până să-ți înfunzi gura. Eu te-am crescut și pe tine. Parcă acuma te văd. Iubăreață. Și să știi că așa
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
vopsea de ulei, albă, să igienizeze cotețele de găini, cotețele de porci care de ani de zile, adică dinainte de a ajunge tovarășul K. secretar cu propaganda, nu mai fuseseră folosite, să igienizeze cotețul porumbeilor, al câinelui, să planteze gladiolele și crinii albi, tuberozele și gherghinele în straturile largi și prea împopoțonate din fața casei, să repare băncile din părculețul de dinapoia casei, leagănul principal din părculeț, să facă ordine în podul casei, adevărat depozit de mobilă, haine, televizoare, casetofoane, pickupuri, paltoane din
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]