10,016 matches
-
să-și publice doar o singură (auto)biografie, ci - până În 1993 - nu mai puțin de șapte! Biografii din ce În ce mai „autorizate”, nuanțând și remodelând aceleași evenimente până la disoluția totală. Am ajuns, așadar, Într-un moment În care literatura autobiografică a atins o culme a popularității și, de ce nu, chiar a valorii estetice. Invazia masivă de jurnale, memorii, autobiografii răspunde În primul rând unei nevoi psihologice: o nevoie de exhibare a eului adânc, de mărturisire și de confruntare cu un nevăzut alter-ego, presimțit Între
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon și, În general, Îndatoririlor publice. Îl obosește la culme convenția și Îi pare rău că nu are suficient umor pentru a trece prin acest purgatoriu lipsit de metafizică. Explicația o găsește repede: lașitatea, consecința Îndelungatei izolări, a solitudinii care i-a atrofiat Îndemânarea de a manevra În social. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
punându-și „arta cuvântului” ca simbol de luptă și jertfă în slujba marilor idealuri sociale și naționale. Crezul său estetic, de poet militant de pe poziția conștientă a unui romantism activ, protestatar și întrucâtva a unui clasicism, l-a ridicat pe culmea strălucirii și originalității sale, alături de alți titani ai artei românești (muzică, sculptură), înscriindu-și valoarea lor la nivel universal. Continuator al liricii originale, mult mai aproape de etapa actuală, este Nichita Stănescu, creatorul unui limbaj nou poetic, mai abstract, care a
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
de virtuți, aruncă în arenă și „partidul comuniștilor”, privit ca o binecuvântare pentru mult pătimitul norod. Așa, de pildă, în romanele Marșul miresei, Romanțe de dragoste, Dosarul lui Ion Măruntu, care ancorează și în alte medii decât în acela rural. Culmea falsificării se întâlnește în povestirea Brigada mixtă (1953), unde viața într-o gospodărie colectivă e tratată operetistic, idilismul „viziunii” rostogolindu-se în apele tulburi ale impudorii. Nu e de mirare, atâta vreme cât, traducând în 1952, împreună cu N. Cerna, romanul Onoarea de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287509_a_288838]
-
între 1931 și 1944). A mai semnat Nicolae Ancuța Rădoi, Andronic și Sandu Plavie. Abia după 1980 îi apar mai multe cărți de versuri, în care va fi antologată o producție lirică de aproape șase decenii: Poeme (1982), Sunet peste culmi (1985), Călătorie de taină (1988) ș.a. În tot ce a scris V. se dovedește, ca și în viață, un spirit artist, care contemplă și meditează, pune întrebări esențiale și caută răspunsuri, dacă nu certitudini, cel puțin consolatoare. Ca un veritabil
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
temelor dominante în întreaga operă, iar culegerea Armonii (2003) include, cu prilejul centenarului nașterii poetului, alte inedite, grupând în prima secțiune sonete - „poeme de esențe”, exerciții de rigoare formală. SCRIERI: Poeme, cu un portret de Löwendhal, București, 1982; Sunet peste culmi, București, 1985; Călătorie de taină, București, 1988; Mi se oprise timpul... (1950-1970), București, 1995; Prinos de lumină și har, Iași, 1995; Liga oamenilor cinstiți, Iași, 1997; Coloane care cresc necontenit, Iași, 1999; Țărmul însingurării mele, postfețe Gheorghe Mihail și Dan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
edit., Cluj, 1943. Repere bibliografice: Vrabie, Gândirismul, 320; Tiberiu Iliescu, Pan Vizirescu, „Conștiința națională”, 1943, 49-50; Micu, „Gândirea”, 99; [Scrisoare de la Pan M. Vizirescu. 1980], ADLTR, V-13; Al. Raicu, Pan Vizirescu - 80, RL, 1983, 52; George Sorescu, „Sunet peste culmi”, R, 1985, 10; Constantin Coroiu, „Apartenența mea la neamul românesc este un dar ceresc” (interviu cu Pan M. Vizirescu), ALA, 1995, 295; Liviu Grăsoiu, Trăind în pridvorul ceresc, LCF, 1996, 3; Marina Spalas, Cu Pan M. Vizirescu despre traversarea istoriei
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290595_a_291924]
-
Satul Daba (1936), logica visului, amalgamând prevestiri, presentimente, o teamă fără nume, tinde să încropească o stare de poem. Dar încețoșarea persistentă și sintaxa abruptă, eliptică proiectează aceste „vecernii” în vag și în nedeslușit. O disperare care nu urcă pe culmi, o frământare izbucnind în emfază și în irațional agită solilocviul din Cartea întunerecului (1940). Este, cu spasmele unui epic hipernevrotic, jurnalul unui sceptic, torturat de incertitudini, absorbit de reverii, glorificând „tensiunea astrală a nopții” care declanșează resorturile profunde ale vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285576_a_286905]
-
doua este cea a leului care, în calitatea sa de prădător prin excelență, se simte liber să spună «nu», trecând de la faza de venerare a devizei «tu trebuie», la cea de pasiune pentru «eu vreau». Însă nici aceasta nu este culmea evoluției umanizatoare. Cea de-a treia transformare este cea a copilului. Nietzsche explică astfel: Nevinovăția este copilul, iar uitarea un nou început, un joc, o roată ce se învârte singură, o primă mișcare, o modalitate sacră de a spune da
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
formă originală din care avea să se dezvolte mai apoi viața consacrată: «Reforma este un fel de leitmotiv al istoriei vieții religioase, deoarece nici progresul, nici decadența nu sunt continui. Alternarea modelelor constituie norma. Orice reformă are un început, o culme și un declin. Unul dintre factorii cei mai determinanți în această istorie este adaptarea la evoluția culturală. Este vorba, în afară de decadența morală, de gestionarea întârzierii instituțiilor. Pe măsură ce mergem înainte pe calea istoriei, suntem din ce în ce mai frapați de caracterul coercitiv al măsurilor
Nu perfecţi, ci fericiţi : pentru ca profeţia vieţii consacrate să aibă sorţi de izbândă by Michael Davide Semeraro () [Corola-publishinghouse/Science/100999_a_102291]
-
și unei teorii al cărei subiect nu este politica faptul că este descriptiv inadecvată în privința politicii sau că nu ține seama de adevărurile fundamentale despre politică înseamnă, din punctul meu de vedere, să te apropii periculos de mult de atingerea culmii ridicolului și lipsei de seriozitate pentru argumentarea filosofică. Aceasta cu atât mai mult cu cât moraliștii au respins fără echivoc destule dintre "teoriile" ce li se atribuie cu privire la politică (precum "teoria" că standardele morale pe care le propun sunt standarde
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
care le propun sunt standarde de evaluare ale acțiunilor actorilor politici, "teoria" priorității absolute a valorilor morale pentru acțiunea, decizia și evaluarea politică, "teoria" că "circumstanțele nu contează" pentru politică sau "teoria" că problemele politice sunt probleme de moralitate personală). Culmea ironiei în aceste acuzații mi se pare totuși faptul că, după toate probabilitățile, dacă li s-ar adresa întrebările despre logica acțiunii, moralității, raționalității și evaluării politice pe care le ridică de obicei realiștii, moraliștii ar oferi, în linii mari
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]
-
Vlahuță și lui George Coșbuc, sintetizează caracterele liricii sămănătoriste și totodată prefigurează tradiționalismul promovat de revista „Gândirea”. Casa noastră, o piesă rezumativă a cărții de debut, opune tabloul convențional idilic al satului patriarhal („Ce pașnic era satul... Pitit la poala culmii / Ca ostrovul de mituri sub strașina-nvechită...”) degradării lui ulterioare. Asemuirea chietudinii rustice de altădată cu liniștea schiturilor anunță poetica gândiristă: „Plutea pe noi o pace adâncă, robitoare, / Ca peste-un schit ce pururi ar sta în rugăciune”. Din Țara
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
45 km. Suprafața comunei este de 43,3 kmp. Drumul de acces este DJ Miercurea Sibiului Ludoș , derivat din DN1 Sebeș-Alba. Comuna se află într-o zonă de podiș deluros, în depresiunea Miercurea, drenată de râul Secaș, afluent al Sebeșului. Culmile dealurilor din zonă nu depășesc 550 m. Satul este de tip adunat (îngrămădit). Figura 1.4 Intrarea în Ludoș Toponimicul Ludoș (înrudit cu Ludeasa, Ludaș, Ludești, Ludeasca, Ludișor) este un toponimic maghiar din Ardeal, ce provine de la adjectivul maghiar ludas
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
a doua cauză: instaurarea dogmatismului feroce marxist-leninist impus prin traduceri de penibile, simpliste și primitive manuale sovietice. Totul pus sub semnul antologiei de tipul: Marx-Engels-Lenin despre literatură și artă 3, completați cu puțin înainte și cu sinistrul părintele popoarelor, Stalin. Culme a farsei intelectuale: toți patru declarați... esteticieni ! Ravagiile pe care le-a produs acest dogmatism terorist în universitatea, editura și publicistica românească au fost teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
trei este expresia perimată, agresivă și sumbră a ideologului oficial, care a pierdut definitiv poziția dominantă și acum este nevoit să se apere, în condiții inconfortabile, la care nu este, în mod vădit, adaptat. Și atunci el revine, indignat la culme, la procedeul și stilul tradițional al demascării, amenințării și chemării drastice la ordine. Când cere dreptul la replică, de pildă la TV, în legătură cu obiecțiile unui critic, doar că nu pune pistolul pe masă și nu dă telefon la Secu: Umflați
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
de vagi literați sau de și mai aproximativi oameni de cultură, pur și simplu blocau sau se dezinteresau total de eforturile depuse de unii (entuziaști, naivi, don-quijoți, iluzioniști etc.), care încă se mai încăpățânau să întreprindă efectiv ceva. Și, uneori, culmea ! chiar și reușeau... Intervenea atunci o dublă (și foarte omenească într-un fel) invidie: personală și profesională. Nici un fel de încurajare, în nici un caz. Avem foarte precise amintiri în acest sens, din perioada Cahiers roumains d'ătudes littăraires. Astfel de
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
istorie al școlii normale, Tiberiu Crudu 99. Evocând anii de formare, Crudu notează cu umor: "destul atât să spun că, deși în cursul superior al liceului am avut cele mai slabe notări la franceză, română și istorie astăzi, ca o culme a ironiei, sunt profesor de istorie, încerc uneori să fac proză în română iar în casă, din anumite pricini, vorbesc aproape numai franțuzește!..."100. Nivelul ridicat de instrucție s-a menținut și în deceniile interbelice. Dar, evoluția anevoioasă a procesului
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
și o convingere intelectuală ce se concretizează în dragostea pentru pământul propriului popor și în devotamentul față de țară. Patria simbolizează moștenirea transmisă generațiilor, implică determinarea de a fi român și rezultă din răspândirea culturii române 11. Concepând națiunea ca pe culmea evoluției culturale a unei civilizații, naționalismul lui Iorga se dovedește, o dată în plus, a fi unul preponderent cultural. Imaginea unei națiuni, susține Iorga, se oglindește în cultura sa ce păstrează elementele unei civilizații prin tradiție și obiceiuri, apropiind poporul de
[Corola-publishinghouse/Science/84940_a_85725]
-
adunările/consiliile regionale sau locale), dar, în același timp, nu se poate renunța la un minim grad de eficacitate decizională și funcționalitate (lucru mult mai dificil, dacă nu chiar imposibil de realizat atunci când se dorește reprezentarea tuturor componentelor societăților complexe). Culmea paradoxului: rezistența democrației la intensificarea conflictului depinde de fermitatea consensului general în ceea ce o privește; instituțiile aferente pot recurge la principiul majorității cu o frecvență cu atât mai mare cu cât minoritățile sunt mai puțin consistente; eficacitatea decizională este cu
[Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
al unei structurări a realului care ține de micuțul spațiu helvetic, el însuși parcurs de fisurile autonomiei comunitare. O punere în abis francofonă a unei complexități tulburătoare, pe care doar Belgia walonă o mai cunoaște, fără a atinge însă asemenea culmi dramatice. Modulațiile și necesitatea afirmării unei identități într-un context pluricultural par să împingă la paroxism inventivitatea, recons trucția realului printr-o muncă laborioasă asupra cuvintelor, așa cum spuneau Deleuze și Guattari în studiul lor despre Kafka: "să faci să vibreze
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
paradigma lipsei de model permisivitate discutabilă în abstract, dar lăudabilă în ceea ce privește acceptarea programatică a totalei libertăți creatoare. Și atunci, cu atît mai surprinzătoare ne apare dezavuarea flagrantă a fostului maestru și acolit de către "Perpendiculari", după un rechizitoriu tragi-comic în care, culme a cinismului imbecil, i se reproșează tocmai faptul că nu se mai limitează, ca înainte, "la contemplarea neutră și senină a unui declin"! Această vînătoare de vrăjitoare, purtată de un consens mediatic, această denunțare virtuoasă și mimetică promovată de elitele
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Toate aceste elemente foarte personale se strecoară de la sine în povestirile pe care le scriu. Dar pentru că au rămas atîta vreme cufundate în obscuritate, aceste elemente, în ciuda caracterului lor luminos, se întunecă pînă la a deveni, uneori, viziuni de coșmar. Culmea e că nu sunt un pesimist. Mai degrabă contrariul. Ceea ce doresc să arăt în povestirile mele e faptul că, pentru a spera, trebuie să traversezi un lung coșmar. Pentru a căuta lumina, trebuie să fii înconjurat de tenebre adînci. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
continent. De cealaltă parte, cu Paz, avem o necontenită și veșnic neîndestulătoare căutare a noului, a palpitantului, a exoticului, a pericolului, pînă la atingerea frontierelor animalității și a căutării absolutului în adîncurile obscure ale lumii acvatice. Unul caută lumina pe culmile Olimpului, celălalt se sufocă și se cufundă în abisuri neumblate. Trist e că fiecare dintre ei își dă seama ca lumea, așa cum a ajuns astăzi, e insuficientă, bolnavă și mortiferă. Minunat e că fiecare dintre ei se raportează la singura
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de ceva vreme, se închisese practic în casă, fumînd incontinuu și refuzînd să mai citească, cu atît mai mult să scrie, renunțînd de bună voie la acest "act sinucigaș", cum definea ea scrisul, act pe care l-a purtat pe culmile ambiguității literare, tulbu rîndu-și și rătăcindu-și cititorii cu malițioasă virtuozitate. Moartea e o vocabulă inconsistentă și irelevantă pentru o ființă ce pare definiția însăși a exilului, care și-a petrecut viața apărînd și dispărînd, lăsînd mereu, drept urme de
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]