12,059 matches
-
Grupului de dialog social (G.D.S.) la care fusese invitat generalul Chițac, pseudo-eroul ; scene din periferia Bucureștilor în perioda preelectorala ; manifestări ale Bisericii Greco-Catolice la Cluj - slujba în aer liber; un interviu cu Mircea Zaciu, reuniuni politice de fondare ale Uniunii Democrate a Maghiarilor din România UDMR la Cluj și Sf. Gheorghe, discuții cu profesori și studenți la Tîrgu Mureș pe tema învățămîntului medical universitar maghiar autonom, etc.). Televiziunea franceză, după o perioadă de exces, nu mai dă nici o importanță evenimentelor din
Dan Culcer () [Corola-website/Science/300140_a_301469]
-
episcop la Eparhia Reformată de pe lângă Piatra Craiului (cu sediul la Oradea), în locul lui László Papp, cu care fusese în conflict. În calitate de episcop, a devenit copreședinte al Sinodului din Biserica Reformată din România. A fost ales președinte de onoare al Uniunii Democrate a Maghiarilor din România. În 1996 Tőkés a devenit președintele de onoare al Uniunii Mondiale a Maghiarilor. Apoi, în 1999, a fondat Universitatea Creștină Partium, ocupând și funcția de președinte al Universității. În 2003 a fost ales președinte al Consiliului
László Tőkés () [Corola-website/Science/300120_a_301449]
-
Această împărțire a culminat prin constituirea pe teritoriul Germaniei a două state germane: partea de apus s-a numit Republica Federală Germania (RFG, Germania de Vest sau "Bundesrepublik Deutschland"), iar partea de răsărit, orientată spre URSS, s-a numit Republica Democrată Germană (RDG, "DDR", Germania de Est sau de Răsărit). Germania de vest și-a recuperat rapid nivelul de dinaintea războiului, devenind o putere economică importantă a Europei. În 1990, după căderea comunismului în Europa, cele două state germane s-au reunificat
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Partidul Liberal care l-a sprijinit înainte de unificare și Partidul Conservator. Bismark era supus unor presiuni ale unor industriași și proprietari din estul Germaniei, astfel, Bismark devenise promotorul protecționismului. Alte partide importante erau Partidul Progresului (1861)-liberali radicali, Partidul Social Democrat și Zentrum-promotorul unei politici anticlericale și de reforme sociale și promovarea libertății religioase, fiind împotriva politicii centralizatoare și hegemoniei Prusiei. Devenise însă ulterior unul confesional și reprezenta catolicii. 2/3 din locuitorii Germaniei erau protestanți, 1/3 erau catolici care
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
diminuează. După moartea Papei Pius IX, Leon al XIII era mai flexibil, dispus să facă compromisuri. Bismark înțelege că nu catolicii erau inamicii statului german, ci marxiștii. În 1878 au fost adoptate legi care scot din afară legii Partidul Social Democrat. Catolicii s-au opus deciziei în Reichstag. Kultur Kampf a luat sfârșit în 1880, când Bismark abandonase politică anticlericală. În 1882 sunt reluate relațiile cu Sfântul Scaun. În 1887, legile severe împotriva bisericii au fost abrogate. Iezuiții însă nu mai
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
ceruse partidului Zentrum pentru ca Bismark să voteze bugetele militare. Curând, Zentrum obținuse autonomie în raport cu papalitatea. La guvernare nu au fost până în 1914, dar în anumite cazuri au constituit anumite majorități.Principalul lider al Zentrum este Ludwig von Windhorst Partidul Social Democrat German avea cea mai puternică politică socialistă din Europa și asta datorită industrializării și urbanizării extinse (Berlin, Hamburg, Munchen, Dresden, Leipzig), ducând la apariția unui proletariat numeros. Apar în 1863 două organizații: Asociația Federală a Muncitorilor Germani, creat de Ferdinand
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
Apar în 1863 două organizații: Asociația Federală a Muncitorilor Germani, creat de Ferdinand Lassalle, care avea o politică revoluționară, militând pentru intervenția statului pentru reglementarea raporturilor dintre muncitori și corporatiști, și o asociație care în 1869 va formă Partidul Social Democrat al Muncitorilor din Germania (liderii acestui partid sunt August Bebel și Wilhelm Liebknecht, cel din urmă fiind tatăl lui Karl Liebknecht, fondatorul Partidului Comunist German). În preajma Primului Război Mondial, SFIO nu avea nici măcar 100 de membri; Partidul Socialist german avea peste 1
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
în marile orașe germane de pe urm căreia au profitat forțele politice de stânga și pe 7 noiembrie socialistul independent Kurt Eisner a proclamat în Bavaria o Republica a Sfaturilor după model sovietic. Stânga socialistă era însă divizată între Partidul Social Democrat German-SPD, care solicită armistițiul, eliberarea deținuților politici și abdicarea Kaiserului și Organizația Radicală Spartakus-USDP, ce propuneau o revoluție bolșevică. Pe 9 noiembrie, revoluția s-a extins la Berlin și socialistul Scheidemann a proclamat Republica în timp ce spartakistul Liebknecht a proclamat Republica
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
august 1946. După eșecul sovieticilor de a furniza suficiente alimente, Aliații din Vest au blocat plata despăgubirilor Germaniei către URSS. URSS planificase reforme agrare și exproprierile pentru a pregăti terenul pentru o economie planificată centralizată. În aprilie 1946, Partidul Social Democrat și Partidul Comunist au format Partidul pentru Unitate Socialistă, celelalte partide politice fiind integrate cu forță în unicul partid. La 1 ianuarie 1947, americanii și britanicii au unificat zonele ocupate. Au implementat o reforma monetară în zona unificată, ca parte
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
și proclamat la 23 mai 1949. În spațiul sovietic, Camera Poporului dominată de Partidul Unității Socialiste a semnat în mai 1949 o schița de constituție care trebuia să fie aplicată întregii Germanii. Pe 7 octombrie 1949 a fost înființată Republica Democrată Germană. Prin înființarea celor două state concurente, împărțirea Germaniei avea să dureze 40 de ani Unul dintre fondatorii Partidului Comunist German, Walter Ulbricht, a devenit primul secretar al Partidului Unității Socialiste a Germaniei -PUSG în iulie 1953. RDG a fost
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
să părăsească RDG, până în 1988 numărul crescând la 110 000. Honecker a refuzat să aplice reformele impuse de Gorbaciov. În câteva luni, regimul RDG a fost înlăturat. Republica Federală Germană-RFG și-a clădit un sistem multipartit, dominat de Uniunea Creștin Democrată și de Partidul Social Democrat. La 14 august 1949 au avut loc primele alegeri. Konrad Adenauer (UCD) a fost ales cancelar federal la o diferența de un vot. Acesta a urmărit să lege țara de occident. A facilitat aderarea RFG
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
numărul crescând la 110 000. Honecker a refuzat să aplice reformele impuse de Gorbaciov. În câteva luni, regimul RDG a fost înlăturat. Republica Federală Germană-RFG și-a clădit un sistem multipartit, dominat de Uniunea Creștin Democrată și de Partidul Social Democrat. La 14 august 1949 au avut loc primele alegeri. Konrad Adenauer (UCD) a fost ales cancelar federal la o diferența de un vot. Acesta a urmărit să lege țara de occident. A facilitat aderarea RFG în Comunitatea Europeană a Cărbunelui
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
la partidul nazist. Fiindcă opoziția lipsea, în Bundestag, s-a format o opoziție extraparlamentară ca protest împotriva structurilor solidificate și a Decretelor de urgență din 1968. În 1969 a venit o nouă coaliție formată din PSD și PLD (Partidul Liber Democrat), condusă de Willy Brandt, care a promis modernizarea țării. A dus o politică de armistițiu cu estul, deși a fost criticat de UCD. În timpul guvernării lui Helmut Schmidt, a început criza economică. Climatul intern a fost dominat de acte de
Istoria Germaniei () [Corola-website/Science/300128_a_301457]
-
socialiștii seculariști, partidele democratice sunt moderat conservatoare în ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Creștin Democrat (CDA) în Țările de Jos, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele. Ca în orice ideologie politică, democrația creștină a avut manifestări diferite în timp și între țări
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
conservatoare în ansamblu, în timp ce în mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Creștin Democrat (CDA) în Țările de Jos, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele. Ca în orice ideologie politică, democrația creștină a avut manifestări diferite în timp și între țări, există două ideologii generale, care sunt
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
mediul foarte diferit cultural și politic din America Latină creștină au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Creștin Democrat (CDA) în Țările de Jos, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele. Ca în orice ideologie politică, democrația creștină a avut manifestări diferite în timp și între țări, există două ideologii generale, care sunt numite creștin-democrate. Ca o generalizare
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
au tendința să se încline spre stânga. Ca exemple de partide democrat-creștine se numără: Germania (Uniunea Creștin-Democrată (CDU)), Partidul Creștin Democrat din Chile, Partidul Popular Creștin Democrat din Elveția, Partidul Creștin Democrat (CDA) în Țările de Jos, Partidul Popular Creștin Democrat din Moldova și altele. Ca în orice ideologie politică, democrația creștină a avut manifestări diferite în timp și între țări, există două ideologii generale, care sunt numite creștin-democrate. Ca o generalizare, se poate spune că partidele democrat-creștine din Europa au
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
stat, în timp ce alții ar vedea-o ca o datorie mult mai directă a statului față de cetățeni. În ultimele decenii, unele partide de dreapta din Europa, cu simpatii creștin-democrate, au adoptat politici coerente, conforme cu viziunile economice liberale, în timp ce, prin contrast, democrat creștinii, alteori, par să dețină opinii diferite, nu de la socialism creștin.
Creștin democrație () [Corola-website/Science/300174_a_301503]
-
partid politic bazat pe asociația sa, s-a înscris în "Freisinnige Vereinigung" (Uniunea Liberală) și a fost ales parlamentar în 1907. În 1910 formațiunea a fuzionat cu Partidul Progresist Popular, iar nouă ani mai târziu fost unul dintre fondatorii Partidului Democrat a cărui președinție a păstrat-o până la moartea sa. Friedrich Naumann este și autorul unui cunoscut tratat de geopolitică întitulat Mitteleuropa (1915), în care descrie proiectul unei federații central-europene având ca pivot Germania și Austro-Ungaria.
Friedrich Naumann () [Corola-website/Science/300185_a_301514]
-
viața politică. În anul 2001 devine Președinte al Mișcării social-politice “Alianța Independenților”, în anul 2003 devine co-președinte al Partidului “Alianța Moldova Noastră” (în 2005 - 2011 a fost președinte), iar în perioada 2004 - 2005 a fost lider al Blocului electoral „Moldova Democrată”. La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Blocul “Moldova Democrată” (BMD), condus de primarul general de Chișinău Serafim Urechean, a acumulat 28,53% din voturile participanților, obținând 34 de mandate din 101. În conformitate cu articolul 70 din Constituția Republicii Moldova, “calitatea de
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]
-
Alianța Independenților”, în anul 2003 devine co-președinte al Partidului “Alianța Moldova Noastră” (în 2005 - 2011 a fost președinte), iar în perioada 2004 - 2005 a fost lider al Blocului electoral „Moldova Democrată”. La alegerile parlamentare din 6 martie 2005 Blocul “Moldova Democrată” (BMD), condus de primarul general de Chișinău Serafim Urechean, a acumulat 28,53% din voturile participanților, obținând 34 de mandate din 101. În conformitate cu articolul 70 din Constituția Republicii Moldova, “calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcții retribuite, cu excepția
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]
-
în favoarea celei de deputat în Parlamentul Republicii Moldova. Din 21 aprilie 2011 este președinte al Curții de Conturi a Republicii Moldova. În cadrul alegerilor locale din Chișinău din 2015, Serafim Urechean a fost înaintat în calitate de candidat la funcția de primar din partea Partidului Liberal Democrat din Moldova. Cu toate acestea, într-o apariție la o emisiune în campania electorală, Urechean a ținut să precizeze: „"Nu sunt membrul niciunui partid, nici al PLDM. Prin definiție nu pot fi, deoarece sunt în fruntea unei structuri apolitice. Dacă
Serafim Urechean () [Corola-website/Science/300175_a_301504]
-
Partidul Popular Creștin Democrat este un partid politic de dreapta din Republică Moldova. Partidul Popular Creștin Democrat este succesorul de drept al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (3 iunie 1988—20 mai 1989), Frontului Popular din Moldova (20 mai 1989—15 februarie 1992) și
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
Partidul Popular Creștin Democrat este un partid politic de dreapta din Republică Moldova. Partidul Popular Creștin Democrat este succesorul de drept al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (3 iunie 1988—20 mai 1989), Frontului Popular din Moldova (20 mai 1989—15 februarie 1992) și Frontului Popular Creștin Democrat (15 februarie 1992—11 decembrie 1999). La 3 iunie
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]
-
politic de dreapta din Republică Moldova. Partidul Popular Creștin Democrat este succesorul de drept al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării (3 iunie 1988—20 mai 1989), Frontului Popular din Moldova (20 mai 1989—15 februarie 1992) și Frontului Popular Creștin Democrat (15 februarie 1992—11 decembrie 1999). La 3 iunie 1988, în Sala Mare a Uniunii Scriitorilor din Chișinău, în cadrul unei adunări a intelectualității, se constituie Grupul de Inițiativă al Mișcării Democratice pentru Susținerea Restructurării. Obiectivele mișcării erau: renașterea și fortificarea
Partidul Popular Creștin Democrat (Republica Moldova) () [Corola-website/Science/300197_a_301526]