9,846 matches
-
care le-au construit cunoșteau teorema. De asemenea, scrieri vechi din Regatul Mijlociu Egiptean și din Mesopotamia menționează triplete pitagoreice. "Sulba Sutra lui Baudhayana", scrisă în secolul VIII î.Hr. în India, conține o listă de triplete pitagoreice descoperite algebric, un enunț al teoremei, precum și o demonstrație pentru un triunghi dreptunghic isoscel. " Sulba Sutra" lui Apastamba (circa 600 î.Hr.) conține o demonstrație numerică a cazului general, calculând arii. Unii cercetători susțin că de aici s-ar fi putut inspira Pitagora, în timpul călătoriei
Teorema lui Pitagora () [Corola-website/Science/298476_a_299805]
-
și ca veritabila antiteză este între acestea și liberalism. Hayek consideră că o parte din forțele care au distrus libertatea în Germania, în perioada Primului Război Mondial sunt conturate și în Anglia anilor 1940. Gravitatea unei asemenea situații provine nu doar din enunțurile de tip socialist cât mai degrabă din „acceptarea necesității mersului către socialism”, ca un fenomen neîndoielnic. În capitolul „Drumul abandonat” Hayek, întrebându-se cum a fost posibil ca într-o civilizație europeană comună să se contureze tendințele care au determinat
Drumul către servitute () [Corola-website/Science/303109_a_304438]
-
a minții de la judecăți cunoscute la judecăți necunoscute, noi. Raționamentul inductiv este un model de gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea umană poate detecta similaritățile sau/și diferențele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natură sub forma
Raționament inductiv () [Corola-website/Science/303216_a_304545]
-
cunoscute la judecăți necunoscute, noi. Raționamentul inductiv este un model de gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea umană poate detecta similaritățile sau/și diferențele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natură sub forma unor formulări generale.
Raționament inductiv () [Corola-website/Science/303216_a_304545]
-
gândire umană care este folosit cu precădere în științele empirice, și care constă într-o inferență (operație a gândirii prin care se trece de la un enunț la altul) de la enunțuri singulare (descrieri, observații, experimente, calcule făcute cu anumite mărimi), la enunțuri universale, la ipoteze sau teorii. Prin raționamentul inductiv, gândirea umană poate detecta similaritățile sau/și diferențele fenomenelor naturii sau a obiectelor din natură sub forma unor formulări generale.
Raționament inductiv () [Corola-website/Science/303216_a_304545]
-
ce a precedat mai bine cunoscuta mărturisire de la Westminster scrisă în anul 1646. Odată cu dispariția monarhiei, mărturisirea de la Westminster a fost considerată declarația de credință pentru biserica anglicană, dar și pentru cea scoțiană. Congregaționaliștii și-au creat propria versiune a enunțului de la Westminster în 1658, numită Declarația Savoy. Varianta originală a mărturisirii din 1644, deși era similară din punct de vedere teologic, scrierea ultimelor două declarații nu era deloc asemănătoare, deci era clar că era nevoie de o nouă scriere a
Mărturisirea de credință baptistă de la Londra () [Corola-website/Science/302363_a_303692]
-
semnificației unei știri. În teoria presei sunt frecvente încercările de stabilire a unei tipologii a știrilor. Criteriile de clasificare sunt diverse: în funcție de tematica abordată există știri economice, sportive, culturale, externe iar în raport de structura lor sunt știrile sunt: simple enunțuri (flash-uri) și multiple sau complexe. Știrea simplă este tipul de știre care are o singură idee de bază prezentată în introducere. Într-o știre simplă, faptele se organizează conform importanței lor în concordanță cu ideea de bază. După Melvin
Știre () [Corola-website/Science/302491_a_303820]
-
în 1141, de erezie. Motivele acestei acuzații sunt mai multe, cel mai important, se pare, constând în considerarea Trinității ca simplu atribut divin (ca teolog, Abélard a fost adept al dialecticii, fapt ce l-a condus mereu la formularea unor enunțuri bizare despre adevărurile de credință; el trata, de pildă, dogma trinității în conexiune cu teoria atributelor divine). Un alt punct fierbinte al activității sale îl constituie cartea Sic et non, constând în citate din Sfinții Părinți, aranjate astfel încât să contrazică
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
spre armonie și o soluție practică viabilă și eficientă. Dinamica alertă a constituirii operei presupune clarificări secvențiale și o viz- iune asupra ansamblului. Dependența față de motiv i se pare inacceptabilă și sintezele succesive acordă deopotrivă șanse unei figurații redusă la enunț spre a elibera dezvoltări posibile în conceptual și abstract. Acest balans susține în fapt mișcarea și conferă sens unei materialități fruste prin spiritualizare. În creuzetul acestor succesive căutări, măsura și cutezanța se întîl- nesc spre a genera energia vitală a
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
Un sistem de scriere este un sistem de simboluri și reguli de combinare a acestora, folosit pentru a înregistra (scrie) pe un suport fizic enunțuri formulate într-o anumită limbă (numită astfel "limbă scrisă"), în așa fel încît cel care vede simbolurile scrise să le poată descifra (citi) fără ajutorul celui care le-a scris. Spre deosebire de vorbire, care a apărut de timpuriu în toate comunitățile
Sistem de scriere () [Corola-website/Science/303251_a_304580]
-
Conexiunea între electricitate și magnetism permite descrierea unei forțe unificate "electromagnetice" ce acționează asupra unei sarcini. Această forță poate fi scrisă ca sumă a forței electrostatice (a câmpului electric) și a forței magnetice (dată de câmpul magnetic). Legea completă are enunțul: unde formula 44 este forța electromagnetică, formula 39 este sarcina particulei, formula 46 este câmpul electric, formula 47 este viteza particulei, înmulțită vectorial cu vectorul inducție magnetică (formula 48). Originea câmpurilor electrice și magnetice a fost explicată complet doar în 1864 când James Clerk Maxwell
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
cu deducție naturală gentzeniană pentru teoria demonstrației). Quine a apărat logica de ordinul întâi ca neparadoxală (consistentă și completă), un „exemplu de claritate, eleganță și eficiență”, și a pus-o la lucru în metafizică, în „On What There Is”: traducerea enunțurilor științifice în limbajul predicatelor de ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”. Quine a devenit faimos în anii '50-
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
ordinul intâi, al variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”. Quine a devenit faimos în anii '50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale ("Word and Object", 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
variabilelor și cuantificatorilor este suficient pentru a determina angajamentele ontologice ale unei teorii, sau, mai faimos, „a fi înseamnă a fi valoarea unei variabile legate”. Quine a devenit faimos în anii '50-'60 pentru critica distincției dintre enunțuri analitice și enunțuri sintetice („Two Dogmas of Empiricism”, 1951) și argumentul indeterminării traducerii radicale ("Word and Object", 1960). Aceste argumente, împreună cu teza subdeterminării teoriilor științifice de către evidență, sunt folosite pentru a susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
susține holismul semantic: semnificația expresiilor dintr-un limbaj (sau a conceptelor dintr-o teorie) este determinată nu individual, ci de întregul limbaj/ întreaga teorie (sau, cel puțin, de un fragment suficient de cuprinzător). Deși teza înrudită a holismului epistemologic (nici un enunț nu este confirmat de experiență în mod izolat, ci numai prin participarea sa la o teorie științifică) este larg acceptată de către filosofii contemporani, celelalte au fost sursa unor dezbateri extrem de animate, dar nu în totalitate satisfăcătoare (Dennett scrie chiar, în
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
este diferit de semnificație. v. Frege, Sens și semnificație) „Ce gen de lucruri sunt sensurile?” „Sensul este ceea ce devine esența atunci când ea este despărțită de obiectul referinței și asociată cu cuvântul.” Obiectul teoriei sensului este „sinonimia formelor lingvistice și analiticitatea enunțurilor; sensurile însele, ca entități intermediare obscure, pot fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
lucruri sunt sensurile?” „Sensul este ceea ce devine esența atunci când ea este despărțită de obiectul referinței și asociată cu cuvântul.” Obiectul teoriei sensului este „sinonimia formelor lingvistice și analiticitatea enunțurilor; sensurile însele, ca entități intermediare obscure, pot fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
și asociată cu cuvântul.” Obiectul teoriei sensului este „sinonimia formelor lingvistice și analiticitatea enunțurilor; sensurile însele, ca entități intermediare obscure, pot fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar definiția este fie consemnată în dicționare, fie definiție explicativă, fie stipulată (introducerea convențională explicită a
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
enunțurilor; sensurile însele, ca entități intermediare obscure, pot fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar definiția este fie consemnată în dicționare, fie definiție explicativă, fie stipulată (introducerea convențională explicită a unei notații noi). În primul caz, dicționarul consemnează o realitate empirică și definiția
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
pot fi foarte bine abandonate.” Enunțurile analitice se împart în două clase: Carnap explică analiticitatea prin inducție completă pornind de la enunțuri atomare. Chiar acceptând această concepție, ea nu explică decât enununțurile primei clase. Enunțurile clasei a doua se reduc la enunțuri logice datorită definiției termenilor. Dar definiția este fie consemnată în dicționare, fie definiție explicativă, fie stipulată (introducerea convențională explicită a unei notații noi). În primul caz, dicționarul consemnează o realitate empirică și definiția se bazează pe sinonimii neclare ale limbajului
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
constă simplu în intersubstituibilitatea lor în toate contextele fără schimbarea valorii de adevăr.” Contraexemple: "„Celibatar” are nouă litere." sau "Traista ciobanului nu este o traistă." Dar putem să ne referim doar la cuvânt în cazul sinonimiei cognitive, „în conformitate cu care orice enunț analitic se poate transforma într-un adevăr logic prin substituirea sinonimilor.” Dar celibatar și om necăsătorit sunt cognitiv sinonime ddacă enunțul Toți celibatarii și numai ei sunt oameni necăsătoriți este analitic. În acest caz, trebuie să explicăm sinonimia cognitivă fără
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
nu este o traistă." Dar putem să ne referim doar la cuvânt în cazul sinonimiei cognitive, „în conformitate cu care orice enunț analitic se poate transforma într-un adevăr logic prin substituirea sinonimilor.” Dar celibatar și om necăsătorit sunt cognitiv sinonime ddacă enunțul Toți celibatarii și numai ei sunt oameni necăsătoriți este analitic. În acest caz, trebuie să explicăm sinonimia cognitivă fără a apela la analiticitate. Sinonimia cognitivă poate fi echivalată cu coincidența extensiunii termenilor. Dar coincidența extensiunii poate fi doar contingentă. (v.
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
cu coincidența extensiunii termenilor. Dar coincidența extensiunii poate fi doar contingentă. (v. ființă cu inimă și ființă cu rinichi) Orice lucru verde este întins este analitic? Problema este cu termenul analitic, si chiar construind un limbaj artificial, și stipulând care enunțuri sunt analitice, nu putem explica analiticitatea. Orice enunț are o componentă lingvistică și o componentă factuală. În acest caz, putem afirma că enunțurile analitice sunt cele care au componenta factuală nulă, dar aceasta nu face distincția între enunțurile analitice și
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
fi doar contingentă. (v. ființă cu inimă și ființă cu rinichi) Orice lucru verde este întins este analitic? Problema este cu termenul analitic, si chiar construind un limbaj artificial, și stipulând care enunțuri sunt analitice, nu putem explica analiticitatea. Orice enunț are o componentă lingvistică și o componentă factuală. În acest caz, putem afirma că enunțurile analitice sunt cele care au componenta factuală nulă, dar aceasta nu face distincția între enunțurile analitice și cele sintetice. Teoria verificaționistă a sensului: „sensul unui
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]
-
întins este analitic? Problema este cu termenul analitic, si chiar construind un limbaj artificial, și stipulând care enunțuri sunt analitice, nu putem explica analiticitatea. Orice enunț are o componentă lingvistică și o componentă factuală. În acest caz, putem afirma că enunțurile analitice sunt cele care au componenta factuală nulă, dar aceasta nu face distincția între enunțurile analitice și cele sintetice. Teoria verificaționistă a sensului: „sensul unui enunț este constituit de metoda de confirmare sau infirmare empirică a lui. Un enunț analitic
Două dogme ale empirismului () [Corola-website/Science/304674_a_306003]