11,537 matches
-
dizarmonic decît are. Atît bucuria cît și tristețea, mînia și admirația, speranța și teama, fidelitatea și îndoiala nu obișnuiesc să intre ca factori într-o legătură psihică solidă. La baza admirabilei poezii a lui Ingemannx) Curge-un rîu spre marea eternă, stă ideea optimistă că toate elementele vieții sufletești se pot armoniza. Despre acest rîu, se spune: "El schimbă mîhnirea în plăcerea melancolică, Orice suspin într-un cîntec dulce Chiar și stînca turtită de povara multelui Se preface într-o împletitură
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
spre anumite forme ale vieții spirituale. A fost călăuzit astfel spre catolicism. Încă din "Athenäum", jinduia după Orient: "Stau de vorbă mai întîi doar cu acei care privesc de pe acum spre Orient" (III, 1). Ceea ce căuta la început era "Orientul etern": pe urmă însă, a crezut că-l găsește în puternica cristalizare a vechii biserici. 17. Ironia artistică Au vrut unii să facă și din Shakespeare un ironist. A. W. Schlegel (fratele lui Fr. Schlegel) a construit o ironie skakespeariană ce
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
Există permanent posibilitatea să descoperim și să trăim noi valori în lume, așa cum sîntem, totodată conștienți în mod clar că, în orice caz, dacă principiul conservării valorii este just, nu valorile empirice sînt cele ce se conservă. Dacă există valori eterne, ele se dezvăluie prin legile nașterii și dispariției valorilor empirice presupunînd că putem afla aceste valori. Pentru humorist, timpul și eternitatea nu sînt contradicții absolute, așa încît să existe obligatoriu între ele o relație tensionată dureroasă. Veșnicia nu este ceva
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
strădania de a înainta decît privirea noastră retrospectivă; amintirea trecutului determină ceea ce putem face în prezent ca să pregătim viitorul. Humorul nu consideră realitatea ca pe o decădere din veșnicie, ci o priveliște tocmai ca pe un fragment dintr-o curgere eternă. Humoriștii lui Kiekergaard privesc romantic lumea, în amintire, ca pe o lume de vis, prin care putem uita existența temporală ce se scurge neîntrerupt. Există însă o legătură intimă și un schimb reciproc constant între amintire și viață. Lumea amintirii
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
trebuia să ăzbutești, pînă la urmă, o alegere. Iar pentru Platon nu exista nici un dubiu de care parte se afla adevarata valoare. Sentimentul său total era un entuziasm intelectual, bucuria cunoașterii trezită de activitatea gîndirii pentru a ajunge la ideile eterne și de a fi înălțat astfel deasupra fluxului schimbărilor. Cu toate acestea, îi revine lui Platon o mare însemnătate în dezvoltarea sentimentului total de care ne-am ocupat, prin înalta sa idee despre existență ca o mare ordine a lucrurilor
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
asemenea culme, arătînd prin liberă cunoaștere spre ceea ce este mare și infinit, ca fiind ceva conținut în legile valabile pentru lucrurile trecătoare. Arta se cuvine să arate prin imagini finitul transluminat de infinit. Iar religia este o trăire nemijlocită în etern și infinit. În momentul culminant, nu are valoare nici una dintre aceste trei forme ale vieții spirituale; deosebirea dintre ele dispare. Starea supremă este entuziasmul; dar acesta dă naștere ironiei față de realitate și de formele sale. Ceea ce a zugrăvit Sloger în
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
tragismul celor două soții mature Se iau două familii „universitare“ multiculturale. Howard Belsey, fiu de măcelar, intelectual britanic pur-sânge, căsătorit cu o frumusețe de culoare, acum o Venus neagră de 56 de ani și vreo 130 de kilograme, a devenit eternul autor al unei monografii sterp întârziate despre Rembrandt și s-a transformat, din omul-cultural al tinereții, într-o acritură mereu ironică la adresa a „orice“, de la religie la ceea ce s-ar putea numi Cultură Înaltă. Au împreună trei copii cum nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Hesiod, nici Plutarh, nu mai vorbesc de Iuda Iscarioteanul sau Dante sau Shakespeare, nimeni din toți aceștia nu erau atunci când a apărut ea...“. Cometa Hale-Bopp îi permite autorului să readucă lucrurile trecute în prezent, într-un prezent continuu, un prezent etern, care nu te lasă să uiți nimic din ceea ce ai trăit. „Cartea e cometa“, cum spune chiar autorul într-un interviu. Deși se află la granița dintre realitate și ficțiune, cartea lui Daniel Vighi ar putea fi considerată, într-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
vreau să par victimizat nici vreun perfect vreodată când viața-n piept cu greu am luat te-am vrut pe tine...toată. Acum că soarele-a apus o noapte lungă se așterne gândind profund la ce am spus văd amintiri eterne...
A doua oară unu by Ciocan Codrin Cristian () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92932]
-
Sau nu se mișcă. Scăldându-te În aceeași apă, nu numai că nu-ți pierzi identitatea, ci poți dobândi și altele, ce vin din viitor sau din trecut. Una din legile care guvernează această lume este ubicuitatea. Mașa simbolizează glia, eternul feminin. După plecarea Extraterestrului, „În pântecele ei rotund ca un dovleac, plin de formule și de cifre, Încrucișându-și cornițele de ied, noul Adam și noua Evă, mișcând din copite, se pregătesc să iasă-n lume...“. Mesajul cărții, după cum vedeți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
din ținuturi efemere Calea spre veșnicie niciodată nu ți-o pierzi. Sufletul tău soarbe din fântână dorului Eroi ce s-au înălțat în fericirea cerului, Viteji de faptele ce astăzi le slăvim Mereu în nemărginirea înaltului trăind. Ești trecerea în etern din vise neîmplinite Unicul poet ce nu te saturi cu limba românească, Graiul unic precum dorul nemărginit Dorul pictat din gânduri ecumenice. Magia versului eminescian scluptată cu vis în agonie Răsare când veșnicia se ascunde prin fericire, Cănd cerul sfânt
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92938]
-
Critic de vise Te superi când ating cerul cu buza mea fină, Mă critici când sap după eterna fericire, Mă pierd prin voluptatea trupului ceresc Nu pot să respir vis și nici să iubesc. Critici iubirea ecumenică ce ție ți-o dau Nu simți când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
când ating cu ochiul meu eternitatea, Nu mă lași să vorbesc cu singurătatea Mă legi în inima unde voci triste cântă. Critici tăcerea mea pe care n-o înțelegi Priviri angelice cerul pictau Dorințe arse pe pământ se pierdeau Iubirile eterne lacrimi de dor picurau.
A doua oară unu by Huţanu Mădalina () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92936]
-
altfel... La vremea aceea, toate astea ni s-au prezentat, mie și multora din jurul meu, ca un miracol, ca ceva în același timp neașteptat și minunat. Obosiți și hăituiți de lupta zilnică pentru supraviețuire, ni se părea că Ceaușescu este etern, căci până atunci nimic, nici Gorbaciov, nici căderea zidului Berlinului, nu reușiseră să-l zgâlțâie din jilț. Dar iată că miracolul era posibil și cu acel posibil se întrezăreau alte posibiluri pentru care ne lipseau până și cuvintele necesare pentru
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
și societății, ar trebui să fie problema cheie, în ciuda sau datorită prezentei crize economice. După cum se știe, UE a certificat că România are o democrație liberală stabilă și o economie de piață funcțională. Dar nici una, nici alta nu sunt oferte eterne, deoarece UE a ridicat și unele critici legitime, în special privind condiția ultimei. În opinia mea, această sarcină politică necesară democratizarea continuă a statului și a societății românești poate fi pierdută în fața preocupărilor privind criza economică (vezi și răspunsul meu
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
invitații“, dintre cei mai selecți: primarul sectorului 3, unde se petrece acțiunea cărții, Liviu Negoiță, Lucian Mândruță, Robert Turcescu, Șerban Huidu, Doru Bușcu și, ceva mai târziu, Gabriela Vrânceanu-Firea. (Marea bucurie vine, cred, de aici - evenimentul va rămâne în istoria eternă a scării; vecinele lui Istodor nu puteau să creadă că sunt așa aproape de atâtea figuri coborâte din televizor, la care până atunci doar visau.) Au început apoi discursurile specifice lansărilor: Șerban Huidu a vorbit ca un adevărat băiat de cartier
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
tabieturile de pe lume și mie îmi plăceau. Strehaia, pe care am redescoperit-o acum, mizeră, a țiganilor cu turnulețe, era Strehaia unei vieți patriarhale, unde boierii ca bunicii mei fuseseră anihilați, dar ei se vedeau mereu și mereu după timpul etern al boierului. La un șerbet, în camerele răcoroase de sub salcie. La o cafea adevărată fără moarte. „Voi merge în Bicaz. Fără zgomote Și zurgălăi.“ Ce răspundeai de obicei la sâcâitoarea întrebare „Tu pe cine iubești mai mult, pe mama sau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
de l’Europe (Parisă, Théâtre du Gymnase (Marseilleă și La Comédie de Geneve. Inspirat din romanul Les Liaisons dangereuses de Laclos, textul lui Heiner Müller concentrează, în nu mai mult de douăzeci de pagini, întreaga paletă de stări alimentate de eternul război al sexelor, văzut aici ca joc de măști; unul de o rară ironie și cruzime. Transpus pe scena lui Wilson, acesta devine un joc cu păpuși vii, nu doar prin prisma introducerii în estetica manipulării pe care ne-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
cu sila ci de bunăvoie, nu pentru câștig rușinos ci prin devotament, nu dominând peste clerici ci devenind modelele turmei și când va veni prințul păstorilor veți primi coroana nevestejită a măririi’. Această epistolă trimisă de Sf. Petru din cetatea eternă (Roma), numită simbolic Babilon, datând din anul 63-64 confirmă pe deplin faptul că, desemnat de Hristos cap al bisericii sale, și-a împlinit misiunea prin spiritul și faptele sale, reușind în acest fel, alături de ceilalți apostoli, să ducă la extinderea
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cât înaintăm cu atât ea corespunde mai puțin. Noi pierdem (mai spune Lazare) pe zi ce trece simțământul și trebuința de absurd, prin urmare trebuința religioasă”. „Dar adevărata știință - răspunde Paulescu - ne-a arătat că creștinismul este Adevărul care este etern și deci nu moare niciodată. El nu corespunde unei perioade a civilizației pentru că este civilizația însăși și acum și pururea și în vecii vecilor’. “Iar dacă este vorba de absurdadaugă Paulescu - apoi absurde sunt doctrinele materialiste și ateiste, doctrine inepte
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
de miercuri, din Parlament, mi-a dat senzația că în politica românească se poate, în fine, discuta și la nivel de principii, nu numai la nivel de injurii. Cu câteva excepții notabile, printre care l-aș plasa fără rezerve, alături de eternul Corneliu Vadim Tudor, pe eternizabilul Cristian Boureanu, intervențiile parlamentarilor au mizat pe conceptul de „stângă politică“ versus conceptul de „dreaptă politică“. P.S.D. n-a depus o moțiune împotriva Cabinetului Tăriceanu, ci împotriva principiilor, împotriva ideilor și împotriva strategiilor de dreapta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
disimulată prin tot felul de eschive ghidușe; în același timp, autorul se exersează în arta divagației elegante și a formulării memorabile. Pe mai multe pagini, Antonio Patraș scrie, paradoxal, despre lipsa de personalitate a criticului literar în genere (!) și despre „eternul feminin“, despre delicatețea de a fi ipocrit și despre stupiditatea ambiției, despre iubire ca act de imaginație și despre delicioasele virtuți ale fumatului. Poate că intimitatea cu opera lui Ibrăileanu contaminează, deoarece Patraș se manifestă, pe porțiuni, el însuși ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
de legitimitatea aleșilor și progresul tehnic promovat prin votul electronic. Acum însă, praful s-a risipit, lăsând să se vadă același PSD. Cu foarte mici excepții, greii partidului sunt tot acolo: de la Năstase, Mitrea, Dan Ioan Popescu, Șerban Mihăilescu, la eternii Tărăcilă, Solcanu, Păunescu, Cozmâncă. Doar Florin Georgescu a fost trimis la Banca Națională, prim-vice. Pe ici pe colo câte un parlamentar obscur a fost înlocuit de prefectul județului. Pe fondul de nemulțumire creat, s-a văzut că la alegerile interne
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
de a confirma la timp și în timp statutul social și cultural al unui mare Ansamblu artistic Trandafir de la Moldova. Fruct al unei intensive colaborări cu numeroase cadre de specialitate, cartea își propune să stabilească o corespondență biunivocă între valorile etern românești și spațiul mioritic care le-a zămislit, precum și să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]
-
de specialitate, cartea își propune să stabilească o corespondență biunivocă între valorile etern românești și spațiul mioritic care le-a zămislit, precum și să alăture numeroaselor trofee pe cel mai râvnit, acela de brand al României. Cu credința nețărmurită în valorile eterne ale neamului și cu admirația profundă pentru acest nesecat izvor de inspirație - folclorul românesc de la care n-au încetat să se adape toți care cântă și se simt ai acestui pământ, cea care i-a dăltuit în timp pe făuritorii
ANSAMBLUL ARTISTIC TRANDAFIR DE LA MOLDOVA by LUMINIŢA SĂNDULACHE () [Corola-publishinghouse/Journalistic/254_a_495]