KorAP: Find »[drukola/base=gard & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...388 389 390 ...442 >

11,048 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809

spunea lumea Portofel pentru că a fost la vremea lui cel mai abil hoț de portofele. Acum ajunsese rău de tot și fura cam ceea ce gospodarul i-ar fi oferit, dacă ar fi cerut frumos. Bătrînul profesionist se oprește la un gard improvizat din sărăcie și conversează cu un cîine flocos și fără chef de vorbă. Era bucuros să stea în cușcuța lui, la adăpost de ploaie. Mă, flocosule, ieși afară și fă-ți datoria... Hrr..., rînjește cîinele, vădit deranjat. Adică îmi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
de sfîrșitul lumii. Dacă trăsnește pămîntul? Dispar toți coloneii... Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ce-ai spus? Am glumit. Coloneii nu dispar nici cu bomba atomică. Ești șmecher tu, da? Nu ne învățați cum să scăpăm de atacul nuclear? Da? Mă scuzați. Te obrăznicești. La gard adunarea! Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Plutonul aleargă și cînd să ajungă la gard, se comandă: "La loc comanda!" și apoi tot așa. Cînd studenții erau epuizați, colonelul comandă scurt: "Atac cu gaze!" Se îmbracă echipamentul special, cu mască, mănuși, ciorapi etc. și din nou: "La gard adunarea!" După o oră, absolvenții cad leșinați. Comanda: "Dezechiparea!", îi descotorosește de cauciucul de pe ei. Să reluăm, de ce se tem oamenii? Nimeni nu răspunde. Toți au fețele livide, buzele uscate și oxigenul inspirat nu-i satisface. Hai, de ce se tem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cine? De colonei, dom' colonel Centiron. Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Ia pune-ți tu echipamentul la loc. Dinu, micuțul soldățel își pune echipamentul. Culcat! strigă colonelul. Dinu se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
se șterge pe genunchi, ca și cum ar fi fost murdar și se culcă cu o încetineală remarcabilă. La gard, adunarea! Dinu pornește moșnegește spre gard. Pas alergător! strigă colonelul. Dinu simulează un mers mai rapid. La loc comanda! Dinu merge spre gard, ba mai fugăreșete un țînc de pămînt. Colonelul începe să se învinețească. Întreg plutonul are pe față un zîmbet sictirit. Te învăț eu minte! Te bag la bulău! La mine adunarea! Dinu vine încet și abia atunci se observă că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pe ăsta. Prea ești cumincior... Acum din nou moșul a rămas singur și privește insistent portița. Fulgii se întorlocau și deveneau foarte burtoși, căzînd în grabă. Eram acum umezi și lipicioși și nu le mai ardea de dansuri năstrușnice. Pe gard, pe crengile copacilor, pe sîrmele dintre stîlpii cu becuri se formau odgoane ca acelea de pe corăbii. Cînd se oprește ninsoarea va trebui să scutur crengile copacilor ca să nu se rupă... Moș Robilă se pregătea să închidă portița și să lase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
gîjîit abia auzit chiar de el. Mor pe stradă, ca un vagabond, la nici 50 de ani. Genunchii nu mai pot susține trupul și Ionel Datcu se lasă ușor jos, cu mîna dreaptă încleștată de o bară de fier din gardul unui gospodar. Chiar în acel moment își fac apariția doi tineri, un băiat și o fată, relaxați ca după o întîlnire furată. Uită-te la bețivan, spune băiatul cu un dezgust necamuflat. O fi bețivan, dar este un om totuși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
cu iarbă verde. Respir adînc și privesc zona Păcurari, intrarea în Iași, cîmpii, case, clădiri pentru firme și bănuiesc eforul celor implicați în schimbarea peisajului. Un cîine mă atenționează că există. Latră fără nici un chef și mă urmărește de după un gard. În fond, de ce n-aș intra în vorbă și cu el? Cu ce ți-am greșit, bre? Ham, ham. N-avem nimic de împărțit. Sincer, îmi ești simpatic rău. Auzind cuvîntul simpatic, cîinele nu mai latră. Dă bucuros din coadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
Fiara și se plimba în jurul căsuței izolate a minerului. Du-te, omule, în altă parte, îmi înnebunești cîinele, vrei să turbe? Puteți turba amîndoi, noi pe aici ne plimbăm și tot pe aici avem și drumul. Culmea neobrăzării, Fiara urina gardul pe dinafară și Cezar urla de se auzea la kilometri distanță. Liniștea fostului miner a dispărut și nervii începeau să-l lase. Din acest motiv, la un acces de furie, l-a trimis pe Cezar la luptă. Acesta, cu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
pungile pronunțate de sub ochi te duc cu gîndul la o broască îngîndurată. Mai sînt cîțiva kilometri și norii devin tot mai clar ostili adunărilor electorale. La intrarea din satul Cîrtești apar afișe electorale pe toți stîlpii, ba și pe unele garduri. Grupul este așteptat de alte trei mașini, pe toate fiind lipite afișe cu domnul Parpanghel, într-o poziție nefirească, din care îi arată pe toți cu degetul. Te-am prins! pare că spune el, supărat. Sătenii privesc curioși la alaiul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
semn că pe acolo călca picior de om. Dacă erai curios și continuai plimbarea, atunci, după o perdea de copaci seculari, se deschidea o poieniță în care se lăfăia o căsuță splendidă, îngrijită și cu multe flori cam peste tot. Gardul era proaspăt vopsit și o fîntînă meșteșugită de un om tare priceput te invita la un pahar cu apă. Pe o măsuță era pus un șervet curat, o cană plină de obicei cu apă și cîteva pahare care străluceau de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fost angajată la 40 de ani și după 55 de ani nu mai merita. Cum adică? Nici militarii nu mă mai priveau cu interes. Ce vrei să spui? Păi, am cam huzurit, ca o prințesă. Noaptea era o spărtură în gard și eu îi așteptam pe aproape. Doamnă Anica, doar nu... cu oricine. Erau tare frumoși. Niște copii, săracii... Interlocutorul doamnei rămînea fără replică. Păstra tăcerea din jenă, dar doamna povestea cu o plăcere nedisimulată. Toți, sau aproape toți, erau neîncepuți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
grăduleț l-am cîștigat cu sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
sînge. Ați fost rănit? Da, uitați-vă! Își dezgolește pulpa piciorului și ne arată o cicatrice care putea fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
fi și de la un furuncul. Un furuncul, spune un coleg cam căscat. Mă, Dinule, ești șmecher? La gard adunarea! Dinu aleargă spre gard și, cînd aproape ajunge, aude ordinul: La loc comanda. Se întoarce gîfîind și comenzile se repetă: La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
La gard adunarea! La loc comanda! Lui Dinu îi curge sînge din nas, dar Tincu nu-i impresionat. Ce-i asta, Dinule? Cicatrice, abia răspunde studentul. De la ce? De la o schijă, răspunde acesta mecanic. Schijă, ai? De la bombe, nu? La gard adunarea! Pentru ziua aceea ne-a fost de ajuns. Au urmat și alte bucăți din povestea lui Popovici banditul. L-am secerat cu arma automată. Cînd am ajuns la el, avea ochii deschiși și era tot ciuruit. I-am mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
la ea. S-a speriat și a căzut. Oamenii s-au împăcat și Bordei a fost lăsat să scoată din nou apă din fîntînă. După o lună erau din nou la un rachiu de gutui. O pisică mare stătea pe gard. Bordei o arată cu degetul. Era o mîță exact ca asta. Dar aia era neagră, îl corecteză Vasile. Ba albă, știu sigur. Mă miram de petele negre de pe bot. Era neagră, doar eu am scos-o. Ai scos toată apa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
etanșă și la minimum 50 m de orice sursă de apă. Mînca-v-ar viermii, blestemă Dascălu. După cheltuielile cu procesul, începe să facă o altă fosă. Ermeeetică! țipă ca să-l audă dușmanul său. Trebuie s-o văd, țipă și Zamfir de după gard. O s-o vezi pe mă-ta! replică șmecherul. Vasilică n-avea liniște și pace. Pierduse procesul și nesimțitul său de vecin îl tușea ostentativ de cîte ori îl vedea prin curte. Hraa, tușește vecinul. Tușește-o pe mă-ta, calicul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
dezvăluie oarecum traseul. Mașina celor cu dinții galbeni zbîrnîie, scrîșnește și aleargă bezmetică pe ulițele strîmte ale bătrînului cartier. După kilometri de alergătură, Ilarion simte că se sufocă. Nu mai poate și mașina aceea afurisită zbîrnîie și caută. Sare un gard imens de cătină și se ascunde sub el. Un cățel vigilent sare ca fript că i s-a încălcat teritoriul. Nu era mai mare decît un pantof, dar avea o gură... Cățeluș, frumosule, hai, taci, te rog, măcar cîteva minute

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
hai, taci, te rog, măcar cîteva minute... Ham, ham, ham! Te implor, fii un lord și ai milă... Auzind asta, cățelul tace și dă din codiță, flatat de așa cuvinte. Mașina trece în trombă, revine de cîteva ori, se cercetează gardul de cătină și, într-un final, pleacă. Ilarion sărută cățelușul pe bot și-i mulțumește... Povestitorul se oprește și soarbe tacticos licoarea din pahar. Și după aceea? întreb curios. Mi-am cumpărat pistol! Dar nu știi de ce toată povestea asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
a treia zi la numărul 5 s-a instalat un adevărat șantier. Se supraînălța casa, se măreau geamurile, se instala centrala, se racorda la rețeaua de canalizare, se vopsea, se placa în fel și chip și se mai construia un gard din fier forjat. Un foișor, un grătar, bănci, gazon și alte cele completau o superbă locuință înconjurată de fel de fel de utilități. Viorel scria pe unde putea, era în mare vervă și-și sorbea din ochi iubita lui soție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
îl voi prezenta pe domnul Harpagon, un specimen extrem de prezent printre noi. Harpagon n-are studii, nu-i foarte deștept, dar compensează cu o calitate de excepție: este șmecher. Este un om înstărit, are cont în bancă, are vilă, gazon, gard și trotuar mai aparte, construit prin efort propriu. Camerele de luat vederi îl avertizează cînd copiii îndrăznesc să calce pe trotuarul său. Atunci iese afară și țipă cît îl țin bojocii spre țînci, amenințînd cu moartea sau schilodirea. Harpagon și-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
separat de celelalte acareturi. Un hectar și jumătate au fost alocați micului palat, Trianon cum le plăcea să-i spună, unde erau peluze, pomi fructiferi, foișor, alei din dale rozii și alte chestii și socoteli. Curtea era ocrotită de un gard solid, un amestec de fier forjat și zidărie. Apare curios gestul de a o lăsa pe Raluca singură într-o casă în care erau mai mereu oameni de tot felul, femei de serviciu, grădinari și meșteri care aveau tot timpul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]