10,807 matches
-
care echilibrează piața banilor. Această piață se află în stare de echilibru atunci cand oferta de bani (cantitatea de mijloace bănești, sau masă monetară, în circulație) este egală cu cererea de bani (cantitatea de bani, de care agenții economici au nevoie). Matematic, această condiție poate fi ilustrata prin următoarea egalitate: unde formulă 13 reprezintă oferta de bani în expresie reală (de fapt, puterea de cumpărare a semnelor monetare aflate în circulație), iar formulă 14 -- cererea de bani Curbă LM se bazează pe ipoteza lui
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
puterea de cumpărare a semnelor monetare aflate în circulație), iar formulă 14 -- cererea de bani Curbă LM se bazează pe ipoteza lui Keynes, potrivit căreia agenții economici au trei motive de a păstra activele sale: Cantitatea de lichidități cerută depinde de: Matematic cererea de bani poate fi ilustrata astfel: unde formulă 14 reprezintă cantitatea de bani solicitată, formula 17 -- cererea tranzacționala, formula 18 -- cererea speculativa și formula 19 -- cererea de bani din motive de precauție. Modelul presupune că oferta de bani (formulă 20), adică cantitatea de bani
Modelul IS-LM () [Corola-website/Science/299487_a_300816]
-
au nevoie să fie falsificate (verificate). Reprezentant: John Worrall Conform realismului structural, știință nu poate cunoaște conținutul realității. Mai degrabă, ea descrie "structura" realității. Dovada pe care Worrall o aduce în lucrarea sa "Structural Realism" se bazează pe continuitatea ecuațiilor matematice, obținută de Worrall prin teoretizări despre eterul purtător de lumină, până la ecuațiile lui Maxwell, care descriu proprietățile câmpurilor electromagnetice. Eterul a fost respins, dar ecuațiile sunt valabile și astăzi. Vezi și Structuralism (filozofia științei). Reprezentanți: Ian Hacking, Nancy Cartwright Realismul
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
Aceasta este, după părerea empiriștilor, adecvanța empirică. Analiza este activitatea care constă în transformarea unei observații sau teorii în concepte mai simple pentru a fi mai ușor comprehensibile. Analiza este esențială pentru știință. Ar fi imposibil, de exemplu, să descriem matematic mișcarea unui proiectil fără a distinge între forța gravității, unghiul și viteza inițială. Doar în urma acestei analize este posibil să formulăm o teorie adecvată a mișcării. Reducționismul poate avea mai multe înțelesuri în știință. Un tip de reducționism este convingerea
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
constă în faptul că aceasta nu specifică, și nici nu este întotdeauna clar, care teorie este mai simplă. Mai mult, briciul lui Occam nu reprezintă decât o preferință estetică pentru simplicitate. Prin urmare nu poate fi considerată riguroasă. Există abordări matematice legate de aceasta, cum ar fi cele care rezultă din analiza bayesiană și teoria informației care urmăresc să cuantifice simplicitatea. O asemenea abordare este inferența numită lungimea minimă a mesajului. Briciul lui Occam nu afirmă că cea mai simplă explicație
Filozofia științei () [Corola-website/Science/299477_a_300806]
-
fost niciodată construite. Studiul proprietăților lor abstracte este util în informatică și teoria complexității. Conjectura Church-Turing postulează că orice problemă de calcul bazată pe o procedură algoritmică poate fi rezolvată de către o mașină Turing. Această "conjectură" nu are o formulare matematică, deoarece nu se bazează pe o definiție precisă a conceptului de procedură algoritmică. În schimb, este posibil de a se defini o noțiune de "sistem acceptabil de programare" și de a se demonstra că "puterea de calcul" a unui asemenea
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
cu cea a unei mașini Turing (se vorbește în acest caz de un limbaj de programare Turing-complet). O mașină Turing capabilă de a simula orice altă mașină Turing se numește mașină Turing universală (sau mașină universală). O definiție mai orientată matematic a fost introdusă de Alonzo Church, ale cărui lucrări din domeniul calculului lambda s-au împletit cu cele ale lui Turing într-o teorie formală a calculului cunoscută sub numele de Conjectura Church-Turing. Aceasta postulează că orice problemă de calcul
Mașină Turing () [Corola-website/Science/299502_a_300831]
-
funcționalismului modern. Cu toate acestea, anumite elemente ale lucrărilor sale au fost adesea considerate excentrice sau în afara științei, iar concepția sa, conform căreia sociologia reprezintă baza tuturor științelor, nu s-a bucurat de efectul scontat. Totuși, accentul acordat componentei cantitative, matematice, în luarea deciziilor este și astăzi acceptat, reprezentând fundamentul noțiunii moderne de pozitivism. Karl Marx (1818-1883) s-a remarcat ca sociolog, economist, filosof, politic german. În 1842 a activat la Gazeta Renaniei, a scris "Analele Franco-germane" și "Sfânta Familie". În
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
France și membru al academiei franceze. A scris "Orientările cercetărilor istorice în Franța", reținând atenția limbajului și paradigma istoriografică specifică istoriei: durata lungă, punând în evidență legăturile istoriei cu geografia, apărând istoria regională. Îmbină istoria cu antropologia și utilizează metode matematice în cadrul istoriei economice și demografiei istorice. Folosește metode statistice, grafice pentru analiza evoluțiilor economice și demografice. Se orientează mai mult după urmele existenței umane decât după capodopere, îmbinând istoria cu arheologia. Arheologia sugerează o viață mai bună în lumea rurală
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
al mediului urban specializat în istoria Angliei, scriind "Impactul ciumei în Anglia în epoca Tudorilor și Stuarților". În SUA, Richard Hofstadter s-a preocupat de istoria socială. Istoria economică apare, inițial, în facultățile de economie. S-a bazat pe modele matematice sotisficate, studiind date statistice pentru identificarea factorilor creșterii economice. La sfârșitul anilor '60 au apărut lucrări ce tratau rolul sclavagismului în economia americană din sudul SUA. Precursorii noii istorii economice, Robert Fogel și Douglass North au primit Premiul Nobel pentru
Istoriografie () [Corola-website/Science/299380_a_300709]
-
frecare. Sir Issac Newton a căutat să descrie mișcarea tuturor obiectelor folosind conceptele de inerție și forță, și a găsit că ele se supun unor legi de conservare. În 1687, Newton și-a publicat lucrarea "Philosophiae Naturalis Principia Mathematica"("Principiile matematice ale filozofiei naturale"). În această lucrare, Newton a enunțat trei legi ale mișcării, legi care până astăzi sunt folosite pentru a descrie acțiunea forțelor. Definiția generală a forței poate fi găsită în legea a doua a lui Newton și este
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
ca o egalitate; unitățile relative de forță și masă sunt, în acest caz, fixe. Utilizarea celei de-a doua legi a lui Newton ca "definiție" a forței a fost criticată în unele lucrări riguroase, deoarece este, în esență, un truism matematic. Egalitatea dintre ideea abstractă de „forță” și ideea abstractă de „modificare a vectorului impuls” nu are, finalmente, nicio semnificație observațională, deoarece nu se poate defini una fără cealaltă. O definiție a noțiunilor de „forță” sau de „modificare a impulsului” trebuie
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
deoarece nu se poate defini una fără cealaltă. O definiție a noțiunilor de „forță” sau de „modificare a impulsului” trebuie să facă apel la o înțelegere intuitivă a percepțiilor directe, sau să se definească implicit printr-un set de formule matematice consistente între ele. Printre cei mai importanți fizicieni, filozofi și matematicieni care au căutat o definiție mai explicită a conceptului de „forță” se numără Ernst Mach, Clifford Truesdell și Walter Noll. A doua lege a lui Newton se poate utiliza
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
Forțele acționează într-o anume direcție și sens și au un modul dependent de cât de puternică este împingerea sau tragerea. Din cauza acestor caracteristici, forțele se clasifică drept mărimi vectoriale. Aceasta înseamnă că forțele respectă un set diferit de reguli matematice decât mărimile fizice care nu au direcție (denumite mărimi scalare). De exemplu, când se determină ce se întâmplă când două forțe acționează asupra aceluiași obiect, este nevoie să se știe atât modulul, cât și direcția ambelor forțe pentru a calcula
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
unele față de altele. O forță orizontală îndreptată spre nord-est poate fi descompusă în două forțe, una îndreptată spre nord, și alta spre est. Adunând vectorial aceste forțe componente rezultă forța inițială. Descompunerea vectorilor după o bază este adesea o metodă matematică de a descrie forțele, mai curată decât prin modul și direcție. Aceasta deoarece, pentru componentele ortogonale, componentele sumei vectoriale sunt unic determinate de adunarea scalară a componentelor vectorilor individuali. Componentele ortogonale sunt independente una de alta; forțele acționează la nouăzeci
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
fundamentale". Când particula A emite sau absoarbe particula B, o forță accelerează particula A ca răspuns la impulsul particulei B, conservând astfel impulsul sistemului. Această descriere se aplică tuturor forțelor ce reies din interacțiunile fundamentale. Deși este nevoie de descrieri matematice complexe pentru a prezice, în detaliu, natura unor astfel de interacțiuni, există o cale simplă de a le descrie prin utilizarea diagramelor Feynman. Într-o diagramă Feynman, fiecare particulă materială este reprezentată ca linie dreaptă ce se deplasează prin timp
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
obiect crește, crește și energia sa, și deci crește masa echivalentă (inerția). Astfel, este nevoie de mai multă forță pentru a-l accelera, decât la viteze mai mici. Legea a doua a lui Newton rămâne valabilă, deoarece este o definiție matematică. Dar pentru a fi păstrată în această formă, impulsul relativist trebuie redefinit ca: unde Expresia relativistă ce leagă forța de accelerație pentru o particulă cu masă de repaus nenulă formula 19 care se deplasează în direcția axei the formula 20 este: unde
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
și teoria coardelor asociază electromagnetismul și alte forțe fundamentale respectiv curburii diferitelor dimensiuni, ceea ce ar implica în cele din urmă că toate forțele sunt pseudoforțe. Forțele care cauzează corpurile să se rotească sunt asociate cu noțiunea de moment al forței. Matematic, momentul unei particule este definit ca produsul vectorial: unde Momentul forței este echivalentul forței în sistemele în rotație, în același fel în care unghiul este echivalentul poziției în sistemele în rotație, viteza unghiulară al vitezei, și momentul cinetic al impulsului
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
energie cinetică. Puterea "P" este viteza de modificare formula 82 a lucrului mecanic "W", pe măsură ce traiectoria este descrisă printr-o modificare a poziției formula 83 în intervalul de timp d"t": cu formula 85 fiind viteza. În loc de forță, adesea se poate folosi conceptul matematic înrudit de câmp de energie potențială. De exemplu, forța gravitațională ce acționează asupra unui obiect poate fi văzută ca acțiune a câmpului gravitational prezent în poziția obiectului. Reformulând matemtic definiția energiei (cu ajutorul definiției lucrului mecanic), un câmp scalar de potențial
Forță () [Corola-website/Science/304451_a_305780]
-
de Winkler în 1886, determinându-se caracteristici similare cu cele ale antimoniului. Înainte de publicarea rezultatelor privind noul element, Winkler a decis ca elementul să fie numit "neptunium", din moment ce recenta descoperire a planetei Neptun în 1846 a fost anunțată de predicții matematice. Cu toate acestea, numele de "neptuniu" a fost deja stabilit unui alt element (cu toate că nu este adresat elementului ce poartă numele de neptuniu, descoperit în 1940). Ca urmare, Winkler numește noul element "germanium" (din latinescul "Germania") în onoarea țării sale
Germaniu () [Corola-website/Science/304539_a_305868]
-
fratele mai mic al academicianului Mendel Haimovici. A urmat cursurile primare la școala Gh. Asachi, apoi studiile secundare la Liceul Național, pe care le-a absolvit în 1930. După absolvire s-a înscris la Facultatea de științe din Iași, secția Matematică și Fizică-Matematică, pe care a absolvit-o în 1934. Și-a susținut teza de doctorat în 1938 sub conducerea lui Alexandru Myller cu un subiect de geometrie diferențială. Timp de 10 ani a predat la mai multe școli din învățământul
Adolf Haimovici () [Corola-website/Science/304573_a_305902]
-
care-l va lega o prietenie solidă toată viața. Dedicația de pe opera sa cea mai importantă, "Cuvânt și Obiect", este adresată lui Carnap: „Lui Rudolf în calitate de prieten și profesor”. Quine și-a început cariera academică prin contribuții la dezvoltarea logicii matematice și a avut un rol foarte important în crearea comunității de logicieni din Statele Unite (i-a ajutat pe Carnap și Alfred Tarski să emigreze, a coordonat disertațiile unor logicieni importanți, a scris câteva manuale care stau încă la baza didacticii
Willard Van Orman Quine () [Corola-website/Science/304613_a_305942]
-
a" sunt numere reale (sau complexe). Spunem că seria converge la "S", sau că suma ei este "S", dacă limita există și este egală cu "S". Dacă nu există un astfel de număr atunci se spune că seria este "divergentă". Matematic ,limita acestei serii se calculează după formula: formula 8 , unde a1 este primul termen (în acest caz 1) ,iar q este rația (în acest caz 1/2). formula 9 formula 10 Din diferența celor doua relații (1-2) rezultă: formula 11 formula 12 formula 13 , pentru orice
Serie (matematică) () [Corola-website/Science/304627_a_305956]
-
al XVI-lea de spanioli. Imperiul Maya, centrat în zonele joase tropicale din ceea ce este acum Guatemala, a atins apogeul puterii și influenței sale în jurul secolului al VI-lea. Civilizația Maya a excelat în agricultură, ceramică, scriere, sistemul calendaristic și matematică și a lăsat în urmă o uimitoare valoare arhitecturală impresionantă și opere de artă simbolică. Cele mai multe dintre acestea se situează în orașele de piatră, abandonate în anii 900. Oamenii de știință din secolul XIX au dezbătut cauza acestui declin dramatic
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]
-
hieroglifele mayașe, oferă indicii parțiale despre cunoștințele științifice în astronomie, calendarul dezvoltat de această civilizație fiind foarte precis. Maiașii aveau abilitatea de a prezice cu exactitate eclipsele, precum și deplasările planetelor, fără a cunoaște aparatele optice sau unitățile de timp. Sistemul matematic se baza pe numărul "20" și folosea trei simboluri: o bară pentru cinci, un punct pentru unu și un cerc pentru zero. Calea Lactee era venerată de maiași, care o numeau Copacul Lumii, care era reprezentat de un arbore înalt numit
Civilizația mayașă () [Corola-website/Science/303499_a_304828]