11,805 matches
-
orașul de ei. N-o să mai ai loc pe stradă și la graniță nu mai spun. Și când or Începe să tragă, numai eu știu pe unde vă scot. - Mmmâââ... omoară! - Da’ ce-s nebuni? nu mai contenește să se mire părințelul, Împrospătându-și speranța că Hansi ar mai pune botul s-o lungească și să cădem până la urmă la o Învoială. Cum să tragă, cum să ne omoare, sfinte Dumnezeule? Doar n-om fi niște hoți și niște criminali? Ce-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
să consumăm. Ăsta era adevărul la urma urmei. Practic, nu mai aveam ce să facem În țarcul și grajdul lui Pepino. Nu mai aveam cu ce cumpăra fiertura și băutura, așa că ieșisem să căscăm gura. Poate ne-o pica te miri ce În ea. Dar Împrejurimile arătau destul de pustii În dimineața acea de decembrie. - Vi s-a urât cu binele! trânti vameșul plin de năduf, lungind capul după numărul unui tramvai care se apropia de stație. Țara arde, și vouă vă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Împrejurimi viața părea să fi intrat În normal. Lumea mișuna Încolo și Încoace nesinchisindu-se de Împușcături, iar sala de așteptare și peronul erau pline. Se anunțau trenuri. Orarul cefereului funcționa imperturbabil. N-aș fi avut la ce să mă mir, de vreme de trenurile sunt tot ale lor. M-am suit totuși Într-un tren de București. Ceasul de pe peron arăta ora nouă și am auzit la megafon că trenul ăsta pleacă peste cinci minute. Când s-a pus În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
a cerut, dar parcă tot Îl vedeam mustăcind surâsul ăla de târfă nătângă și ținând-o În șuturi și-n pumni și zbierând la ea să-i dea banii. Am Întrebat-o dacă a dat În ea și se tot mira cu dreapta prin aer că-n cine să dea? - În timp ce cu stânga mă strângea de Încheietură să mi-o rupă. Nu, n-a bătut-o Laur, da’ să nu plec, barem În seara asta să rămân aicea cu ea... M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
treizeci și șase ai mei, Însă și pentru mine asta ar fi singura cale, și de optzeci de ani dacă aș fi. După ce ne-am pus Întru totul de acord asupra căii der urmat de acum Încolo, Carol s-a mirat că țin jumătate din camera asta mică ocupată cu teancuri de hârtie. I-am spus că până alaltăieri n-am mai trecut pe aici de aproape o jumătate de an și d-aia n-am apucat să le arunc, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
aproape Împăcați cu acest mod de conviețuire, oricum nefiresc pentru o femeie de treizeci și doi de ani și un bărbat de treizeci și șase, care sunt Împreună de o lună de zile. Nesfârșită era altminteri răbdarea ei, ori de câte ori mă miram cum de-i posibil să nu se satisfacă Într-un fel, deși o vedeam și o simțeam satisfăcându-se discutând cu mine ceasuri În șir despre orice aș fi vrut și despre tot ce se Întâmpla să ne treacă prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
vin, așa se numea fabulația aia pe care cu mari eforturi am izbutit s-o fac suficient de transparentă pentru a fi pe gustul redactorului șef al revistei satirice unde a apărut. Era bineînțeles vorba despre comuniștii ieșiți din te miri ce peșteri și grote, ca o invazie de oameni-maimuță În acest ținut de verdeață și răcoare, toată povestea pretându-se la deznodământul optimist că Revoluția Îi va alunga și-i va sili să se reîntoarcă În grotele lor. Între timp
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
înfierbântați, de câteva păhărele de pălincă, instinctele strămoșilor deveniră de nestăvilit. Ninsoarea încetase, luna se ivi într-o spărtură de nori luminând ca ziua... era o noapte senină și blândă, cum n-au mai fost... ... „ Ce se aude, Ilie!.. se miră D na. preoteasă. Parcă-s urători... nu ?!”. Da, da !.. sări ca ars, Părintele Director. Elevii noștri au căpiat..!”, zise el auzindu-i mai bine, și, hotărâ să pornească spre ei cu tot omătul care acoperea drumul că nu se mai
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
pe șine. Nălucind pe la ferești, copacii alergau îndărăt, vâjâind și plesnind cu frunzele în geamuri, parcă vrând să se năpustească înăuntru. Pe partea dreaptă, un perete de un verde crud, primăvăratec, se înălța până la cer, cu copaci agățat pe el... mirându-te cum de se țin acolo. În cealaltă parte, prăpastia se prăvălea în văi adânci până în șes... și privirea ți se pierdea în zările îndepărtate, pe culmile cenușii ale dealurilor Moldovei. O priveliște neașteptată și negrăit de frumoasă se înfățișa
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
ce linte..., e o crimă domnule!.. îi răspunse indignat senatorul. Păi, bine domnule... chiar de bună voie..!”, și făcu un gest cu mâna a lehamite. „ Cum, dom’le Senator, oare... oamenii ăștia, chiar nu văd în spre ce alunecăm..?!”, se mira acelaș domn scund. „ - Ba da, domnule... văd, cum să nu vadă!.. îi răspunse grav, senatorul. Dar vorba Psalmistului : „Ochi au, dar nu vor să vadă; urechi au, dar nu vor să audă...!”, asat-i domnule. O fac din patimă, ori din
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Poate că.. ne așteptau!”, mă bătu un gând. Martori, veniți din alte vremi, îndepărtate, cu istoria și taina lor, știută numai de ei și de cerul care-i acoperea... Poate, ne așteptau... Bieții de ei!.. Cât de bătrâni sunt !. se miră unul din colegi, Și tot el continuă.. Cum, oare de nu i-au tăiat ?!.. Nu, nu.. cum să-i taie !.. interveni altul. Să fie lăsați să îmbătrânească... să-i găsească moartea în picioare, atunci când le va bate ceasul și lor
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
fericire, din timpul bolii, nu se compară cu nimic. Cineva mi-a spus că cei de aici obișnuiesc, atunci când un om este rănit de o fiară sau de o săgeată, să-i cânte din fluier ca să se vindece. M-am mirat mult de un asemenea remediu orfic. Tocmai fiindcă sunt poet, n-am crezut niciodată în rezultatele lui. Hesperus Îl contemplu pe Hesperus în fiecare noapte când nu pot să dorm. Candoarea lui luminoasă îmi umple sufletul cu o dulce visare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
si sint vitiosa, decebit/carmina, quae faciam paene poeta Getes/a, pudet, et Getico scripsi sermone libellum/structaque sunt nostris barbara verba modis: et placui (gratare mihi) coepique poetae/inter inhumanos nomen habere Getas» („Ai face bine să nu te miri dacă poemele/pe care, fiindcă am devenit aproape un poet get, le-am compus, sunt defectuoase/Ah! Mă rușinez, am scris o carte-n limba getă/și vorbele străine le-am pus în ritm latin: ea a plăcut (poți să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
pe hierodula aceea getă, cu siguranță că niciodată n-aș fi aflat de doctrina lui Zalmoxis și astăzi nu m-aș afla aici. Originile voiajului meu inițiatic sunt datorate acelei împrejurări fericite. Îi repet acest lucru Aiei și ea se miră că recunosc. Vrajă În ziua următoare, întorcându-mă din port, unde mersesem să-mi ridic corespondența, am întâlnit un tânăr frumos care semăna leit cu cel sacrificat. Poate că era chiar el. Atunci, înseamnă că nu l-au omorât, ieri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
îmi ușurează starea aceasta. Aia speră să mă vindece cu ierburile și cu devotamentul ei. Ca să mă îmbărbăteze, iese și ea la plimbare cu mine și-mi spune povești până dimineața, de parcă aș fi un copil... Eu ascult și mă mir de ce pe Făt Frumos, după cea reușit - cu atâtea eforturi - să găsească spațiul nemuririi, îl apucă așa un dor tâmpit să-și recapete condiția de muritor. Filtre magice Mergând pe pietriș, azi mă gândeam intens la Aia și mă tortura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
erau cumva... împotriva curentului. Recunosc, eram un copil zvăpăiat, ce avea o reală problemă cu autoritatea, dezvoltată probabil în perioada creșei (unde educatoarele, toate femei, ne băteau extrem de dur, cu papucul în cap - acum gândindu-mă la acest aspect, mă mir că nu am dezvoltat o formă de misoginism acut). Peste asta s-a suprapus, probabil, un deficit de atenție care pe vremea aceea nu era considerat a fi o afecțiune, ci doar o simplă problemă de comportament. Așa că interacțiunile mele
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
zile iar eu, la vremea aceea angajat al unei case de discuri, nu aveam timpul pentru asta, așa că abandonasem. Femeia asta trecuse prin tot calvarul așteptării, al interviului, câștigase postul după mult efort, după multă muncă. O respectam. Și mă miram de atitudinea ei cumva spășită, vinovată, de parcă ar fi dorit să treacă neobservată. Cum oare, când ai un asemenea job, să vrei să pari invizibilă? Apoi a intrat șeful cel mare și a început să o apostrofeze. În acea clipă
Masculin: povestiri de carieră-viață () [Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
comuna Moldovanskaia unde după 5 generații de la prima emigrație, nimic din construcția caselor, gospodăria din jurul locuinței nu se deosebea de aspectul gospodăriilor din țară. Expunerile cercetătorului Anton Rațiu sunt valori prețioase pentru cunoașterea localităților pe care le-a studiat. Rămâi mirat de faptul că deși răzleți, fără legături, sporadice măcar, cu locurile de baștină, nu au beneficiat de instrucție școlară dar, cu toate acestea, locuitorii păstrează limba și obiceiurile strămoșești În ciuda unei izolări totale. În teritoriul sociolingvistic de la Sud de Kiev
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
Aceasta este în primul rând o comunitate intelectuală. Muncile și zilele podgorenilor, minunatele ore ale Domnului Viei sunt, de mii de ani, o sursă de inspirație în toate artele, mai ales în literatura franceză. Prin urmare, "trebuie să ne mai mirăm dacă în falanga discipolilor lui Platon îi regăsim pe cei al căror nume strălucește pe frontispiciul Parnasului nostru: Villon, Rabelais, Ronsard, Molière, Vigny, Baudelaire și atâția alții?"139. E adevărat că, din punct de vedere cantitativ, puțini poeți și scriitori
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier () [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
părea că viața la Regiment era mai bună? S. B.: Un prim indiciu era acela că la noi se dădeau foarte greu permisii. Prima permisie am avut-o după șapte luni și jumătate de armată. M. M.: Dar de ce? Mă mir, pentru că nu erau interdicții. Permisiile nu le dădea Comandantul de Divizion, el doar le aproba. Permisiile le dădeau comandanții de plutoane, de companii. S. B.: Foarte puțini plecau. Deci, într-un Divizion noi aveam cam 140 de militari în termen
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
ceva. Deci, după mine, sunt fabulații. Pentru că, dacă era ceva, sistemul, cum era dictatorial la noi, ar fi știut: contrainformațiile, securitatea, miliția. Tot ce mișcai, te lua, te termina. S. B.: Pe ăia i-a cam împrăștiat. Dar, ceea ce mă miră pe mine, dacă acceptăm premiza că a fost ceva cu Militaru (că de asta se spune că a și fost trimis în Ministerul Economiei după aceea, adică marginalizat cumva) este următorul fapt: cum de sistemul nu i-a informat pe
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
Făceau alfabetizare, se spălau zilnic, mâncau la ore fixe, învățau să fie ordonați, să-și facă patul, să stea la masă, măcar o dată pe săptămână să facă baie. Deci, era un câștig. S. B.: Pentru unii era. Eu m-am mirat că, în '89, unul dintre camarazi era analfabet. Pentru mine a fost ceva curios. El a venit cu un ciclu după mine, deci era mai tânăr cu un an. Mai era unul la Bateria I, Müller îl chema. Ăla nu
Așa ne-am petrecut Revoluția by Sorin Bocancea, Mircea Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/84932_a_85717]
-
fuge la rândul ei după noi și noi perspective. * Esența omului este dată de orientarea lui spre descifrarea semnelor și rostuirea lor într-un discurs. Că istoria arată (și înseamnă totodată) o înșiruire de discursuri diferite nu trebuie să ne mire, deoarece posibilitățile de organizare discursivă a semnelor sunt multiple. Tot așa cum n-ar trebui să ne mire apariția în viitor a altor tipuri de discursuri. * Într-o lume în care s-a spus aproape tot ce era de spus domeniul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
descifrarea semnelor și rostuirea lor într-un discurs. Că istoria arată (și înseamnă totodată) o înșiruire de discursuri diferite nu trebuie să ne mire, deoarece posibilitățile de organizare discursivă a semnelor sunt multiple. Tot așa cum n-ar trebui să ne mire apariția în viitor a altor tipuri de discursuri. * Într-o lume în care s-a spus aproape tot ce era de spus domeniul originalității mai este posibil doar pe zona lui cum este spus. Modernitatea, prin intermediul iluminismului, a introdus ideea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
o cheie din șirag intră în broască. Înăuntru, nimic. Doar pe peretele din fundul cămării goale, o fereastră. Lipindu-și ochiul de geam, bărbatul vede un peisaj de primăvară eternă, cu pomi înfloriți și păsări. Nici nu apucă să se mire de acest spectacol (afară era, în acest timp, o zi urâtă de toamnăă, că pomii încep să-și piardă frunzele, stolurile de păsări își iau zborul și toamna de afară se instalează într-o clipă și în peisajul de după fereastră
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]