10,211 matches
-
anectodă franceză, "Grinda de aur sau Previderea unui părinte bun". Mai scrie, în 1852, în calendarul apărut la tipografia "Buciumul român" și, apreciat de Mihail Kogălniceanu și Vasile Alecsandri, începe să colaboreze la "România literară", unde îi apar versuri și narațiunea istorică "Logofătul Baptiste Veleli". În anul 1854 își grupa în volumul "Mozaic de novele, cugetări, piese și poezii" câteva dintre lucrările sale de debut, iar în 1855 scrie romanul "Coliba Măriucăi", inspirat din realitățile vieții comunității roma și romanul "Coliba
V. A. Urechia () [Corola-website/Science/307726_a_309055]
-
tânărul Aliman și lostrița fermecata, pe care pescarii de pe malul Bistriței o povestesc de generații, îmbogățind-o an de an cu noi "adaosuri și scornituri", după închipurile oamenilor ce erau mereu avizi de "întâmplări de dincolo de fire". Naratorul omniscient și narațiunea la persoana a III-a definesc perspectiva narativa a povestirii. Timpul narativ este cronologic, situându-se într-un plan al trecutului, iar spațiul narativ îmbină realul cu imaginarul. Modalitatea narativa se remarcă, așadar, prin absența mărcilor formale ale naratorului, de unde
Lostrița () [Corola-website/Science/306678_a_308007]
-
creștină. De aceea cercetătorii istorici consideră că nu ar fi cu totul de exclus faptul ca autorul (sau redactorul) codexurilor medievale să fi preluat elemente dinpovestirile biblice; într-adevăr, sunt evidente asemănările cu Buna-Vestire făcută de înger Mariei și cu narațiunea vieții lui Moise, care a fost împiedicat prin moarte să intre în pământul Canaan, spre care a condus poporul pe care l-a eliberat. Györffy, G., Święty Stefan I. Król Węgier i jego dzieło, Warszawa 2003, s. 67-71.
Álmos () [Corola-website/Science/306896_a_308225]
-
case domnești și beciuri. Arhitectura îmbină elemente de artă bizantină și gotică, la care se adaugă elemente de arhitectură ale vechilor biserici din lemn din Moldova. Pictura murală interioară și exterioară este de o mare valoare artistică, fiind o amplă narațiune biblică din Vechiul și Noul Testament. Biserica Învierii de la a fost inclusă în siturile protejate care fac parte din Patrimoniul Mondial UNESCO. De asemenea, Mănăstirea Sucevița, în ansamblul ei, este inclusă în "Lista monumentelor istorice din România", având codul de clasificare
Mănăstirea Sucevița () [Corola-website/Science/306901_a_308230]
-
este una dintre principalele lucrări ale scriitorului român Ion Creangă. Cea mai mare dintre cele două lucrări ale sale aparținând genului memorialistic, ea conține unele dintre cele mai caracteristice exemple de narațiune la persoana întâi din literatura română, fiind considerată de critici capodopera lui Creangă. Structurată în capitole separate scrise de-a lungul mai multor ani (între 1881 și 1888), părți din ea au fost citite în fața cenaclului literar "Junimea" din Iași
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
care interacționează. Ea urmărește maturizarea lui Nică, de la o vârstă idilică în satul Humulești (astăzi parte a orașului Târgu Neamț) la o adolescență rebelă și la pregătirea pentru intrarea în rândul preoțimii ortodoxe în centrele urbane Fălticeni și Iași. Cursul narațiunii este întrerupt adesea de îndelungate monologuri ce exprimă cugetările și sentimentele lui Creangă. Textul însuși este remarcabil prin utilizarea unui vocabular caracteristic bogat în particularități dialectale din zona Moldovei. "" a fost editată și publicată de mai multe ori, și este
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
aduce cu sine un conflict între Teodorescu și preotul Niculai Oșlobanu, tatăl băiatului. Adâncit și de o dispută pe subiecte teologice și administrative, conflictul culminează cu izgonirea lui Teodorescu din biserica lui Oșlobanu de către Oșlobanu însuși, în fruntea călugărilor săi. Narațiunea se concentrează apoi pe perioada petrecută de Creangă la seminar (școala de catiheți) din Fălticeni, unde, spre surprinderea sa mărturisită, se reîntâlnește cu Nică Oșlobanu. Protagonistul se înscrie la această școală după ce constată că toți prietenii săi apropiați părăsesc instituția
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
și dans. Planurile sale de a rămâne acasă sau de a se călugări sunt zădărnicite de mama sa Smaranda, care invocă reputația strămoșilor pentru a-l convinge să plece la Socola și să-și facă un nume ca preot mirean. Narațiunea relatează apoi călătoria de la Humulești spre capitala moldoveană: Creangă și Gâtlan sunt pasagerii căruței cu cai a lui Luca, vecinul și prietenul lor. Naratorul își amintește rușinea și frustrarea pe care a simțit-o când a văzut că „zmeii” lui
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
problemele lexicale, trebuie menționați și numeroșii termeni utilizați de Creangă și legați de viața rurală, de practica bisericească, de superstiții și așa mai departe.” Retrospectiv, atenția criticilor s-a concentrat într-o măsură semnificativă asupra diferenței dintre originalitatea și subiectivitatea narațiunii lui Ion Creangă pe de-o parte și, pe de altă parte, respectarea convențiilor în vigoare privind stilul literar. George Călinescu, influentul istoric și critic literar interbelic, a afirmat că autorul a recurs la un stil tradițional de povestire, lipsit
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
în descoperirea acestui concret mirific, tradițional, riguros”. Raportându-se la un text al criticului Mircea Moț, care opina că "Amintiri din copilărie" este „una din cele mai triste cărți ale literaturii române”, cronicarul literar și eseistul Gheorghe Grigurcu considera că narațiunea prezintă „o tensiune între individ ca reprezentant holografic al structurii căreia îi aparține și universul scris, intuitiv un spațiu profan, o vagă imitație a actului demiurgic, și astfel un sacrilegiu." În 2008, istoricul literaturii Nicolae Manolescu spunea că volumul "Amintirilor
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
scriitorul moldovean ar fi fost de fapt produsul unei familii monoparentale, fiind crescut doar de mama lui, Smaranda, care s-ar putea să nu-și formalizat niciodată legătura cu Ștefan. Dan Grădinaru, autorul unei biografii a lui Creangă, consideră că narațiunea îl prezintă pe Nică drept „un singuratic” și, folosind o terminologie din psihanaliză, vede întregul volum ca pe o dovadă a unui „complex de detronare” și a unui accent excesiv pus pe dragostea maternă. Aceste abordări au primit comentarii negative
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
a unei „manii a freudismelor”. Descrierea universului copilăriei de către Creangă ca realitate atemporală, ca și accentul pus pe tradiție, este în strânsă legătură cu satul său natal și cu regiunea înconjurătoare. În opinia lui Norman Manea, decorul „perfect recognoscibil” al narațiunii surprinde „cicluri repetitive”. Concentrându-se pe descrierea Humuleștiului din primele rânduri ale cărții, istoricul Neagu Djuvara comenta: „chiar dacă socotim că adultul înfrumusețează, transfigurează, «îmbogățește» amintirile din copilărie, cum să nu recunoaștem, la Creangă, sinceritatea în înduioșătoarea evocare a satului copilăriei
Amintiri din copilărie () [Corola-website/Science/307831_a_309160]
-
istoria literaturii universale și îl transformă într-un autor canonic al literaturii occidentale, alături de Dante, Shakespeare, Michel de Montaigne sau Goethe. Între cele două părți ale lui "Don Quijote" apar, în 1613, „"Nuvelele exemplare"”. E vorba de o grupare de douăsprezece narațiuni scurte, unele dintre el compuse cu mulți ani înainte, ce dau dovadă de multă originalitate. În ele autorul explorează diferite formule narative, cum ar fi satira lucianescă („"Colocviul câinilor"”), nuvela picarescă („"Rinconete și Cortadillo"”), miscelaneul („"El licenciado vidriera"”) nuvela bizantină
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
specii, alături de Luis Quiñones de Benavente și Francisco de Quevedo. Intermediile sale se caracterizează prin profunditatea psihologică a personajelor, un umor inimitabil și o tematică unitară și de o mai mare transcendență. Că există o legătură între lumea teatrului și narațiunile lui Cervantes o demonstrează, de exemplu, faptul că tema din intermediul „"El viejo celoso"” („"Bătrânul gelos"”) se regăsește în nuvela exemplară „"El celoso extremeño"” („"Gelosul din Extremadura"”). În alte ocazii apar personaje de tip „"Sancho Panza"”, precum în intermediul „"Elección
Miguel de Cervantes () [Corola-website/Science/307858_a_309187]
-
sau pornire); și cu toate că la românie (precum să află acuma limba patriei) prea cu greu cade a poezi, dar pă mine această greutate nu m-au putut depărta de dânsa”". Creația poetică a serdarului Fănuță se remarcă în special prin narațiunea versificată, gen specific timpului în care a trăit scriitorul. Din acest punct de vedere, relatarea sa despre uciderea lui Constantin Hangerli este socotită ca "„cea mai importantă din punct de vedere literar”" dintre cele trei povestiri existente în legătură cu acest subiect
Zilot Românul () [Corola-website/Science/307947_a_309276]
-
XVIII-lea, este povestea unei adolescente de 16 ani pe care părinții o obligă să intre-n mânăstire. Neavând deloc vocație religioasă însă, Suzanne, personajul principal, va încerca în mod repetat să părăsească lumea închisă a mânăstirilor, și pe măsură ce firul narațiunii avansează, înțelegem, alături de copilă, situația complexă care a dus-o implacabil printre călugărițe. Ea își va scrie memoriile în care descrie pățaniile prin care trece în diversele mânăstiri în care s-a aflat la un moment sau altul, ocazie pentru
Călugărița (Diderot) () [Corola-website/Science/308375_a_309704]
-
a temei. Constă în alăturarea părților mari ale discursului pentru ca auditoriul să poată urmări cu mai multă ușurință tema tratată. Este partea discursului în care oratorul dezvoltă tema și confirmă cele anunțate prin exordiu și prin propozițiune. După viziunea anticilor, narațiunea trebuie să aibă trei calități esențiale. Să fie concisă, clară și verosimilă. Sau confirmarea probelor. Constituie partea discursului în care se probează tot ce s-a spus în propozițiune și s-a dezvoltat în narațiune. Are un caracter practic, de
Oratorie () [Corola-website/Science/303042_a_304371]
-
prin propozițiune. După viziunea anticilor, narațiunea trebuie să aibă trei calități esențiale. Să fie concisă, clară și verosimilă. Sau confirmarea probelor. Constituie partea discursului în care se probează tot ce s-a spus în propozițiune și s-a dezvoltat în narațiune. Are un caracter practic, de aceea, epilogul va fi conceput și rostit încât să solicite la maximum puterea de sinteză, de concentrare, a argumentelor și totodată să angajeze personalitatea oratorului, atât rațional cât și afectiv.
Oratorie () [Corola-website/Science/303042_a_304371]
-
biserică Sint-Baafs din Haarlem. La începutul secolului al XVII-lea, în afară reprezentanților școlii manieriste - Bartholomaus Spranger, Karel van Mander, Cornelis Cornelisz - la Haarlem activează numeroși pictori inovatori, care se consacră peisagisticii și naturilor moarte. Ei dezvolta stilul realist al narațiunii, care va caracteriza și portretele de grup. Franș Hals, de pildă, în prezentarea ofițerilor gărzilor civile sau evenimentelor familiale, le încadrează în peisagii și așază pe mesele de banchet minunate naturi moarte. Obiectul principal al interesului lui Hals l-au
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
relatarea secvențială a evenimentului narativ, inserarea elementelor portretistice de-a lungul relatării, prin introducerea detaliilor, camuflarea impresiilor subiective în scurte relatări, prezentarea faptului ca real. Considerată ca fiind o specie jurnalistică, complexă, reportajul îmbină cele trei moduri de expunere (descrierea, narațiunea și dialogul), creând impresia unei reconstituiri în amănunte existențiale decisive. Reportajul aduce în prim plan evenimentul trăit în punctul lui maxim de tensiune și reconstituit dintr-un unghi de vedere care permite cititorului, spectatorului de film cinematografic sau telespectatorului, să
Reportaj () [Corola-website/Science/302240_a_303569]
-
multe ori prolix, dar cel puțin în cărțile din mijloc remarcabil... cartea se impune prin proporții, documentare și compoziție. Când e vânturat și de suflul unei pasiuni puternice, el se apropie hotărât de arta mare”. Autorul folosește modalități epice ca narațiunea auctorială, dialogul și monologul, dar și metode de analiză psihologică și tehnici narative moderne precum decupajul cinematografic, colajul sau excesul punctelor de suspensie. Simetria cărții se datorează faptului că începe cu spânzurarea sublocotenentului ceh Svoboda și se termină cu spânzurarea
Pădurea spânzuraților (roman) () [Corola-website/Science/302332_a_303661]
-
spectaculoase, periculoase, lasă să alterneze scene de luptă cu unele de dragoste. Intriga este clară, bazată pe scheme antitetice: regelui i se opune cardinalul, mușchetarii domnului de Tréville gărzilor lui Richelieu, Milady doamnei Bonacieux etc. Ceea ce dă farmec și individualizează narațiunea lui Dumas este stilul simplu, neprețios (chiar dacă uneori cam dezlânat) și mai ales plin de umor. În fond, nu conținutul eroic conferă romanului originalitatea sa; tradiția relatării exaltate a faptelor de vitejie e regăsită în forme destul de asemănătoare încă în
Cei trei mușchetari () [Corola-website/Science/302152_a_303481]
-
De asemenea, Chaplin a compilat filmul "The Chaplin Revue" din trei filme care le-a făcut la First National "A Dog's Life"(1918), "Shoulder Arms"(1918) și "The Piligrim"(1923) pentru care a compus muzica și a înregistrat o narațiune introductivă. Pe lângă regizarea acestor ultime filme, Chaplin a scris "My Autobiography" (autobiografia mea), între anii 1959 și 1963 și a fost publicată în anul 1964. În autobiografia sa pictorială "My Life in Pictures", publicată în anul 1974, Chaplin indica faptul
Charlie Chaplin () [Corola-website/Science/302485_a_303814]
-
emblemelor fac din acest volum o scriere „cu cheie”, ce poate fi citită „ca un mic tratat de istorie scris cu procedeele prozei lui Borges” (Sorin Titel). Același demers romanesc este folosit și în "Castelul Romanului". "Etymologicum parvum" (1981), o narațiune insolită de tip fantastic. Eroul, "Logographus", pornește într-o călătorie inițiatică în misteriosul "Castel al Romanului", o fortăreață ce păzește cu strictețe o altă realitate, închisă, severă, aristocratică. Drumul este anevoios, inițierea e plină de primejdii și obstacole, dar, acestea
Andrei Brezianu () [Corola-website/Science/302524_a_303853]
-
(太宰 治 Dazai Osamu, 19 Iunie 1909 - 13 Iunie 1948) a fost un scriitor japonez considerat unul din marii scriitori ai literaturii japoneze din secolul 20,cunoscut pentru stilul său autobiographic și narațiunea la persoana întâi. Dazai, pe numele său real Shūji Tsushima (津島修治 Tsushima Shūji), a fost cel de-al optulea copil al unei familii înstărite din Kanagi,Prefectura Aomori.A fost crescut în mare parte de servitori după ce mama lui se
Osamu Dazai () [Corola-website/Science/302544_a_303873]