10,006 matches
-
bătut până ce nu obțineam toate agrafele. Iar câștigătorul este... Chiar și astăzi Îmi aduc aminte cum am ținut discursul cu pricina. N-am să uit emoțiile pe care le-am simțit când am intrat În micul club din orașul meu natal și am descoperit cât de mult se chinuiseră să-l dichisească pentru ca seara respectivă să fie deosebită. Unul dintre profesorii de liceu construise o scenă cu draperii negre În fundal, pentru a obține un efect de spectacol. Un reflector și
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Pe Sulmonez îl mâhnește depărtarea de Roma și de prieteni, lipsa unui teren pe care să-l poată cultiva cu propriile mâini... ar fi dispus până și să pască caprele "cățărate pe stâncile abrupte" (se întrezărește aici imaginea Sulmonei sale natale) și ar face-o și pe agricultorul în îndepărtata Sciție... Dar nici macăr acest lucru nu este posibil din cauza vecinătății dușmanului cu săgeți înveninate. Cu Cornelius Severus (și în ochii lui Ovidiu se ghicește puțină invidie) soarta a fost generoasă
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
publicată în „Familia”, relevă, îndeosebi prin pesimismul ei accentuat, influența lui Mihai Eminescu. Mai reușite sunt Poezii în proză, apărute în aceeași revistă, adevărate imnuri închinate iubirii și naturii. Dintre acestea se impun atenției versurile de evocare a frumuseții locurilor natale (Ardeal, Cătră podgoria Șiriei), într-un stil apropiat celui din Cântarea României. Notele de pesimism și de melancolie care străbat aceste poeme în proză dezvăluie, mai mult decât restul operei sale, un temperament romantic. Astfel s-ar putea explica și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288090_a_289419]
-
Numai Pompiliu Constantinescu pare să fi văzut în Bizu, spre satisfacția autorului, mai mult decât un simplu "roman", și anume: "o autobiografie romanțată (s.n.), un document psihologic de o covârșitoare importanță, o subtilă analiză introspectivă, o poetică evocare a peisagiului natal, a copilăriei și adolescenții, o integrare afectivă în tradiția etnică, un testament sufletesc și un mare capitol, alternând între ficțiune și confesie, din Memoriile d-lui E. Lovinescu"14. Dar, deși măgulit de cronica discipolului fidel, criticul s-a arătat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
a-și regăsi rădăcinile "moldovenești" și inspirația literară, la fel cum mondenul Marcel, izolat în camera sa de plută, revenea la Combray, în căutarea timpului pierdut. Obișnuit a-și trece existența în acte reflexe, călătoria de fiecare an spre locurile natale va fi dobândit, pentru Lovinescu, semnificația unui gest ritualic, menit să adoarmă conștiința și să trezească la viață imaginația, printr-un mecanism pus în mișcare de niște resorturi inconștiente, traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
traductibile în gama unor acorduri muzicale. De aceea, incipitul romanului descrie starea de reverie a creatorului care iese din timp, din "istorie", pentru a regăsi paradisul pierdut: "Pentru a nu știu câtea oară, pe timp de vară, în fața brazilor casei natale. Acum ca și anul trecut, ca și anii trecuți, mulți, suprapuși, dezindividualizați, topiți într-o panglică punctată de momente muzicale"15. Altfel spus, contactul nemijlocit cu realitatea e neutralizat de percepția vieții ca "devenire" și de o trăire sensibil diferită
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
brut la "romanțarea" (literaturizarea) sa. Să vedem, mai exact, cum procedează romancierul inspirat de metoda lui Proust. Primul paragraf descrie, am spus deja, reveria scriitorului întors "pentru a nu știu câtea oară", după obișnuita călătorie cu trenul, "în fața brazilor casei natale", unde retrăiește senzația ieșirii din timp și din sine, stimulat de "aspectul imutabil" al locurilor și de "fibrele încă vii ale vieții de odinioară". Memoria afectivă (și, o dată cu ea, imaginația creatoare) nu se declanșează, deci, pe neașteptate, sub imperiul "miresmelor
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la Fălticeni, "freamătul emotiv" ce prevestește imersiunea în timp începe să se manifeste "de pe la Pașcani", o dată cu recunoașterea (vizuală!) a elementelor specifice peisajului moldovenesc, cu natura și oamenii locului și cu toate automatismele unei existențe neschimbate de veacuri. Apropierea de orașul natal ("când mă scobor la Dolhasca, mi se pare că am și ajuns") îndeamnă încă mai abitir la reverie datorită înmulțirii "semnelor" familiare, călătorul trecând de acum încolo nepăsător pe lângă priveliștea din jur, pentru a retrăi cu intensitatea unor senzații proaspete
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al "rasei", ci al umanității în genere): Îl apucase un dor aprig de târgul lui; ar fi voit să se reîntoarcă cu orice preț acolo, chiar dacă n-ar fi fost decât pentru a muri". După cum se observă, atașamentul față de locurile natale e pus de Lovinescu pe seama unui instinct primar, pe care veritabilul intelectual (insul reflexiv, precum Bizu) se vede constrâns să și-l reprime pentru a nu repeta destinul nedemn al animalului uman, fără conștiință de sine. Chiar dacă "impulsiunile inconștientului sunt
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
al procesului creator, reductibil la un simplu automatism fapt confirmat și de însemnările din Agende, și de următoarea mărturisire culeasă din presa vremii: "[...] m-am agățat ca punct de plecare, ceea ce-mi reușește totdeauna, la o reîntoarcere în orașul natal, de data aceasta nu a mea sau a eroului, care se afla acolo mai demult, ci a vărului său Lică Scumpu, ajuns ministru"48. Prin urmare, criticul-romancier ține totuși să precizeze că procedeul nu-i chiar identic, deoarece personajul luat
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
ține totuși să precizeze că procedeul nu-i chiar identic, deoarece personajul luat în vizor e aici un erou negativ, ceea ce justifică modificarea în cheie parodică a registrului standard: "[...] o întoarcere pentru prima oară a unui ministru în orașul său natal e un subiect de comedie ușor de zugrăvit, cu episoade depozitate în memoria fiecăruia"49. Vizibil afectat de cronicile negative și de respingerea candidaturii la Academie (cronologic, între Firu'n patru și Diana, apar romanele din ciclul eminescian), Lovinescu încerca
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de vârsta copilăriei: "[...] bătrâna nu uita, în adevăr, întâmplări de acum șaizeci de ani, dar nu-și mai dădea seama de ce vedea în jur". În cele din urmă, cu mințile rătăcite, bătrâna va părăsi conacul și va pleca în satul natal, în căutarea copilăriei pierdute și a căminului părintesc, semn că nostalgia cu pricina nu are decât resorturi pur biologice, și deloc spirituale. De aceea, omul superior trebuie să-și reprime "moldovenismul", pornirea aceasta elementară de a te regăsi în trecut
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
, Constantin (15.VIII.1937, Constanța), prozator. Este fiul Mariei (n. Cioconea) și al lui Dumitru Novac, ceferist. Este absolvent al Liceului „Mircea cel Bătrân” (1955) și al Școlii Tehnice de Marină, ambele urmate în orașul natal. Licențiat al Facultății de Filologie a Universității din București (1962), activează ca asistent universitar la Institutul Pedagogic din Constanța (1962-1966), ca redactor (1970-1971) și redactor șef (din 1981) la revista „Tomis”. Din 1995 este secretarul executiv al Filialei Dobrogea a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288491_a_289820]
-
tragere la învățătură, ajungând personalități proeminente ale științei românești: neurochirurgul Dumitru Bagdasar, fost ministrul al sănătății și filozoful Nicolae Bagdasar. În dreapta șoselei se găsește, la o bună distanță, un alt sat, ascuns într-un pâlc de salcâmi, satul Șuletea, comună natală a scriitorului Virgil Caraivan, unde a trăit mai toată viața și unde a redactat revista sa cu preocupări folclorice și materiale inedite istorice: ”Răzeșul”. În fine ajungem la Dodești, satul bunicilor scriitorului, cu căsuțe răsfirate pe deal, între livezi. Romanul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93467]
-
PETRESCU, Dumitru (4.VIII.1934, Glina, j. Ilfov - 14.XII.1985, București ), istoric literar. Este fiul Elenei (n. Radu) și al lui Petre Dumitrescu, mic industriaș, apoi mecanic la Uzina Chimică „9 Mai” din București. Urmează cursurile primare în comuna natală, apoi Liceul „Mihai Viteazul” din București, absolvit în 1952. Studiază un an ziaristica, fiind și reporter la Agerpres, frecventează un timp cursuri la Politehnică, dar alege în cele din urmă Facultatea de Filologie a Universității din București, pe care o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288784_a_290113]
-
, George (16.II.1940, Caransebeș - 30.V.1979, Caransebeș), poet. Urmează școala primară și liceul în orașul natal, apoi Facultatea de Filologie la Timișoara și Cluj, absolvită în 1963. Profesor suplinitor în două sate din preajma Caransebeșului (Vârciorova, Petroșnița), metodist cultural la Reșița, din 1970 va fi profesor de liceu la Caransebeș. Conduce cenaclul literar „Mihail Halici” și este
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
papagal”, cu subtitlul „Revistă de descărcat sinceritate refulată”. Director: Horia Ghiea, girant „iresponsabil”: Descartes (Ștefan Baciu). Articolul-program e înlocuit, în spirit avangardist, cu o „tabletă pentru început”, nesemnată, și cu un manifest în versuri al lui Horia Ghiea, intitulat Oraș natal: „Nu cred în religie! Nu cred în Dumnezeul părinților voștri / Care se vinde cu banul vârât în căldărușa cu agheazmă a preotului gras cu ceafa plină de buboaie. / Nu cred în democrație, această prostituată, nu cred în oameni, dar am
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289931_a_291260]
-
VASILACHE, Vasile (4.VII.1926, Unțești, j. Ungheni - 7.VII.2008, Chișinău), prozator, eseist și traducător. Este fiul Elisavetei (n. Darie) și al lui Ion Vasilache, țărani. Începe învățătura în satul natal (1932-1938), urmează la Iași Liceul de Aplicație (1938-1944) și, după o perioadă în care funcționează ca învățător la Unțești, din 1949 își continuă studiile la Facultatea de Filologie și Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, luându-și licența
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290443_a_291772]
-
pământ, / acum, să nu mă lase pradă cuțitelor înstrăinării”. Asemenea lui G. Coșbuc, autorul Vânătorii de seară se simte „rupt din carnea voastră sfântă în care tace doina zării”. Simțul apartenenței, nu doar la geografia, ci și la geologia satului natal se exprimă adesea prin atracția spre vigoarea telurică, spre seve tari, prin poetizarea cu o figurație rubensiană. În butoaie „bolborosește [...] vinul de piatră acrișor”, la jăratic „se rumenesc berbecii în lungi frigări de măr sălbatic”, în „aerul tăiat de păsări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288107_a_289436]
-
București, 1969; Guido Piovene, Stele reci, cuvânt înainte Mircea Ivănescu, București, 1972; Sebastiano Vassalli, Năluca, postfața trad., București, 1996; Fernando Camon, Super Baby, pref. trad., București, 1996; Luisa Castelfranchi-Vegas, Arta Renașterii, București, 1997; Norberto Bobbio, Dreapta și stânga, București, 1999; Natale Benazzi, Matteo D’Amico, Cartea neagră a Inchiziției, București, 2001; Mircea Popescu, Istoria literaturii române - Storia della letteratura romena, ed. bilingvă, îngr. trad., pref. Nicolae Florescu, București, 2001; Ernesto Ferrero, Barbă-Albastră, București, 2002; Guido Ceronetti, Tăcerea trupului, București, 2002; Fosco
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289557_a_290886]
-
în mod diferit. Unele din zonele temperate s-au adaptat la suportarea acestor condiții schimbate și sunt capabile să supraviețuiască și în timpul iernii. Păsările care s-au adaptat la condițiile din timpul iernii se numesc sedentare și rămân în locurile natale ( Picidae, Corvidae, Paridae, Fringillidae). Unele păsări sunt oaspeți de iarnă: toamna și iarna sosesc dinspre nord pentru a-și petrece anotimpurile nefavorabile în țara noastră. Alte specii sunt oaspeți de vară: sosesc primăvara din sud, se reproduc în ținuturile noastre
Aspecte ecologice ale avifaunei din unele parcuri ieşene : valorificarea instructiv-educativă a studiului avifaunistic by Magdalena Dorina Culbec () [Corola-publishinghouse/Science/335_a_652]
-
, Mihai (10.VIII.1972, Antonești, j. Tighina), poet, critic literar și traducător. Este fiul Sofiei Vakulovski și al lui Alexei Vakulovski, profesori. Urmează școala medie în satul natal și la Chișinău Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (absolvită în 1994). Lector la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (1994-1997), concomitent e cercetător la Institutul de Istorie Literară al Academiei de Științe din Republica Moldova. Își susține doctoratul la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
NANDRIȘ, Grigore (17.I.1895, Mahala-Cernăuți - 2.III.1968, Kew, Marea Britanie), slavist, eseist și memorialist. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Nandriș. Memorialista Anița Nandriș-Cudla este sora sa. Urmează școala primară în comuna natală, apoi cursurile gimnaziale și liceale la Cernăuți. În 1915 devine student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București. La declanșarea primului război mondial se înrolează ca voluntar, luptând efectiv pe front. Participă în Transilvania la rezistența împotriva
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288351_a_289680]
-
putință miracolul comuniunii. Cei doi - tatăl și țiganca - "vorbeau din ochi, din tăceri și cu un plus de lacrimă la risipa de lacrimi ale sfinților de deasupra, ploaia ..." (p. 122). Sub semnul aceleiași comuniuni cu taina geografiei mitice a casei natale stau alte dealuri, văi din mitologia personală a lui Aurel Brumă. Deși, călcătură de șarpe, timpul ne mușcă la fiecare trecere de an, deși rugina se încuibă tot mai adânc sub ostrețele timpului și în toate cele, continuăm să greșim
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
fascinează pe adolescenții crizați din marea Britanie. Mulți dintre ei (de ordinul sutelor) pleacă în Siria căutând cu totul altceva în viață: adrenalină, suspans, trăirea periculoasă în vecinătatea morții, simțindu-i permanent răsuflarea în ceafă. Se întorc apoi în țara natală punând la cale atrocități abominabile. O parte din acești tineri jihadiști provin din rândul deținuților de drept comun din Franța. Sunt închiși pentru consum de droguri, de exemplu. Trăiesc o veritabilă dramă spirituală a lipsei de sens a vieții. Familia
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]