10,156 matches
-
negru, iar tensiunea dintre lumină și umbră a fost mai bine polarizată. Aceasta ar putea fi rezultatul dramei private a artistului și al îndelungatei sale boli pulmonare (a murit de tuberculoză la doar 28 de ani). Podkowiński a început să picteze tabloul în Varșovia între 1893 și 1894. Procesul de creare a durat cel puțin trei luni și, în conformitate cu spusele unui prieten, Podkowiński, aflat în faza terminală a bolii "a pictat din pat", așa terminând lucrarea. Pictura a fost prezentată la
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
tuberculoză la doar 28 de ani). Podkowiński a început să picteze tabloul în Varșovia între 1893 și 1894. Procesul de creare a durat cel puțin trei luni și, în conformitate cu spusele unui prieten, Podkowiński, aflat în faza terminală a bolii "a pictat din pat", așa terminând lucrarea. Pictura a fost prezentată la expoziția din Zachęta în 18 martie 1894. Expoziția a fost însoțită de o atmosferă de senzațional și de scandal, oricum aproximativ 12.000 de persoane au văzut pictura, aducând un
Extazul () [Corola-website/Science/329312_a_330641]
-
într-o rochie modestă de culoarea albastru-gri. Mâinile ei împreunate țin un buchet de crizanteme. Stă în picioare, rezemată de peretele pe care corpul ei desenează o umbră ascuțită. Boznańska abandonează aproape complet utilizarea liniilor și a contururilor, figura fiind pictată cu pete colorate, în tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James Whistler și influențată de tendințele artistice contemporane mai ales de cel din Paris
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
buchet de crizanteme. Stă în picioare, rezemată de peretele pe care corpul ei desenează o umbră ascuțită. Boznańska abandonează aproape complet utilizarea liniilor și a contururilor, figura fiind pictată cu pete colorate, în tonuri de gri. Acest tablou a fost pictat de Boznańska în timp ce se afla în München. Fascinată de atmosfera romantică din operele lui James Whistler și influențată de tendințele artistice contemporane mai ales de cel din Paris, ea a abandonat tradiția artistică a Grupului de la München. În plus, a
Fata cu crizanteme () [Corola-website/Science/329314_a_330643]
-
Podkowiński a introdus impresionismul în Polonia, dar spre sfârșitul vieții sale, starea lui de sănătate înrăutățindu-se el a înclinat către simbolism. Podkowiński a murit în Varșovia, la vârsta de numai 28 de ani din cauza tuberculozei. Cel mai cunoscut tablou pictat de el este Extazul ("Szal uniesień"), prezentat pentru prima dată în Zachęta, cu care a stârnit scandal și proteste publice. În 1894, el a fost prezentat într-o expoziție de artă la Varșovia și violent criticat. Expoziția a durat doar
Władysław Podkowiński () [Corola-website/Science/329313_a_330642]
-
lucrat, apoi, în atelierul arhitectului Felix Gasiorowski din Odesa, după care pleacă la studii suplimentare la universitățile din Zurich și Munchen. Nevoit să-și câștige existența lucrează ca tehnician la construcția de căi ferate. A studiat până în anul 1880, el pictând în această perioadă mai mult peisaje, scene de gen și portrete. În anul 1881, vizitează Roma și pictează în acel an „"Rugăciunea unui om în vârstă"” (). Lucrează în următorii ani, 1882 - 1886, la Varșovia. Următorii patru ani a lucrat la
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Zurich și Munchen. Nevoit să-și câștige existența lucrează ca tehnician la construcția de căi ferate. A studiat până în anul 1880, el pictând în această perioadă mai mult peisaje, scene de gen și portrete. În anul 1881, vizitează Roma și pictează în acel an „"Rugăciunea unui om în vârstă"” (). Lucrează în următorii ani, 1882 - 1886, la Varșovia. Următorii patru ani a lucrat la curtea împăratului Wilhelm al II la Berlin. În această perioadă deschide o mulțime de expoziții la Berlin, Viena
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
După moartea fiului său Lucian, Julian donează casa din Pomerania unei Societăți pentru Protecția Copiilor. A avut inițiative generoase înființând Societatea de Muzică din Pomerania și Societatea Prietenilor Artelor Frumoase, el fiind primul președinte și cofondator al acestor confreerii. A pictat în această perioadă locuri din Torun și multe peisaje. Numele său este purtat de una din străzile din Torun. Julian Falat, a fost directorul Departamentului de Artă pe vremea ministeriatului lui Anthony Ponikowskiego. În anul 1925, Julian Falat a organizat
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
Julian Falat a organizat o expoziție retrospectivă în Cracovia și Varșovia. Falat moare în Bystra Śląska la 9 iulie 1929. Un muzeu din Polonia, numit Fałatówka, este dedicat lui. Din cei trei copii doar Kazimierz (Togo) (1904-1981), a continuat să picteze în acuarelă. Unele lucrări, au fost jefuite sub ocupația germană. Falat obișnuia să spună:
Julian Fałat () [Corola-website/Science/329322_a_330651]
-
puternică a realismului polonez și mai apoi, a fost puternic atras de pictura lui Camille Corot și a reprezentanților Școlii de la Barbizon. Întorcându-se la Varșovia, el a împărțit același atelier cu Władysław Podkowiński, în perioada 1886 - 1888. Acum a pictat scene realiste în principal din Varșovia, vânzători ambulanți precum și viața de zi cu zi a evreilor polonezi. De asemenea, a făcut o serie de desene pentru revista „Tygodnik Ilustrowany”. a trăit și a lucrat la Paris în perioada 1889 -1990
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
lui Claude Monet și ca urmare a experimentat cu succes tehnici de reprezentare impresioniste în propriile sale lucrări. După întoarcerea sa în Polonia, el a dus pictura poloneză de la impresionism spre luminism. Peisajele pline de lumină pe care le-a pictat în zona istorică a pitorescului oraș Kazimierz Dolny are la bază tonurile reci și calde aplicate prin tehnica pointilismului. Când Aleksander Krywult, Pankiewicz și Podkowinski au expus o serie controversată de pânze cu peisaje impresioniste, critica de artă a fost
Józef Pankiewicz () [Corola-website/Science/329300_a_330629]
-
condus o școală privată de pictură, astfel devenind liderul mișcării Grupul de la München. La acest grup s-au asociat în mod natural Aleksander Gierymski, Alfred Wierusz-Kowalski, Tadeusz Ajdukiewicz, Wojciech Kossak, Leon Wyczółkowski, toți fiind membrii fondatori ai mișcării. Brandt a pictat îndeosebi scene de istorice și de luptă pe teme legate de războaiele contra tătarilor, cazacilor și suedezilor, războaie derulate în secolul al XVII-lea. Abordarea tematicii alese de către artist, era una literară, realistă, de detaliu, compoziția degajând natural claritate și
Józef Brandt () [Corola-website/Science/329326_a_330655]
-
detaliu, compoziția degajând natural claritate și senzația mișcării. Józef Brandt a avut asupra picturii poloneze o influență puternică. În anul 1877 s-a căsătorit cu Heleną de Woyciechowskich Pruszakową și se mută la conacul lui din Orońsko lângă Radom unde pictează și conduce o școală de arte. Aici, artistul a petrecut verile, înconjurat de familia sa și mulți alți prieteni care veneau în vizită. Astăzi, conacul și parcul ce-l înconjoară este destinat Centrului de Sculptură Poloneză.
Józef Brandt () [Corola-website/Science/329326_a_330655]
-
în 1722. Aceasta este prima biserică din Viena cu cupolă în stil baroc. Naosul său oval, absida și altarul flancat de două capele pe fiecare parte formează o mică cruce greacă. Cupola a fost construită de Matthias Steinl, iar frescele pictate de Andrea Pozzo și apoi de Johann Michael Rottmayr într-un stil baroc exuberant în 1713. Altarul este executat de Antonio Galli-Bibiena, cu un tablou de Martino Altomonte. Biserica Sf. Petru a fost restaurată în perioada 1998-2004.
Biserica Sfântul Petru din Viena () [Corola-website/Science/328618_a_329947]
-
unde a primit un premiu meritoriu: medalia de argint pentru lucrarea „Elvira”- un portret al soției sale. În 1937, pictorii Nicu Enea și Ion Diaconescu au pus bazele "Pinacotecii Municipale" din Bacău. În anii ’40 a primit comandă de a pictă palatele regale. În 1942 a fost desemnat să renoveze catedrală ortodoxă din Chișinău. După 1945, comuniștii l-au acuzat că fost prea apropiat de Casă Regală și l-au îndepărtat din viața artistică. A trait mulți ani în Bacău unde
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
1960. Retrospectivă. [Pliant]. Bacău, Muzeul de Artă; Galeriile “Alfa”, măi 1997. Nicu Enea. În: "Muzeul de Artă Constantă. "București, Chimprest Publicity, 1998, p. 37. U[ngureanu], P[etronela]. Nicu Enea a fost redescoperit la Biserică “Sfinții Voievozi”. Această a fost pictată de Nicu Enea între anii 1937-1938]. "Deșteptarea", 10, nr. 2467, 13 iul 1998, p. 6. "Notă:" "Lucrarea a fost constituită pe baza unor materiale (cataloage, pliante, fotocopii, pagini de ziar) puse la dispoziție de domnul Viorel Savin, scriitor, directorul Bibliotecii
Nicu Enea () [Corola-website/Science/328590_a_329919]
-
lui Attila au pierit aproape cu toții, împreună cu poporul scitic, în războiul Crumbelt, Pannonia a trăit zece ani fără de rege, rămânând în ea numai străinii: Sclavii, Grecii, Teutonii, Messianii și Vlahii, care, în timpul vieții lui Attila, îi serveau ca robi.” Cronica pictată de la Viena, un document din secolul al XIV-lea, se numără printre manuscrisele medievale care conțin informații din cronica maghiară originală din secolul al XI-lea with its painted miniatures.. Cele mai multe situri arheologice din Bazinul Panonic datate ca fiind de
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
și sunt datate mai înainte de invazia Bazinului Panonic However, these tombs may as well be dated to the 900s.. Ungurii au fost organizați în șapte triburi unite într-o confederație. Acest număr este menționat de împăratul Constantin Porfirogenet. Autorul Cronicii pictate de la Viena a păstrat denumirea confederației tribală "„Hetumoger”" („Șapte Unguri”) pe care nu pentru a numi confederația tribală ci pentru a-i numi colectiv pe cei „șapte conducători”, care ar fi purtat împreună acest nume. Confederația "Hetumoger" s-a întărit
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
Gyula, Örs, Künd, Lél și Vérbulcsú. Sursele contemporane sau apărute la câteva decenii după eveniment atestă prezența în fruntea triburilor maghiare a lui Álmos (Constantin Porfirogenet), Árpád (Ghiorgios Amartolos și Constantin Porfirogenet), Liountikas (Constantin Porfirogenet) și Kurszán (Ghiorgios Amartolos). Cronica pictată de la Viena notează că Álmos, tatăl lui Árpád, a fost ucis în Transilvania, nepermițândui-se să intre în Panonia. Interpretarea modernă a episodului este aceea că Álmos era "kende", conducătorul spiritual al ungurilor în momentul atacului pecenegilor. Dacă moartea sa a
Cucerirea de către unguri a Bazinului Panonic () [Corola-website/Science/328578_a_329907]
-
a nascut pe data de 23 mai 1861 la Kaposvár, fiu al directorului școlii din oraș. Și-a început studiile la gimnaziul din Kaposvár, apoi a obținut la Budapesta diplomă de farmacist. Între timp a început să deseneze și să picteze în culori. În 1884 pleacă la München unde se înscrie la Academia de Arte, în clasa cu modele vii a lui Ludwig von Herterich. Pentru anii 1885 și 1886 primește o bursă din partea "Comisiei Naționale Maghiare de Arte Plastice". Pleacă
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
pentru ultima dată în 1898 la o expoziție împreună cu gruparea Nabis la galeria ""Durand-Ruel"". Cu prilejul unei călătorii la Banyuls-sur-Mer, o așezare situată la poalele munților Pirinei, este fascinat de împrejurimi, de culorile puternice ale locurilor, ceea ce îl determină să picteze peisaje după natură, care constituie o trecere spre o cromatică luminoasă, pătrunsa și în redarea interioarelor. În anul 1901 a părăsit pentru totdeauna Parisul și s-a mutat la Somogyaszaló, la fratele său Ödön. În timpul verii a călătorit la Ostende
József Rippl-Rónai () [Corola-website/Science/328733_a_330062]
-
acumulări esențiale și substanțiale stiluri, tehnici și abordări din opere pe care timpul le-a rezervat un spațiu magic, fără riscul de-a păcătui prin fraudarea lor. Împătimit pescar în Delta Dunării și foarte atașat de Dobrogea, Valeriu Pantazi a pictat satele de pescari unde a poposit, vegetația, bărcile, casele și siluetele umane specifice, realizând astfel adevărate bijuterii cromatice. Pentru a întregii tabloul operei sale și a întării convingerea că numai cine stăpânește temeinic desenul, tainele îmbinării culorilor și arta compozițională
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
Boștină (marea sculptoriță), Doru Covrig, Ion Dumitriu și Horia Bernea. La sfârșitul anului întâi a deschis împreună cu Eugen Stănculescu, fără voia Decanatului, o expoziție pe holul Institutului, cu picturi mari, cubiste, în stilul Picasso. Pantazi a expus și un nud pictat cu cremă de ghete. Amândoi studenții au fost exmatriculați pentru „huliganism” și trimiși un an la „munca de jos”. Eugen Stănculescu s-a angajat ca vitrinier la „OCL Alimentara” iar Pantazi care avea o diplomă, pe un șantier de Drumuri
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
a fost îndrumător cultural la „Vatra Luminoasă” și la „Almanahul Literar”. A locuit cu totul întâmplător, în celebrul „Hanul Galben”, loc al acțiunii din romanul lui Mateiu Caragiale „Craii de Curtea Veche”. Aici a avut condiții bune de lucru, a pictat, a scris și a citit mult: Constant Tonegaru, Dimitrie Stelaru, poeții antici, poezia franceză, Friedrich Hölderlin, Robert Frost, T.S. Eliot, Odysseas Elytis. La „Ateneul Tineretului” în afară de cenaclul de poezie unde vor citi Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mircea Popa, Ion Marin
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
mai apoi la Casa de Creație de la Partizani (pe brațul Sulina). În perioada 1978 - 1983, viața lui Valeriu Pantazi a fost marcată de prietenia (și emulația) cu „poetul național” Nichita Stănescu și grupul de scriitori și pictori din jurul acestuia. A pictat și a vândut lucrări direct din atelier, dar a scris intens pregătind al patrulea volum de poezie „Tu, Secole!” care a fost ilustrat de marele grafician Mircia Dumitrescu. Volumul a apărut în anul 1984 la Editura Cartea Românească și i-
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]