9,760 matches
-
viețuitoare în abisurile oceanelor, sub calotele eterne de gheață, în lacuri vulcanice fierbinți sau acide, în apele subterane... Mediul lichid e mai favorabil vieții ca cel terestru sau aerian, deoarece organismele acvatice se pot deplasa mai ușor în spațiu tridimensional plutind pasiv sau înotând, nedepinzând de un substrat solid. În schimb păsările nu pot rămâne continuu în aer, animalele terestre consumă multă energie pentru deplasare iar plantele terestre sunt cu rarissime excepții fixate la sol. Apele naturale nu sunt pure, ci
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
dură, cu o temperatura de 22-30° C și de multă lumină, dar fără prea mult soare. Poate crește foarte mare, atingând 25-50 cm. Pe suprafața frunzelor mai bătrâne cresc noi plante care pot fi plantate în substrat sau lăsate să plutească, conferind un loc de refugiu pentru pui și material organic pentru hrana infuzorilor. V.3 ȘTIAȚI CĂ? 1.Relațiile dintre specii sunt foarte complexe. Clasic se descria circuitul mineralelor cu gruparea organismelor vii în producători (organisme care din substanțe anorganice
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
care sunt considerați adevărații fondatori ai regatului Franței. Stela lui Mernefta (circa 1233 î.C.), găsită în Teba. În vârful stelei se vede de două ori zeul Amon, zeul-soare al Tebei care oferă faraonului o sabie curbată. Discul, simbolul soarelui, plutește deasupra zeului Amon. La dreapta se află zeul Horus, șoimul, și la stânga zeița Mut, mireasa lui Amon și zeița Tebei. Biblia menționează o singură dată, de fapt, o mică populație, fiii lui Asriel sau asrieliți care locuiau în partea centrală
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
cât și nehotărârea se desfășoară în raza riscului. Dar în vreme ce nehotărâtul se blochează în fața lui și nu va compune niciodată cu el, cel ce se hotărăște și-l asumă din plin. Asumându-l, el cunoaște o stare de beție. El plutește și se lasă purtat de febra hotărârii sale. Pentru că hotărârea este luată în „spaimă și cutremur“, pentru că miza ei este un destin care ajunge să fie dobândit chiar și cu prețul vieții, trecerea ireversibilă a pragului care desparte tot ce
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mă întreabă, așa cum nu-mi pot reprezenta circumstanțele interogării și așa cum criteriile de judecare îmi rămân neștiute. Pedeapsa, oricât de strivitoare ar fi, nu poate, la rândul ei, nici măcar să fie imaginată, iar teama, pe măsura pedepsei, rămâne totuși să plutească în necunoscut. Răspunderea suferă aici o ruptură de nivel, pentru că libertatea, confruntată cu sursa ei, este trăită în consecințele ei infinite, care nu se mai înscriu în planul unei vieți și într-o limită umană, ci în suprauman. Totul se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e stăpânit de un ideal, de un „vis luxuriant”. Un proiect utopic și confuz, vizând, din câte se poate înțelege
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
ca premiu pentru capul lui Iorga. Cursurile lui universitare au fost suspendate, iar el își petrecea timpul acasă, păzit de studenți voluntari și de poliție 191. S-au ținut alegeri noi, în timp ce închisorile erau pline, iar pe Dunăre la vale pluteau cadavre; la 21 mai 1907, Iorga a fost ales deputat de către "Colegiul Electoral" din Iași192. Cuza a eșuat în tentativa sa de la Iași; Iorga le-a cerut întotdeauna evreilor să se asimileze 193. A intrat în Parlament cu o manifestare
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
forță în zona Mărășești la sfîrșitul lui iulie. S-a declanșat cea mai mare bătălie din campania română. Au fost lupte crîncene și pierderi cutremurătoare de partea română în timpul încleștărilor corp la corp; dar românii au rămas neclintiți. La Iași pluteau incertitudinea și teama deoarece buletinele militare și alte știri care reușeau să ajungă acolo erau rare. Fiul cel mai mare al lui Iorga, Petru, lupta în linia întîi. În zilele acestea de teamă, veneau uneori din furtuna de fier și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
provincie din Franța (unde bărbații cu basc chiar se Îndreptau spre casă cu o baghetă târguită În colț, la Café de la Paix, botezată așa În 1919) sau Spania conservată În aspic de regimul autoritar al lui Franco, Belgia și Anglia pluteau Într-un decor edwardian Întârziat. Europa postbelică se Încălzea Încă la tăciunii fumegânzi ai revoluției economice din secolul al XIX-lea, care se consumase practic, lăsând În urmă relații sociale și obiceiuri culturale din ce În ce mai nelalocul lor În noua eră a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
declinat oferta. S-a dovedit Însă că aveau perfectă dreptate. Nici măcar conducerea sovietică nu acorda o importanță deosebită propriilor propuneri și nu se aștepta realmente ca americanii, britanicii și francezii să-și retragă trupele, lăsând Germania neutră și dezarmată să plutească În derivă În inima continentului. Stalin și succesorii săi erau chiar mulțumiți de prezența militară permanentă a Statelor Unite pe teritoriul german: pentru liderii sovietici din acea generație, prezența soldaților americani În Germania de Vest era cea mai bună pavăză Împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Marea Britanie, nici teatrul britanic cu vedetele sale nu au fost greu de exportat: după ce s-a afirmat cu spectacole din Shakespeare la Londra (cel mai celebru fiind Visul unei nopți de vară), Peter Brook s-a stabilit definitiv la Paris, plutind cu grație peste frontierele lingvistice și estetice. La Începutul anilor ’60 se putea vorbi deja despre un teatru „european” sau, cel puțin, un teatru care avea ca temă subiecte europene curente și controversate. Der Stellvertreter (Deputatul) al lui Rolf Hochhut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ca În tot Occidentul, anii ’60 priveau cu Încăpățânare nu mai departe de propria ogradă. Revoluția culturală a epocii era foarte limitată: când tineretul occidental catadicsea să privească peste graniță, el se uita spre zări exotice și contempla imagini care pluteau liber, fără constrângerile enervante legate de informație sau familiaritate. Despre culturile străine apropiate șaizeciștii știau foarte puțin. Când Rudi Dutschke a făcut o vizită amicală la Praga, la apogeul mișcării reformiste din primăvara anului 1968, el i-a șocat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
le „cerea franchiștilor să pretindă că n-au fost nicicând franchiști, iar stângiștilor temperați, că urmează principii radicale”22. Circumstanțele epocii i-au obligat astfel pe mulți să abjure practic peste noapte vechile poziții de principiu. Peste viața publică mediteraneană plutea În acei ani izul bine cunoscut al promisiunilor judicios Încălcate și al amintirilor șterse la timp, ceea ce explică În oarecare măsură starea de spirit sceptică și apolitică a generației tinere din cele trei țări. Pe de altă parte, cei care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Recursul la Istorie În apărarea opțiunilor politice indigeste se dovedea naiv din punct de vedere moral și chiar lipsit de sensibilitate. Cum spusese Camus cu mulți ani Înainte, „responsabilitatea În fața Istoriei ne scutește de responsabilitatea față de oameni”. Noua incertitudine care plutea asupra Istoriei (și istoriei) a inaugurat un deceniu neplăcut pentru intelectualii occidentali, care realizau cu strângere de inimă că dezintegrarea marilor scheme istorice și narațiuni era de rău augur pentru clasele limbute ce le inspiraseră și care au devenit la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
economia continua să se surpe din interior. Productivitatea industrială s-a prăbușit În decursul anului 1981, deoarece muncitorii polonezi recent sindicalizați organizau Întâlniri, greve și proteste pentru a-și susține revendicările. Văzută din Varșovia, și mai ales de la Moscova, țara plutea În derivă, iar regimul se clătina. Era și un exemplu negativ pentru vecini. Cu toată precauția liderilor săi, Solidaritatea era condamnată să trezească fantomele de Praga și Budapesta. Generalul Wojciech Jaruzelski, ministrul Apărării, a devenit În februarie 1981 prim-ministru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de după 1981 -, dar nu putea rezolva problemele fundamentale ale țării: rata anuală a inflației se apropia acum de 1.000%. Au urmat patru luni de contacte neoficiale sporadice Între sindicatul Solidaritatea și guvern, ceea ce a Înmulțit cererile publice de „reformă”. Plutind În derivă, autoritățile oscilau Între gesturi de bune intenții și amenințări: Înlocuirea miniștrilor, refuzul oricăror planuri de negociere, promisiuni de schimbare economică, amenințarea că vor Închide șantierele navale din Gdañsk. Încrederea populației În stat, câtă mai rămăsese, s-a spulberat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
anarhic și împotriva românului. Sufletul românului este traumatizat. Noii conducători și lustruitori de „cioburi” se bălăcesc în atitudini, când la dreapta, când la stânga. Nu au o gândire proprie, nu au o ținută demnă și fermă. România e o navă ce plutește pe oceanul timpului fără cârmaci, fără busolă, elementul primordial care condiționeză și asigură victoria. Timpul de azi nu mai poartă pecetea vremilor de altădată: credință, muncă și dăruire. Totul a dispărut într-o lume fără identitate și fără Dumnezeu. Trăim
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
dintre aceștia cei mai cruzi și mai feroci (condamnați pentru crimă) cu care ofițerii politici și paznicii torturau fizic și psihic deținuții politici. Acești oameni nu mai aveau respect pentru om și pierduseră orice măsură și sensibilitate omenească. Peste lagăr plutea duhul negru al morții. Acest duh negru l-a dus pe GICĂ DRĂGOI la actul disperării. Terorizat noapte de noapte de ofițerul politic să devină informator, într-un moment de gol sufletesc se aruncă în sârmă (zonă interzisă) și este
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
Dans le tableau ci-dessous, nous passons en revue leș situations où le poète décide d'accorder une plus grande importance à certains termes, par l'emploi de la majuscule. Un petit commentaire accompagne chaque fragment : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le néant gisait à l'agonie, lorsque, solitaire flottant par leș ténèbres, l'Insondable fit un signe : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Poncet, 1996
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
discursive, " de faux vers en miroir ". Une décision traductive intéressante de Veturia Drăgănescu-Vericeanu est de faire commencer un moț par une majuscule. À titre de comparaison, nous citons aussi la traduction de Paul Miclău : Nimicul zăcea-n agonie, cănd singur plutea-n întuneric și dat-a un semn Nepătrunsul : " Să fie lumină ! " (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) Le Rien gisait à l'agonie quand, tout seul voguant dans le noir fit un signe, l'Impénétré : " Que la lumière soit ! " (La lumière) (Drăgănescu-Vericeanu
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
definitoriu pentru simbolism, pictorul pictează idei trecute prin filtrul oniric și transfigurate la nivelul unei viziuni. "De Chavannes cugetă. Gândirea-i se face vis, visul se face viziune. Ideia e pusă în imagini. Din departe fizionomia reală se perde, fețele plutesc ca într'o poesie din trecut. Fantazia lui capătă o realitate nouă. Simplificate, frescele iau un caracter legendar, peisagiul slobod e înveluit ca într-un strai de eres, compoziția devine mitică, scenele se petrec pare-că sub bolțile unei imense catedrale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Klimt nu păstrează nimic din tema iluministă a victoriei rațiunii asupra întunericului. Păstrându-se în convenția alegorică, artistul oferă o imagine a unei umanități abandonate în întuneric. Lanțul uman pe care-l înfățișează Klimt ca simbol al unei umanități încarcerate plutește într-o noapte înstelată, printre aștri îndepărtați. Din acest întuneric cosmic se descifrează anamorfotic chipul unui sfinx, asociat simbolic misterului, dar și monstruozității. Dezlegarea enigmei de către Oedip conduce doar la o eliberare temporară a cetății, pentru ca în final să o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
99 este schopenhaueriană. Două personaje, un bărbat și posibil o femeie, își țin capul în palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
palme, expresie a disperării, sau cel puțin a unei cumplite frământări sufletești, trupul unei femei care-și ține o mână pe sân, gest ambiguizat erotic, plutește la rândul lui înfășurat în spirala corporală. Aceste corpuri sugerează suferința unei umanități care plutește la voia întâmplării, condusă de instinctualitatea oarbă către autodistrugere. Medicina, la care se referea și Petică, este expusă la a zecea expoziție a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate de viziune cu Filozofia, ca și cum
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
a Secesion-ului, între 15 martie și 12 mai 1901 și prezintă o continuitate de viziune cu Filozofia, ca și cum Klimt ar fi vrut să aprofundeze tema unei omeniri aflată în pragul colapsului. Același lanț uman, de data aceasta chiar mai dens, plutește în spațiu, nu unul nocturn, ci unul, mai degrabă, crepuscular. Umanitatea este supusă nu doar exacțiunii maladiilor, cât singurului flagel care nu are un remediu, moartea, figură centrală a tabloului, simbolizată printr-un schelet al cărui craniu se află lângă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]