9,887 matches
-
() (n. 12 noiembrie 1976 în Poznań, Polonia) este un fotbalist polonez retras din activitate, care a jucat ultima dată pentru clubul turc Trabzonspor. Szymkowiak a fost membru al echipei naționale de fotbal a Poloniei. Primul său club a fost Olimpia Poznań, unde a jucat din 1992 până în 1994, când a semnat
Mirosław Szymkowiak () [Corola-website/Science/336296_a_337625]
-
bun la Trabzonspor, marcând nouă goluri în cincisprezece partide jucate în primele șase luni. S-a dovedit a fi un bun pasator și un marcator eficient. Szymkowiak și-a înceiat cariera din motive medicale. Într-un interviu acordat unui portal polonez a spus că „Abia fac 31 de ani, și am trecut deja prin opt operații! Am patru șuruburi în ambii genunchi și unul în gleznă. Mă simt mai bătrân decât tatăl meu și mi-aș dori ca peste câțiva ani
Mirosław Szymkowiak () [Corola-website/Science/336296_a_337625]
-
opt operații! Am patru șuruburi în ambii genunchi și unul în gleznă. Mă simt mai bătrân decât tatăl meu și mi-aș dori ca peste câțiva ani să pot merge ca un om normal.” Ulterior, într-un interviu acordat ziarului polonez „Super Express”, el a declarat că retragerea sa s-a datorat consumului de droguri: a folosit rofecoxib pentru a-și alina durerile, substanță care s-a dovedit că duce la micșorarea rezistenței. Szymkowiak a jucat 31 de ori și a
Mirosław Szymkowiak () [Corola-website/Science/336296_a_337625]
-
peste cap planurile aliate pentru o înaintare rapidă în interiorul țării. În septembrie 1944, aliații occidentali ajunseseră la granițele vestice ale Germaniei, a căror apărare era asigurată de complexul defensiv al Liniei Siegfried. Pe 17 septembrie, forțele terestre britanice, americane și poloneze au lansat Operațiunea Market Garden, o încercare foarte îndrăzneață de ocolire a Liniei Siegfried prin forțarea cursului inferior al Rinului în Olanda. Eșecul acestei operațiuni, precum și problemele logistice generate de distanțele foarte mari pe care se făcea aprovizionarea trupelor aflate
Bătălia de la Aachen () [Corola-website/Science/336362_a_337691]
-
ideologii culturali de orientare comunistă au considerat că romanul "Întunecare" demonstra incapacitatea intelectualității românești de a-și asuma crezul revoluționar al luptei de clasă, având un mesaj ezitant și pesimist. Romanul "Întunecare" a fost tradus în mai multe limbi străine: poloneză ("Ciemność", 2 vol., Wydawnictwa Literacko-Naukowego, Cracovia, 1933; traducere de Stanisław Łukasik), italiană ("L’ombra che scende", Editrice La Capitale, Roma, 1945; traducere de Agnese Silvestri-Giorgi), franceză ("Effondrements", 3 vol., Editions en langues étrangères, București, 1956; traducere de Iosif Igiroșianu), maghiară
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]
-
de „Limbi Slavice”, a Universității Iași. În anul 1937 a obținut o bursă pentru doctorat, la Universitatea din Varșovia, Polonia, dar a întrerupt studiile, în septembrie 1939, din cauza izbucnirii războiului. După revenirea în țară s-a implicat în ajutorarea refugiaților polonezi, publicând un manual și un dicționar polono-român. S-a angajat la Institutul Central de Statistică din București, de pe lângă Consiliul de Miniștri. Totodată a fost redactor la revistele „Moldova Nouă”, și „Cartea Moldovanului”, precum și la gazeta „Transnistria”. În gazeta „Transnistria” publică
Diomid Strungaru () [Corola-website/Science/336542_a_337871]
-
o unitate rutenă a atacat un regiment maghiar la Slatina, dar fără succes. După bătălia aceasta, majoritatea militanților au capitulat, iar mulți dintre ei au încercat să se retrage pe teritoriul Poloniei, dar au fost uciși în luptele cu grănicerii polonezi. La sfârșitul lunii martie, regentul Miklós Horthy a vizitat pe teritoriile ocupate, consacrând anexiunea.
Invazia Transcarpatiei în 1939 () [Corola-website/Science/336579_a_337908]
-
artei contemporane timpului său și a rămas tributar, prin maniera în care a creat, picturii bizantine și Renașterii. s-a născut în orașul rus Omsk în familia unui avocat militar. Tatăl său s-a născut într-o familie de origine poloneză și mama de origine daneză a murit când el a împlinit vârsta de trei ani. Deși, Mihail a absolvit Facutatea de Drept din Sankt Petersburg în anul 1880, tatăl i-a recunoscut talentul pe care-l avea pentru artele plastice
Mihail Vrubel () [Corola-website/Science/336634_a_337963]
-
construit în 1980, dar continuat către Platforma Petrochimică prin 2 linii industriale. Între 1968 și anii 70' gara a fost intersecție feroviară între M501 și CFF (Calea Ferată Forestieră) Onești-Scutaru, aceasta aproviziona Fabrica de Industrializare a lemnului UIL (actual firma poloneză Barlinek S.A.). Liniștea și ordinea gării este asigurată de Poliția TF (Transporturi Feroviare), subunitate a Secției nr. 3 de Poliție Onești.
Gara Onești () [Corola-website/Science/336653_a_337982]
-
care urmau să fie înlocuiți de militarii Corpului XXX. Dintre militarii care au fost trimiși să lupte la Arnhem, aproximativ 40% erau membrii a două regimente de parașutiști britanici, în sprijinul cărora urmau să vină membrii Brigăzii I de parașutiști polonezi. Restul efectivelor diviziei erau completate cu militari din diferite alte arme - un regiment de infanterie aeropurtată, baterii de artilerie, subunități de intendență și medicale . Toți acești militari au fost parașutați sau transportați cu planoare pilotate de peste 1.200 de membri
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
în zilele noastre în Muzeul trupelor aeropurtate) din Oosterbeek, o suburbie a Arnhemului, în speranța că militarii Corpului XXX aveau totuși să ajungă aici, să forțeze cursul fluviului și să cucerească un cap de pod. Brigada I independentă de parașutiști polonezi au aterizat la sud de râu pe 21 septembrie, dar nu aveau în dotare bărcile necesare traversării cursului de apă. Între timp, Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
Corpul XXX înainta încet spre punctul de întâlnire, iar elementele sale cele mai avansate nu au reușit să ia contactul cu polonezii la Driel decât pe 22 septembrie. Generalul Roy Urquhart, comandantul Diviziei I, a cerut inițial ca Brigada I poloneză să traverseze râul în noaptea de 21 septembrie și să își ocupe pozițiile ordonate. Numai că nicio unitate nu avea în dotare bărci sau plute, iar polonezii s-au văzut obligați să se retragă în timpul nopții la Driel, unde să
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
efectueze traversarea, dintre care doar 35 au reușit să ajungă până la pozițiile britanicilor. Pe date de 23, la Driel a sosit Divizie a 43-a Wessex. Din stocurile acestei divizii trebuiau distribuite bărci de asalt pentru traversarea fluviului de către parașutiștii polonezi. Din nefericire, bărcile au ajuns târziu pe poziții, iar polonezii, care nu erau obișnuiți cu acel timp de ambarcațiune, nu au reușit să trimită pe celălalt mal decât 153 de oameni, mai puțin de 25% din efectivul propus. În ziua
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
convocată o ședință la Valburg pentru discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot mai greu de menținut și s-a început conceperea unui plan de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
discutarea celor mai bune variante pentru sprijinirea Diviziei I. Comandantul Diviziei a 43-a (Wessex) a venit cu propunerea trimiterii pe celălalt mal a unuia dintre batalioanele de sub comanda sa și a unui batalion polonez - spre nemulțumirea profundă a comandantului polonez, generalul Stanisław Sosabowski. Se pare că Horrocks și-a dat seama că Divizia I se află într-o poziție care devenea tot mai greu de menținut și s-a început conceperea unui plan de retragere. În acea noapte, încercările de
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
pe calea aerului la Arnhem, 2.500 mai erau încă valizi în noaptea de 25 septembrie. Dintre aceștia, au fost evacuați în siguranță 2.238 (dintre care 75 de infanteriști ai Regimentului 75 Dorset) de britanici și 160 de parașutiști polonezi. Cea mai mare parte a celor care au fost evacuați de la Arnhem au fost conduși cu bărci de asalt peste râu de către geniștii canadieni din Compania 23. Canadienii au pierdut șapte oameni în timpul acestei operațiuni. Pe maul sudic al Rinului
Operațiunea Berlin (evacuarea din Arnhem) () [Corola-website/Science/336677_a_338006]
-
îndrăznaeță spre nord prin provincia olandeză Gelderland, pentru ocolirea liniei fortificate „Siegfried”. Un asemenea atac ar fi deschis drumul aliaților spre inima industrială a Germaniei din regiunea Ruhr. Dacă inițial a existat o propunere care prevedea acțiunea forțelor britanice și poloneze cunoscută ca „Operațiunea Comet”, planul a fost dezvoltat rapid pentru implicarea aproape a întregii Armate I aeropurtate. Atacul avea să fie dat pe de-o parte de trupele aeropurtate în Olanda, iar pe de alta de trupele terestre care urmau
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
101 aeropurtată SUA pentru capturarea podurilor din zona orașului Eindhoven, a Diviziei a 82-a aeropurtate SUA pentru cucerirea podurilor din zona orașului Nijmegen și a Diviziei I aeropurtate britanice (din care făcea parte și Brigada I independentă de parașutiști polonezi) pentru capturarea celor trei poduri peste Rin de la Arnhem. În ciuda faptului că generalul american Lewis H. Brereton se afla la comanda Armatei I aeropurtate, locțiitorul lui, generalul britanic Frederick Browning a fost numit la comanda operațiunii de parașutare. Armata a
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
1.200 de piloți de planoare, echivalentul a două batalioane de infanterie. În plus, diviziei i-a mai fost repartizat un comando olandez și o subunitate americană de telecomunicații Urquhart a primit de asemenea comanda Brigăzii I independente de parașutiști polonezi, unitate care avea să participe și ea la operațiunile de cucerire a podurilor. Obiectivul diviziei era asigurarea securității drumului, a podurilor de cale ferată și de pontoane de peste cursul Rinului inferior la Arnhem pentru o perioadă de două-trei zile, până când
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
și parașutarea diviziei într-un singur val în Olanda. În plus, generalul Williams— comandatul avioanelor de transport - a hotărât că piloții săi pot să execute o singură misiune de parașutare pe zi, ceea ce însemna că întreaga divizi, inclusiv brigada independentă poloneză, puteau fi transportați în zona ordonată într-o perioadă de trei zile. În zona de parașutare existau doar puține suprafețe care să poată fi folosite pentru aterizarea planoarelor, iar piloții se fereau să zboare prea aproape de Arnhem, unde puteau fi
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
aeropurtate trebuiau să ajungă în aceeași zi în zona de aterizare „X”. Cele trei batalioane ale lui Hackett trebuiau să asigure sprijinul pozițiilor deja cucerite de parașutiști în nordul și nord-vestul Arnhemului. În a treia zi, Brigada I de parașutiști polonezi urma să fie lansată la sud de râu în zona de parașutare „K”. După traversarea podului, polonezii trebuiau să se alăture camarazilor din zona de est a orașului, făcând joncțiunea cu subunitățile de artilerie aduse cu planoarele în zona de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
două batalioane au s-au retras traversat zona de aterizare „L” și au luptat cu „Kampfgruppe” Krafft care le urmărea la distanță redusă. Această zonă de aterizare era apărată de grănicerii regali scoțieni, care așteptau sosirea planoarelor Brigăzii de parașutiști polonezi. Cum planoarele au sosit în plină retragere a parașutiștilor britanici, pierderile polonezilor au fost foarte grele. Toate cele patru unități aliate s-au dispersat spre sud și vest spre drumul care traversa debleuul abrupt al căii ferate la Oosterbeek și
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
au luptat cu „Kampfgruppe” Krafft care le urmărea la distanță redusă. Această zonă de aterizare era apărată de grănicerii regali scoțieni, care așteptau sosirea planoarelor Brigăzii de parașutiști polonezi. Cum planoarele au sosit în plină retragere a parașutiștilor britanici, pierderile polonezilor au fost foarte grele. Toate cele patru unități aliate s-au dispersat spre sud și vest spre drumul care traversa debleuul abrupt al căii ferate la Oosterbeek și Wolfheze și s-au adunat în formații improvizate în pădurile de la sud
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
Pegas. Soldații Regimentului 100 de artilerie, moștenitorii tradițiilor Regimentului 52 de artilerie grea regală, care a sprijinit cu foc luptele parașutiștilor de la Arnhem, poartă în zilele noastre insigna trupelor aeropurtate pe mâneca uniformei. Britanicii au avut contact vizual cu parașutiștii polonezi, dar nu au reușit să ia legătura radio cu ei. Din acest motiv a fost trimis un mesager înot peste Rin. Britanicii au plănuit să trimită plute pentru aducerea polonezilor pe malul nordic al fluviului, unde era nevoie grabnică de
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]
-
german, britanic și olandez a lucrat împreună pentru salvarea răniților. În cursul nopții, soldații aliați au făcut o nouă tentativă de traversare a râului. S-a hotărât ca Batalionul al 4-lea al Regimentului „Dorset” și Batalionul I de parașutiști polonezi să forțeze cursul apei la ora 22:00 folosind bărci de asalt și vehicule amfibii. Sosabowski a fost furios atunci când a aflat că a pierdut comanda nuia dintre batalioanele sale, cu atât mai mult cu cât considera planul riscant. În
Bătalia de la Arnhem () [Corola-website/Science/336668_a_337997]