14,215 matches
-
toate alte vorbe și glume sau râsuri; șederea să le fie cu cinste și fără de ciubuce, fiindu-le gândul numai la trebile judecății și cugetul la Dumnezeu, ca să lumineze la dreptate, iar să nu facă atuncea în vremea judecății glume, râsuri sau alte vorbe, nici să nu cuteze să bea tutun“. La rândul lor împricinații continuă să se certe și chiar să se bată în fața soborului și a Prea Sfinției Sale Mitropolitul. Legea le cere să fie „cu cucernicie și supunere“, „să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
dar mi tropo li tul îl sfă tuieș te să treacă cu vederea și s-o ier te. Aproape opt luni a bătut la ușa soborului Ianache, cerând cu in sisten ță separarea de cea care l-a făcut de râs. Răz boiul bul ver sea ză numeroase familii, iar „criza morală“ cu prin de toate cla se le so cia le. Ofi țe rii și sol da ții străini creează multe probleme bie ți lor soți. Cu fiecare nou răz
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
zi ția pe care acestea ar ocupa-o, iar obiceiu ri le le le gi timea ză ac țiu nea. În plus, se între ză reș te dorința rău tă cioa să a slu gii de a-și face de râs stă pâ na, sim țin du-se probabil jig nită ca urmare a unui refuz în fața unor pro pu neri de aceeași natură. Actul, pentru a că pă ta o autoritate cât mai mare, are nevoie de pri vi ri
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
in di vi zii“. Lo cul ne bu ni lor este tot la mănăstire. Ig na tie ie ro diacon, căruia i „s-au întâmplat de s-au smintit mintea și nebun de multă vreme umblând pă ulițele Bucureștilor spre râsul norodului“, este închis la Snagov; la aceeași mănăstire ajunge și Nicolae care dă foc caselor din mahalalele Bucureștilor, sau Ioan Pricea care a fost un „nebun cu minte“ până când, într-un acces de furie, și-a omorât tatăl. În aceste
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
în favoarea atacului sau, argumente, nici chiar pe cele cu care deja ne-a obișnuit, ale paradoxului: "Cea mai compromisă persoană din istorie este Iosif, tatăl lui Isus. Creștinii l-au aruncat pe o linie moartă și l-au făcut de râsul bărbaților. De-ar fi spus el o singură dată adevărul, fiul ar fi rămas un evreu obscur. Triumful creștinismului își are originea în lipsă de orgoliu a unei virilități"6. Creștinismul este o religie a răbdării, a așteptării, spune Cioran
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
divină: Nu vedem noi că Dumnezeu urăște și disprețuiește în general pe păcătoși, până în așa grad că, chiar în clipa morții, moment în care starea lor este cea mai deplorabilă și cea mai tristă, înțelepciunea divină va uni batjocură și râsul cu răzbunarea și cu furia care-i va condamnă la chinuri veșnice?" spune Pascal 37. Este un Dumnezeu calculat, rece, care duce prea departe actul pedepsirii fiului său de către om. A greși e omenește, spun anticii, Dumnezeu poate să ierte
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna și sarcasm sau
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Așa își pierde animalul rațional dreapta judecată. Există o orbire asociată inteligenței, și pe aceasta se bizuie omul triumfător. El se prețăluiește și se preaslăvește măsurân du-se cu animalele, dar numai cu lipsurile lor. Rațiunea, conștiința, libertatea, limbajul articulat, râsul, precum și cultul morților, care definesc omul (și constituie "omenescul") sunt, de fapt, tot atâtea trăsături de care animalul ar fi, chipurile, lipsit, și a căror sumă ne îndeamnă să credem că între cele două creaturi se instituie nu o diferență
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
pe care nici nu se mai străduia să și le șteargă. 10. Tovarăși de suferință "Cei care pentru țară, pios, s-au săvârșit, Au dreptul ca poporul să-i plângă-n rugi, smerit..." Victor Hugo, Cântecele amurgului La fel ca râsul, războiul îi e propriu omului. De mare preț în lupta cu angoasa metafizică, animalul poate fi valoros și în vreme de război, cu toate că acest tip de activitate e străin de natura sa. Trebuie să fie bun, curajos, trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
criticul asemănându-l cu Rabelais și cu Sterne și situându-l în rândul marilor clasici ai literaturii române, alături de Mihai Eminescu, I.L.Caragiale și Ioan Slavici. Creangă este exponentul artei narative populare duse până la rafinament, alternativa în fața tragismului vieții devenind râsul,ca formă de apărare împotriva unei lumi guvernate de legi inflexibile și nemiloase.Fantasticul din povestiri este o modalitate de a înnobila realul, de a insera în banalitatea vieții elemente de mit sau de basm, marele povestitor român reluând și
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
marele povestitor român reluând și personalizând teme și motive existente în toate literaturile lumii. Lumea lui Creangă se întemeiază pe o sărbătoare perpetuă a spiritului, într-o încercare continuă de a transforma și sentimentele negative în prilej de veselie, de râs, ca revers al fragilității și al bulversării întregului ansamblu social.In scrierile sale, Creangă joacă mai multe roluri: este,pe rând, autor,om matur care se întoarce în timpul mitic al copilăriei, narator și personaj. În întregul ei, opera lui Creangă
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
căci „Nu există exponent al statului burghezo moșieresc pe care scriitorul să nu-l fi înțepat cu condeiul său ascuțit. Corupția, favoritismul, fățărnicia, mizeria, descompunerea morală, goana după știrea de senzațional găsesc în el un pictor de moravuri nemilos. Sub râs se ascunde disprețul-. ăG. Călinescu) Mergând pe drumul deschis de Vasile Alecsandri în ciclul de piese având ca protagonist pe Chirița, sau în linia unor piese scrise într-un act, I.L.Caragiale este creatorul comediei la noi și cel mai
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Vasile era un cărpănos și un pui de zgârie brânză ca și mătușa Mărioara. Vorba ceea: a tunat și i-au adunat. Comicul e dat de plăcerea de a spune, de jovialitate și umor, de exprimarea mucalită. Pentru a stârni râsul, autorul folosește ironia, zeflemeaua, scene comice, citate, expresii, vorbe de duh, tratarea comică a unor situații dramatice. Sursele umorului sunt susținute și prin zicători rostite în versuri: ―La plăcinte Înainte, La război Înapoi.― Voinic tânăr, cal bătrân Greu se-ngăduie
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
care "animalele sunt văzute omenește" ăCălinescu): capra devine "o mască de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț" ăCălinescu), tot așa cum soacra, baba mâncătoare de ouă {"Punguța cu doi bani") sau cea pusă la temelia iadului " Povestea lui Stan Pățitul) stârnesc râsul. În sfârșit, realitatea mai poate stârni enormul hohot de râs chiar al autorului; transpusă în poveste, această lume își păstrează trăsătura esențială prostia devenită enormă și universală {"Prostia omenească"). Ca și în ultima parte a "Amintirilor" ăunde autorul "coboară" din
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
de comedie, simbolizând tipul feminin vorbăreț și văităreț" ăCălinescu), tot așa cum soacra, baba mâncătoare de ouă {"Punguța cu doi bani") sau cea pusă la temelia iadului " Povestea lui Stan Pățitul) stârnesc râsul. În sfârșit, realitatea mai poate stârni enormul hohot de râs chiar al autorului; transpusă în poveste, această lume își păstrează trăsătura esențială prostia devenită enormă și universală {"Prostia omenească"). Ca și în ultima parte a "Amintirilor" ăunde autorul "coboară" din lumea pură a mitului copilăriei, în lumea de măști din fața
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă", dar lucru interesant râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului", în contrast cu tonul serios, cumpătat al relatării. Or, tocmai această duplicitate naratorul serios / limbajul humoresc al personajelor devine suportul de noutate descoperit
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
incluzându-l în paradigma marilor inițiați în gurmanderie, eroi de ospețe abundente, devoratori nu numai de mâncăruri grele, ci și de vocabule conviviale, sympozionale, cărnoase, gustoase, mirosind a primitivitate și arome ascunse din grădina edenică a deliciilor. Istoria europeană a râsului începe cu Rabelais, pentru care așa cum remarcă undeva Milan Kundera "veselia și comicul erau unul și același lucru. În secolul al XVIII-lea, umorul lui Sterne și al lui Diderot sunt o amintire tandră și nostalgică a veseliei rabelaisiene. În
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
privit istoria nostimă a propriei existențe un timp atât de îndelungat, încât în secolul XX epopeea veselă a lui Rabelais s-a transformat în comedia disperată a lui Ionesco, care spune: Foarte puțin separă oribilul de comic. Istoria europeană a râsului se apropie de sfârșitul ei." Astăzi, a-l vedea pe autorul lui Harap-Alb drept rabelaisian a devenit un loc comun în diverse eseuri și comentarii, dar puțini sunt cei care știu că bogata carieră a acestei înrudiri se datorează lui
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
afecțiunea mea. Sunt mulțumit de serviciile sale. “ Decizia lui Ludovic de a prelua în totalitate toate sarcinile și atribuțiunile statului era surprinzătoare. Într-una din lucrările apocrife, se menționează chiar că regina mamă, prezentă în consiliu, ar fi izbucnit în râs la auzul discursului. Părerea generală la auzul alocuțiunii a fost că tânărul se va plictisi repede de viața strictă impusă de orânduirea problemelor în stat și, după câtva timp, cu siguranță, va numi un prim ministru. Însă chiar și cei
Ludovic al XIV-lea, memorii oficiale și apocrife by Andreea Irina Chirculescu () [Corola-publishinghouse/Science/1669_a_2963]
-
lui despre fantasticele spectacole de music-hall din Paris se situează la limita dintre real și imaginar. Incursiunile în imaginar sunt create cu ușurință și transferate bolnavilor. De aici vine și tămăduirea. Sfârșitul personajului este tragic, asemenea morții în hohote de râs a lui Quitonce. Gheorghe Glodeanu observa în studiul său dedicat lui Blecher că Moartea lui Don Jazz este explicată la modul urmuzian: ,,Don Jazz a murit dintr-o contrazicere de natură geometrică în care, bineînțeles, a avut rolul principal". Mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
precauțiunea de a-și păstra în dulap un frumos costum de haine negre"274, pentru că posibilitatea de ,,a fi" a acestuia a inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele blecheriene, ca de altfel
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
păstra în dulap un frumos costum de haine negre"274, pentru că posibilitatea de ,,a fi" a acestuia a inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele blecheriene, ca de altfel și personajele lui Mann
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
inclus întotdeauna și pe aceea de ,,a nu mai fi". Quitonce moare asemenea identității dezirabile, în hohote de râs, ca o paiață. Râsul lui Quitonce va fi purtat de Emanuel cu sine, pentru că printr-un transfer atributiv va deveni chiar râsul său. Astfel, de la ascultarea și tăcerea celorlalți se va ajunge la ascultarea sinelui. Personajele blecheriene, ca de altfel și personajele lui Mann, iau în calcul posibilitatea lor de ,,a nu mai fi", după ce au conștientizat posibilitatea altora ,,de a nu
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
vise se perindau. Și visele acestea se frământau încoace și-n colo, răsfrângând în ele culoarea încăperilor... Și visele pe locul lor încremenesc înghețate. Dar ecoul repetat al orologiului amuțește nu durase decât o clipă și, iată, un hohot de râs ușor și abia stăpânit se răspândește după el pretutindeni. Și atunci muzica se revarsă în valuri iarăși, și iarăși visele se trezesc la viață și se frământă încoace și încolo, mai vesele ca oricând, răsfrângâdu-se în geamurile multicolore, prin care
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
începe să se distingă. Mulți dintre capadocieni ocupă posturi civile și militare importante: comandă armate, guvernează provincii, iar unii prefecți ai Constantinopolului sunt capadocieni. Deși Capadocia devine o provincie înfloritoare, totuși locuitorii ei nu vor înceta să fie luați în râs de către cei din Constantinopol, fiind socotiți provinciali neciopliți care pronunța rău limba greacă. De altfel, si Sfanțul Grigorie era expus la acest gen de batjocuri, adesea fiind considerat nu doar un străin, ci mai mult chiar, un țăran, pentru simplul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]