9,856 matches
-
arată convinsă că introducerea literaturilor popoarelor din nord va regenera spiritul latin. Foarte apropiată de Benjamin Constant (1767-1830), care a însoțit-o în călătoria sa în Germania, îl incită să scrie, în prefața traducerii sale din trilogia lui Schiller, Wallenstein, Reflecții asupra teatrului german (Réflexions sur le théâtre allemand), în 1809, text direct influențat și el de Schlegel. El pune acolo față în față stilizarea eroului tragic francez, redus la o schemă, și opacitatea mai realistă a personajului german, descris în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
hieratismul sacru care caracterizează foarte vechea păpușă din lemn. 1.1. Appia: Muzică și lumină pe scenă Descoperind resursele unite ale muzicii și luminii, Adolf Appia (1862-1928) transformă arta scenică. Pasionat de muzică 7, el își elaborează teoria pornind de la reflecția sa asupra dramei wagneriene pe care o va pune chiar el în scenă de mai multe ori și-și consemnează analizele începând cu 1895 în Înscenarea dramei wagneriene, apoi în 1898 în Muzica și regia scenică, iar în 1920 în
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
manipulează textul și pe actor pentru a-i arăta spectatorului o operă pe care a făurit-o, asemenea lui Pygmalion statuia sa. Mayerhold pretinde o altă metodă, figurată printr-o linie dreaptă: Regizorul acestui "teatru al liniei drepte" își comunică reflecțiile pe care i le inspiră opera actorului care este stăpân pe interpretarea sa. Spectacolul se naște atunci din întâlnirea a două sensibilități care se exprimă în întreaga lor libertate: arta actorului și imaginația spectatorului. În acest "teatru teatral", spectatorul joacă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Molière, Critica la Școala femeilor D'Aubignac, Disertație despre poemul dramatic Nicole, Tratat despre comedie Racine, Prefață la Andromaca Racine, Prima Prefață la Britannicus Prima traducere în franceză a Poeticii lui Aristotel Racine, Prefața la Bérénice Boileau, Arta poetică Rapin, Reflecții despre Poetica lui Aristotel și despre lucrările vechi și moderne Racine, A doua Prefață la Britannicus Racine, Prefață la Fedra Bossuet, Maxime și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Prima traducere în franceză a Poeticii lui Aristotel Racine, Prefața la Bérénice Boileau, Arta poetică Rapin, Reflecții despre Poetica lui Aristotel și despre lucrările vechi și moderne Racine, A doua Prefață la Britannicus Racine, Prefață la Fedra Bossuet, Maxime și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și muzică Houdar de la Motte, Discursuri și reflecții Voltaire, Discurs despre tragedie Voltaire, Disertație despre tragedia veche și modernă Diderot, Convorbiri despre Fiul nelegitim Rousseau
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Bérénice Boileau, Arta poetică Rapin, Reflecții despre Poetica lui Aristotel și despre lucrările vechi și moderne Racine, A doua Prefață la Britannicus Racine, Prefață la Fedra Bossuet, Maxime și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și muzică Houdar de la Motte, Discursuri și reflecții Voltaire, Discurs despre tragedie Voltaire, Disertație despre tragedia veche și modernă Diderot, Convorbiri despre Fiul nelegitim Rousseau, Scrisoare către d'Alembert despre spectacole Diderot, Discurs asupra poeziei dramatice
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
lucrările vechi și moderne Racine, A doua Prefață la Britannicus Racine, Prefață la Fedra Bossuet, Maxime și reflecții despre comedie Houdar de la Motte, Discurs despre Homer Du Bos, Reflecții critice despre comedie, pictură și muzică Houdar de la Motte, Discursuri și reflecții Voltaire, Discurs despre tragedie Voltaire, Disertație despre tragedia veche și modernă Diderot, Convorbiri despre Fiul nelegitim Rousseau, Scrisoare către d'Alembert despre spectacole Diderot, Discurs asupra poeziei dramatice Diderot, Elogiul lui Terențiu Voltaire, Comentariu asupra lui Corneille Beaumarchais, Eseu asupra
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nouă examinare a tragediei franceze Traducerea franceză a Dramaturgiei de la Hamburg Marmontel, Elemente de literatură Schiller, Despre arta tragică Schiller, Despre patetic Schiller, Despre sublim Schiller, Despre utilizarea corului în tragedie Schlegel, Curs de literatură dramatică (trad. în 1813) Constant, Reflecții despre tragedia Wallenstein și asupra teatrului german Kleist, Despre teatrul de marionete D-na de Staël, Despre Germania Stendhal, Racine și Shakespeare (I) Manzoni, Scrisoare către M.C. asupra unității de timp și de loc în tragedie Stendhal, Racine și Shakespeare
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Apollinaire, Prolog despre Mamelele lui Tiresias Appia, Opera de artă vie Stanislavski, Viața mea în artă Baty, Masca și cadelnița Schlemmer, Teatru și abstracțiune Piscator, Teatrul politic Claudel, Drama și muzica Stanislavski, Formarea actorului Artaud, Teatrul și dublul său Jouvet, Reflecții asupra comediantului Copeau, Teatrul popular Mauriac, Teatrul și ideea mea despre el Dullin, Amintiri și note de lucru ale unui actor Genet, Cum să fie jucate Bonele Brecht, Mic organon pentru teatru Baty, A căzut cortina Pitoëff, Teatrul nostru Barrault
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
asupra comediantului Copeau, Teatrul popular Mauriac, Teatrul și ideea mea despre el Dullin, Amintiri și note de lucru ale unui actor Genet, Cum să fie jucate Bonele Brecht, Mic organon pentru teatru Baty, A căzut cortina Pitoëff, Teatrul nostru Barrault, Reflecții despre teatru Jouvet, Mărturii despre teatru Montherlant, Prefața la Port-Royal Camus, Conferință asupra viitorului tragediei Adamov, Notă preliminară la tomul II din Teatru Vilar, Tradiția teatrală Genet, Pentru a juca Negrii (Les Nègres) Genet, Cum să fie jucat Balconul (Le
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Atelanele erau piese asemănătoare aproape cu Comediile Italienești obișnuite, adică, al căror dialog nu era scris deloc. Actorul Atelanelor își juca deci rolul din imaginație, și îl broda cum îi plăcea." (Réflexions critiques sur la poésie et sur la peinture [Reflecții critice asupra poeziei și asupra picturii], prima parte, secția 21: "Despre Comediile romane"). Cele două ipoteze se combină cu ușurință, în măsura în care commedia perpetuează arta improvizație de tip farsă care este cea a atelanei și tipurile comice ale teatrului lui Plaut
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Bernard Dort, "Pourquoi Goldoni aujourd'hui?", în Théâtre réel, Essais de critique 1967-1970, Le Seuil, 1971, pp. 78-91. 62 Acest lucru este un atac împotriva lui Gozzi care înmulțește în teatrul său elementele de miraculos. 63 Goldoni face aluzie la Reflecții asupra poeticii (Réflexions sur la poétique) a abatelui Rapin, pe care chiar îl citează deseori în Memoriile sale. 64 Un Théâtre pour la vie (Fayard, 1980). 65 Nouă aluzie la Părintele Rapin. 66 Se cuvine să notăm că Stendhal scrie
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și-a petrecut ultimii ani ai vieții în Franța, invitat de Francisc I. El își continuă Tratatul de arhitectură (Traité d'architecture,1540) cu A doua carte de perspectivă (Second Livre de perspective, 1545). Își consacră o mare parte a reflecțiilor studiului arhitecturii teatrale. 23 Patrice Chéreau, în remarcabila sa regie scenică la Hamlet, în 1988, la Grande Salle de la Villette, a recurs la acest tip de dispozitiv ce îi permitea, în funcție de momentele dramei, să facă să apară zidurile împrejmuitoare din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
motive - elemente specifice, bunii povestitori știind să își pună în valoare originalitatea chiar în acest spațiu al „locurilor comune”. Altă carte, Eseuri despre folclor (1984), reține din nou atenția prin considerațiile despre raportul dintre stereotipie și originalitate, ca și prin reflecțiile din Avertisment, privitoare la metodologia cercetării. R. acceptă laturile profitabile din punct de vedere științific ale metodelor moderne, însă respinge diletantismul, absolutizarea anumitor metode, „formalizarea” cercetării, investigațiile hibride, experimentele gratuite, ermetismul, „limbajele secrete”. SCRIERI: Stereotipia basmului, București, 1973; Tradiționnâe formulî
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
Sunt rare momentele când funcția de supraveghere, exercitată constant de o conștiință expertă, cunoscătoare a tainelor scrisului, trece în prim-plan, căpătând chip și grai. Personajele pregnante - Teofil, Boldisar - se îndeletnicesc cu scrisul, ceea ce permite autorului exorcizarea și obiectivarea propriilor reflecții literare. Încă de la apariție, Frigul verii (1985) a fost apreciat ca un roman de observație în filieră ardeleană. În realitate, această tradiție este doar reperul în funcție de care V. își ia în mod vizibil distanțele. Atunci când i se ivește prilejul, refuză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
Eseistica lui V. se distinge prin aceeași discreție elegantă, de un lirism tandru când e vorba de evocarea copilăriei (Sticla de lampă), sau de o ironie destinsă în textele despre moravurile mai vechi ori mai noi ale scriitorului român. Profunzimea reflecției e, prin urmare, cea dintâi remarcă ce trebuie făcută când vorbim de Aripa grifonului (1980), Drumul spre Polul Sud (1985) și Frigul verii (1985). Prozatorul nu pare, în scrisul său, deloc străin de un anume clasicism al meditației, trăsătură vizibilă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290603_a_291932]
-
discursiv, retorica filosofic-livrescă rămân mărcile stilistice ale poemelor și prozelor poetice ale lui D. Odele morții și alte poeme (1991), volum de proză poetică organizat sub forma unui mozaic compus din scurte texte, este un arabesc impresionist-vizionar de imagini și reflecții. Cele cinci volume de Eseuri (1992-1997), intitulate Psihologia libertății și psihologia sclaviei, Tranziția politică actuală, Corpul și spiritul indiscriminabile, Iosif și Ruben, Semnificație și valoare, abordează, dintr-o perspectivă interdisciplinară, istoria, religia, politica, morala, cultura, psihologia individului și cea colectivă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286856_a_288185]
-
prin natura sa, dar și inevitabil deschis riscurilor relativismului, implică, În consecință, o modalitate de cercetare, efecte și rezultate diferite din start de cele care pot fi presupuse prin asumarea unui punct de vedere divers, de exemplu, normativ, caracteristic unei reflecții teologice asupra naturii religiei sau, În orice caz, deductiv, pornind de la un model paradigmatic al religiei, dedus axiologic În funcție de o scală preconstituită de valori, punct de vedere propriu filozofiei religiei; sau, de asemenea, unul de tendință neistorică, pe care Îl
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
prioritară, cu siguranță imposibil de abandonat, sarcină ce revine astăzi unei istorii a religiilor. 4. RELIGIE ȘI RELIGIITC "4. RELIGIE ȘI RELIGII" Problema, pe cât de veche pe atât de decisivă, a raporturilor dintre religie și religii, care stă la baza reflecției moderne și a cercetării critice a fenomenului religios și, mai ales, care conduce la nașterea istoriei religiilor ca disciplină academică, datorită progreselor științelor umane, poate să fie abordată astăzi distinct de ipotezele teologice și metafizice. Chiar dacă se pune doar problema
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților cu viii În sânul grupului. Este logic să o legăm fie de un sentiment mai acut al ideii de „noi”, acest sens nou al identității individuale și tribale care transpare din obiectele decorate și din podoabe, fie de o reflecție asupra trecutului ancestral, asupra timpului care transcende viața individului. Nu este hazardat să presupunem că au existat o serie de constructe mitologice pe subiecte de acest tip, mai ales la grupurile de vânători care - ca În Ucraina sau Dordogna - au
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhitecți și artiști a unui spațiu sacru și a unor imagini divine. b) Istoria religiei romane despre care vrem să vorbim aici se organizează În jurul a doi poli, și anume cultul, ca sistem de semne și de acțiuni simbolice, și reflecția, În care, prin poezie și filozofie, istoriografie și teologie, sunt puse În scenă și analizate cultul și zeii săi, sunt explicate din punct de vedere istoric, sunt dezvoltate din unghiul speculativ și, concomitent, sunt aprofundate și se pierd În tendințele
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
8, 2): Italicum genus auctorem habuit Pythagoram Samium, a quo etiam ferunt ipsum philosophiae nomen exortum. b) Pentru istoria religiilor, această filozofie este importantă din trei puncte de vedere. Filozofia, În totalitatea ei, devine tot mai mult un mijloc de reflecție și organizare. În mod diferit de acțiunile simbolice, ea elaborează discursuri verbale de natură distinctă (prezentarea unei doctrine, Învățătură, discuție, polemică, lectură, explicație, alegoreză). Unele afirmații ale filozofiei se referă În mod direct la religie, la rituri determinate și la
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
printre epicurei), cultul anumitor eroi sau zeități locale sau care au o funcție de program (Akkademos, Muzele), dar și o pietate mai spirituală și etică. Întrucât și istoria intelectuală (Geistesgeschichte) a religiei romane este influențată de dezvoltările acestui nou mijloc de reflecție și de comunicare umană, putem adăuga aici câteva referiri la persoanele și la doctrinele cele mai importante. c) Xenofan, care - dacă ar fi să dăm crezare tradiției - după sfârșitul lui Cresus, către 540 Î.Hr., s-a alăturat emigrației locuitorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
femeie nu are vreun rol În acest ritual, nici măcar stăpâna sau soția celui care a arendat pământul. Când se Încheie ritualul Începe munca aspră. Totuși trebuie reținute și alte scopuri ale ritualului, generale și inconștiente. Ele privesc organizarea acțiunii, o reflecție elementară prezentă În ea și unirea dintre diferitele nivele ale vieții sociale. Prin intermediul acestui ritual li se Întipărește În mintea celor care iau parte la el regulile unei acțiuni complexe din punct de vedere fizic, senzorial și intelectual: prin mișcare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
relațiilor importante ce subzistă În societate și Între om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite nivele, punând În act: - Începutul unei lucrări anume (culesul recoltei); - autoritatea și ordinea (pater familias, familia); - incorporarea unei serii ordonate de acțiuni (actiones); - reflecția mimetică asupra unor elemente fundamentale ale societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]