10,122 matches
-
Rainier al III-lea. Prințul Rainier al III-lea a fost responsabil nu doar pentru îmbunătățirea averii a reputației Monaco-ului, dar pentru supervizarea restaurărilor palatului. După asscensiunea lui 1949, prințul Rainier al III-lea a început imediat programul de renovare restaurare. Multe din frescele externe din curte au fost restaurate în timp ce aripa de sud, distrusă în timpul revoluției franceze, a fost reconstruită. Aceasta este partea palatului unde familia conducătoare își are apartamentele private. Aripa este și căminul Muzeului Napoleon și a arhivelor
Palatul Princiar din Monaco () [Corola-website/Science/322176_a_323505]
-
din situația falimentară în care se afla. Soprana continuă să concerteze la New York, însă de fiecare dată crește onorariul, ajungând până în punctul în care cerea 5.000 de lire sterline pe apariție. Reîntoarsă în Europa, Adelina Patti își dedică timpul restaurării castelului Craig-y-Nos, pe care-l cumpărase la finele anilor '70 și despre valoarea căruia presa scria că „întrece orice calcul imaginabil”. Soprana își reia activitatea muzicală la mijlocul deceniului VIII printr-o serie de concerte ce cuprindea locații din Londra, Bruxelles
Adelina Patti () [Corola-website/Science/322272_a_323601]
-
iar autoritățile locale au cheltuit sume imense pentru tablă și subzidire. În anul 1998, la inițiativa primarului Ioan Moraru, Consiliul Local al municipiului Vatra Dornei a decis înființarea Fundației "Cazinoul Vatra Dornei" cu scopul de a găsi resurse financiare necesare restaurării și consolidării cazinoului dornean. În ianuarie 2003, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, în calitate de administrator juridic al Fondului Bisericesc Ortodox Român din Bucovina, a revendicat clădirea cazinoului. , clădirea Secției de Boli Infecțioase și un alt imobil aflat la baza dealului Runc au
Cazinoul din Vatra Dornei () [Corola-website/Science/322290_a_323619]
-
și prea independent în gândire; în cele din urmă, curtea țarinei a hotărât că utilitatea Poloniei ca protectorat scăzuse. Cele trei puteri și-au justificat oficial acțiunile drept compensație pentru efortul de a rezolva problemele unui vecin instabil și drept restaurare a ordinii într-o țară în anarhie (Confederația de la Bar a constituit un pretext convenabil); de fapt, toate trei erau interesate în cuceriri teritoriale. După ce Rusia a ocupat Principatele Dunărene, Henric i-a convins pe Frederick și pe arhiducesa Maria
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
importante palate Wittelsbach, ca Neuschwanstein și Linderhof, au rămas bavarezilor. Nu a fost niciodată ispitit să se alăture dreptei în Germania, în ciuda încercărilor lui Hitler prin intermediul lui Ernst Röhm de a-l câștiga de partea lor, și prin promisiuni de restaurare regală. Hitler a mărturisit în particular că nu-l plăcea pe Prințul Moștenitor. La rândul său, Prințul Moștenitor s-a confesta regelui George al V-lea în timpul unui prânz la Londra în vara anului 1934 că-l consideră pe Hitler
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
nu-l plăcea pe Prințul Moștenitor. La rândul său, Prințul Moștenitor s-a confesta regelui George al V-lea în timpul unui prânz la Londra în vara anului 1934 că-l consideră pe Hitler nebun. Rupprecht a continuat să creadă că restaurarea monarhiei era posibilă, opinie pe care și-a exprimat-o ambasadorului britanic Eric Phipps în 1935. Rupert a fost obligat să plece în exil în Italia în decembrie 1939 (utima picătură a fost confiscarea "Schloß Leutstetten" de către naziști) unde a
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
ani mai târziu în Elveția, după ce a promis să nu se întoarcă niciodată în Germania după calvarul îndurat. A fost îngropată la Roma, dar inima ei a fost dusă, în conformitate cu tradiția Wittelsbach, la "Gnadenkapelle" Altötting. Rupprecht a continuat să susțină restaurarea monarhiei bavareze dar nu a găsit nici un sprijin din partea autorităților de ocupație americane, care însă l-au tratat cu amabilitate. Generalul Dwight D. Eisenhower i-a oferit un avion special să-l ducă înapoi la München în septembrie 1945 iar
Rupert, Prinț Moștenitor al Bavariei () [Corola-website/Science/322315_a_323644]
-
Muzeul Național din Varșovia. În 1999, "Bătălia de la Grunwald" a fost împrumutată în Lituania, unde a obținut o primire pozitivă, deoarece îl afișează pe Vitautas, care este considerat un erou național în această țară. Până în 2000, pictura avea nevoie de restaurare. În anul 2010, starea proastă a picturii a împiedicat realizarea de planuri să-l includă într-o expoziție specială la Castelul Wawel pentru a marca 600 de ani de luptă. Din 2012, restaurare este în curs de desfășurare . Bătălia de la
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
țară. Până în 2000, pictura avea nevoie de restaurare. În anul 2010, starea proastă a picturii a împiedicat realizarea de planuri să-l includă într-o expoziție specială la Castelul Wawel pentru a marca 600 de ani de luptă. Din 2012, restaurare este în curs de desfășurare . Bătălia de la Grunwald este una din multe picturi de Matejko, care prezintă evenimente din istoria Poloniei. În centrul tabloului este scena morții Marelui Maestru al Ordinului Teutonic, Ulrich von Jungingen. Îmbrăcat în haine albe ale
Bătălia de la Grunwald (pictură) () [Corola-website/Science/329555_a_330884]
-
istoric și înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, sub denumirea „Ansamblul Culei Duca” cu , constând din „”, cod LMI VL-II-m-A-09811.01 și din „Anexe” , cod LMI VL-II-m-A-09811.02 În perioada anilor 1966-1967 au fost executate lucrări de conservare și restaurare. După restaurare, culele Greceanu și Duca de la Măldărești au fost folosite și ca decoruri pentru turnarea filmelor "Neînfricații" (serial TV nedifuzat, 1969), Drumul oaselor (1980), Iancu Jianu, haiducul (1981) și Trandafirul galben (1982).
Cula Duca () [Corola-website/Science/329675_a_331004]
-
înscrisă în Lista monumentelor istorice din județul Vâlcea, sub denumirea „Ansamblul Culei Duca” cu , constând din „”, cod LMI VL-II-m-A-09811.01 și din „Anexe” , cod LMI VL-II-m-A-09811.02 În perioada anilor 1966-1967 au fost executate lucrări de conservare și restaurare. După restaurare, culele Greceanu și Duca de la Măldărești au fost folosite și ca decoruri pentru turnarea filmelor "Neînfricații" (serial TV nedifuzat, 1969), Drumul oaselor (1980), Iancu Jianu, haiducul (1981) și Trandafirul galben (1982).
Cula Duca () [Corola-website/Science/329675_a_331004]
-
o alianță pe 31 martie 1667. În urma acestui tratat Spania era nevoită să recunoască independența fostei sale provincii Portugalia și renunța la orice încercare de a o cucerii și reanexa. Franța sprijinise din 1660 Provinciile Unite în recentul război de restaurare dintre Portugalia și Spania și semnase o alianță în 1662. Ludovic al XIV-lea, nerăbdător să obțină sprijinul Provinciilor Unite pentru cucerirea Țărilor de Jos Spaniole începe negocierile. În acest moment Provinciile Unite se află în război cu Anglia (Al
Războiul de Devoluțiune () [Corola-website/Science/329685_a_331014]
-
cu nr. 21/1997, guvernul României a retrocedat Comunității evreiești din București clădirea Teatrului Evreiesc din București. Teatrul Evreiesc de Stat, ca instituție culturală, a rămas al statului, subvenționat din bugetul Primăriei București. Dată fiind necesitatea unor ample lucrări de restaurare a clădirii și a lipsei de fonduri, în 2005 conducerea Comunității evreiești din România, în consens cu Tova Ben Nun, directoarea Fundației "Caritatea", au discutat "retrocedarea către statul român" a clădirii retrocedate. Primăria București însă nu a acceptat propunerea, neavând
Teatrul Evreiesc de Stat din București () [Corola-website/Science/329885_a_331214]
-
Lăudat să hie a lui Dumnezeu putere, care după începutu și săvârșire, și popa Simion cu a sa zugrăvire, dă lui Hristos laudă și mărire. ” Ion D. Ștefănescu este de părere că acest strat pictural ar fi, de fapt, o restaurare, care reproduce întocmai decorul original. Din punct de vedere stilistic, decorul iconografic este înrudit cu cel al străvechilor biserici din Streisângeorgiu, Sântămăria Orlea și Deva (astăzi dispărută). Stabilirea timpului edificării acestui lăcaș, ctitorie a unei familii cneziale locale, rămasă anonimă
Biserica Înălțarea Domnului din Nucșoara () [Corola-website/Science/328040_a_329369]
-
ciorchini de fructe, scoici și putti. Autorul stucaturii a fost meșterul stucator Anton Gigl de la Wessobrunn care s-a mutat la Innsbruck prin 1723. Foișorul a fost prevăzut inițial cu o ornamentație în stil gotic târziu. Restul provine de la o restaurare din 1932 a foișorului sudic. Casa este numită după Sebastian Hölbling (Helbling), care a fost proprietarul ei în perioada 1800-1827.
Helblinghaus (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328055_a_329384]
-
din două încăperi separate de un grilaj. Ea găzduiește, în afară de cele două morminte de marmură de Alexander Colin, o orgă italiană (~1580) cu țevi aproape exclusiv din lemn ("„Organo di legno“"). În 1993 și 1998 au fost efectuate lucrări de restaurare (Pierpaolo Donati și Jürgen Ahrend). Deasupra scării ce duce în capelă se află mormântul Katharinei Loxan, o mătușă a Philippinei Welser. Sarcofagul a fost realizat tot de Alexander Colin, iar grilajul corespunzător din fier forjat de Paulus Kien (1582). În
Hofkirche (Innsbruck) () [Corola-website/Science/328093_a_329422]
-
fost realizată de zugravii din prima generație a familiei Grecu din Săsăuș. Pictura nu a fost restaurată timp de 200 de ani. Timpul și-a pus amprenta asupra ei, ajungându-se a nu se mai deosebi aproape nimic din ea. Restaurarea picturii a început în anul 2000, a durat trei ani, lucrările fiind executate de către echipa doamnei Ioana Muntean Zărnescu, pictor-restaurator. Pe lângă restaurarea picturii, în acest timp au mai fost realizate și alte lucrări: schimbarea podelei, refacerea instalației electrice, lucrări de
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
Timpul și-a pus amprenta asupra ei, ajungându-se a nu se mai deosebi aproape nimic din ea. Restaurarea picturii a început în anul 2000, a durat trei ani, lucrările fiind executate de către echipa doamnei Ioana Muntean Zărnescu, pictor-restaurator. Pe lângă restaurarea picturii, în acest timp au mai fost realizate și alte lucrări: schimbarea podelei, refacerea instalației electrice, lucrări de izolație, dotarea bisericii cu încălzire centrală, tocmai pentru a proteja pictura de degradare. Biserica a fost gata de sfințire în vara anului
Biserica Nașterea Domnului din Sărata () [Corola-website/Science/328117_a_329446]
-
parte folosite doar mâinile— și reconstruite foarte repede (datorită Planului de Trei Ani) prin costurile fostelor orașe germane precum Wrocław, care adesea a oferit materialele de construcție necesare. "Expoziția Teritoriile Recuperate" (în ), o propagandă a expoziției de artă care comemora „restaurarea Teritoriilor Recuperate ale Poloniei” după încheierea celei de-a Doua Conflagrații Mondiale, a fost deschisă pe 21 iulie 1948 de Bolesław Bierut și a durat 100 de zile. Aproximativ 2 milioane de oameni au vizitat expoziția iar monumentul Iglica a
Istoria Poloniei (1945–1989) () [Corola-website/Science/328096_a_329425]
-
din campus, devenind o ruină. A suferit de asemenea în timpul Războiului de apărare din anul 1939 și în timpul Insurecției din Varșovia. Palatul a fost reconstruit după război, între anii 1945 și 1954, în cadrul proiectului lui Piotr Biegański.Ultima lucrare de restaurare s-a finalizat în anul 1960. Clădirea Palatului Kazimierzowski adăpostește în prezent rectoratul Unversității din Varșovia și Muzeul de Istorie al Universității din Varșovia. După renovarea din anul 2006, palatul este una dintre cele mai bine întreținute clădiri de pe întregul
Palatul lui Kazimierz () [Corola-website/Science/328141_a_329470]
-
sub păstorire localitățile din jurul orașului Reni, intrate sub stăpânirea Imperiului Otoman la 1621. Astfel, un tomos al Patriarhului Ecumenic Dionisie al IV-lea" „Muselimul”" sau „"Seroglanul"”, (), emis în septembrie 1664 în vederea confirmării contopirii exarhatului Tomarovului cu mitropolia Proilavului, arată că Restaurarea statutului de enorie al așezării a avut loc în urma acțiunilor întreprinse de mitropolitul de atunci al Proilaviei, Gherasim. Dacă avem în vedere faptul că Gherasim a fost ales arhiereu al acestei eparhii în octombrie 1655, iar trei ani mai târziu
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
vest. Această biserică originală a experimentat, astfel, cel puțin trei campanii de construiri și reconstruiri extensive la începutul Evului Mediu, rezultând în final o bazilică romanică. În 1598 bazilica a fost grav avariată, iar după mai multe încercări eșuate de restaurare și reconstrucție prințul-arhiepiscop Wolf Dietrich (arhiepiscop în perioada 1587-1612) a ordonat demolarea clădirii. Wolf Dietrich a fost un protector și susținător al arhitecturii baroce moderne din Italia, pe care a văzut-o în special la Roma. El a dispus construirea
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
baroc al catedralei poate fi observat în altar și în naos. Catedrala din Salzburg a fost deteriorată în timpul celui de-al doilea război mondial atunci când o singură bombă a căzut prin cupola centrală. Reparațiile au avut loc destul de lent, dar restaurarea a fost finalizată pe la 1959.
Domul din Salzburg () [Corola-website/Science/328210_a_329539]
-
cercetând în această perioadă monumente istorice. În 1887 s-a întors în România, unde în calitate de arhitect a realizat releveurile unor așezăminte religioase din București, Iași, Piatra Neamț, Craiova, Curtea de Argeș, Dorohoi și Bacău. În 1889 a publicat un studiu despre modalitățile de restaurare a monumentelor din România. În 1892 a fost numit membru al "Comisiunii Monumentelor Istorice", instituție ce fusese înființată în același an, prin decret regal. În 1892, membrii "Societății Arhitecților Români", înființată cu un an înainte, au pus bazele primei forme
George Sterian () [Corola-website/Science/328275_a_329604]
-
III-lea, dar a fost obligat să accepte statutul de vasal al acestuia din umră. A doua sa domnie s-a sfârșit odată cu uciderea lui la Székesfehérvár în timpul răscoalei lui Vata, care a avut ca obiectiv principal abolirea creștinismului și restaurarea păgânismului în Ungaria . Răscoale lui Vata l-a propulsat pe tron pe Andrei, unul dintre fii lui Vazul, care trecuse între timp la creștinism. În ciuda sprijinului primit de la păgâni, Andrei a susținut creștinismul, deși nu i-a pedepsit pe rebeli
Regatul Ungariei (1000–1538) () [Corola-website/Science/328221_a_329550]