11,710 matches
-
la adolescență. Cu următorul roman, Viața cea de toate zilele (1940; Premiul Academiei Române), atenția scriitoarei se va îndrepta spre viața de familie în provincie. Spațiul în care se petrece acțiunea pare atemporal, iar firul epic evoluează lent, adeseori chiar stagnând. Singurătatea, traiul retras, melancolia, reveria, regretele, iluziile pierdute, sentimentul inutilității vieții sunt piesele unui mozaic sufletesc ce marchează destinul protagonistei, Elisabeta Scutaru. Sondarea existenței casnice, a intimității căminului - însingurarea provocată de îndepărtarea de soț și de maturizarea copiilor - implică și o
VELISAR TEODOREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290483_a_291812]
-
Bonn) ș.a. Face parte din Modern Language Association, The Academy of American Poets și Société d’Honneur Française. A mai semnat Stella Vinițchi și Stela Vinițchi Rădulescu. Volumul Versuri, primul publicat de V., indică și principalele teme de mai târziu: singurătatea, iubirea, erotismul, natura. Poeziile vor fi întotdeauna marcate de elemente aparent lipsite de importanță, de banal, de cotidian, reacțiile sufletești reverberând existența naturii, adesea văzută într-o manieră expresionistă. Elementul comun al sentimentelor prin care poeta își „filtrează” versurile este
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
și uitarea. Variațiuni pe o umbră (2003) confirmă datele poeziei scrise de V.: sensibilitate, senzualitate, viziune ce include natura și cosmicul, imagistică și limbaj metaforic adesea surprinzător. SCRIERI: Versuri, București, 1969; Dincolo de alb, București, 1972; Risipa unei veri, București, 1978; Singurătatea cuvintelor, București, 1981; Blooming Death, Francestown (New Hampshire), 1989; Blood and White Apples, Lewiston (New York), 1993; Între clipă și vreme, Pitești, 2000; My Dream Has Red Fingers, Pittsburgh, 2000; Variațiuni pe o umbră, București, 2003. Repere bibliografice: D. Gherghinescu-Vania, „Versuri
VINIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290578_a_291907]
-
la Numele Poetului (condus de Cezar Ivănescu) și la „Liviu Rebreanu” din Pitești. Poetul Ion Stratan îl introduce la Cenaclul de Luni. Debutează în ziarul „Flamura Prahovei” (1976) și editorial în antologia colectivă Supremă iubire (Ploiești, 1977). Primul volum personal, Singurătatea supremă, îl tipărește în 1991. Colaborează la „Familia”, „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Argeș”, „Apostrof”, „Calende”, „Porto-Franco”, „Dacia literară”, „Tomis”, „Axioma”, „Poesis”, „Convorbiri literare” ș.a. Se numără printre fondatorii Grupului de la Ploiești (1992) și participă la editarea revistei „Sinteze” ca
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
numără printre fondatorii Grupului de la Ploiești (1992) și participă la editarea revistei „Sinteze” ca secretar de redacție (din 1995) și redactor-șef. A mai semnat Ion Vintilă (la debut) și Fintiș (volumul Amintiri de pe malul celălalt, 1994). La apariția plachetei Singurătatea supremă, cu ecou în opinia critică, V.F. nu era un necunoscut. Constanța Buzea îi consemnase prezența cu un bogat lot de poeme în cenaclul revistei „Amfiteatru” (1979), Ion Gheorghe îl susținuse pentru publicare în suplimentul 15 poeți din „Biblioteca «Luceafărul
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
îi prefațase un ciclu de versuri în „Familia” (1982), notând câteva semne („constanța de formă poetică”, „unitatea tonului, ritualic și incantatoriu”, „coerența viziunii lirice”) de bun augur în perspectiva evoluției poetului. Confirmarea o aduc după un deceniu primele sale cărți - Singurătatea supremă, Obiecte după frig (1993; Premiul Asociației Scriitorilor din Brașov), Amintiri de pe malul celălalt. Comentariile criticii vizează nota diferențială a unui poet „atașat biografic - și nu numai - generației poetice optzeciste” (Ștefan Ion Ghilimescu), situându-i poezia cumva în răspăr cu
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
pe tine nu te poate cuprinde / Intri în vis / și te subțiezi în liniște // Din când în când auzi curgând / tăcerea ta din vișini înfloriți // Auzi cum te apasă pământul” (Arca de vânt) sau: „La gurile fluviului / singur în templul / singurătății” (Singurătatea). Elegiac („unul dintre puținii poeți de expresie elegiacă ai generației sale” - Mircea Bârsilă), poetul își definește oximoronic dicțiunea („Rostirea mea este aidoma unui cântec /Asemenea inimii care plânge / într-o mare de minuni” - Întuneric desăvârșit), asumându-și condiția unui
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
tine nu te poate cuprinde / Intri în vis / și te subțiezi în liniște // Din când în când auzi curgând / tăcerea ta din vișini înfloriți // Auzi cum te apasă pământul” (Arca de vânt) sau: „La gurile fluviului / singur în templul / singurătății” (Singurătatea). Elegiac („unul dintre puținii poeți de expresie elegiacă ai generației sale” - Mircea Bârsilă), poetul își definește oximoronic dicțiunea („Rostirea mea este aidoma unui cântec /Asemenea inimii care plânge / într-o mare de minuni” - Întuneric desăvârșit), asumându-și condiția unui „prinț
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
antinomii, dar și Iacob, „însetat de lumină” și „căznit de ea”. Starea cel mai frecvent cultivată este aceea de contemplație extatică a unui „domeniu / de suferință”, a unui „imperiu de liniște”. Imagistica vorbește despre „setea de lumină”, durere, spaimă, întuneric, singurătate, frig, cenușă, moarte, „iubire supremă”, despre aspirația ființei de a se împărtăși din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
din lumea sacrului, cu spaima de a nu învinge zădărnicia. Poetul invocă arghezian divinitatea: „Doamne, mi-ar trebui / un munte de viață / și moarte / o bisericuță acolo înlăuntrul luminii, / în care plutind, doar o clipă / Te-aș cerceta!” (Dealul). SCRIERI: Singurătatea supremă, București, 1991; Obiecte după frig, Galați, 1993; Amintiri de pe malul celălalt, pref. Nicolae Oprea, Pitești, 1994; Dealul, Ploiești, 1996; Hierofania, Ploiești, 1997; Halucinația, Ploiești, 1998; Obiecte după frig, pref. Dan Silviu Boerescu, postfață Lucian Vasilescu, București, 1999; Ceremonii de
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Vintilă Fintiș, F, 1982, 8; Cleopatra Lorințiu, Decor cu primăvară, SLAST, 1983, 17; Dan Ciachir, Marțea la drum, SLAST, 1983, 17; Radu Felix, Spații concentrice, SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Decor cu primăvară, SLAST, 1983, 17; Dan Ciachir, Marțea la drum, SLAST, 1983, 17; Radu Felix, Spații concentrice, SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
Marțea la drum, SLAST, 1983, 17; Radu Felix, Spații concentrice, SLAST, 1983, 17; Vasile Spiridon, Ioan Vintilă Fintiș, PSS, 1992, 4-5; Romulus Bucur, Orgoliul & modestia singurătății, „Arca” (Arad), 1992, 6; Nicolae Oprea, „Singurătatea supremă”, „Calende” (Pitești), 1992, 8-9; Iulian Boldea, „Singurătatea supremă”, VTRA, 1992, 10; Mircea Bârsilă, Între pietate și insurgență, „Calende”, 1994, 4; Miruna Mureșan, Din nou poezia: Editura Calende, „Universul cărții”, 1994, 10; Gheorghe Mocuța, „Hierofania”, „Arca”, 1997, 10-12; Ștefan Ion Ghilimescu, Figuri ale imaginarului poetic, Târgoviște, 1998, 84-96
VINTILA FINTIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290579_a_291908]
-
ei înșiși bălării; văduvul Dandanel „e ca un mag care și-a pierdut steaua”; în grădina îmbelșugată a lui Barlon cresc fructe pentru toată comunitatea; orbul Tulvur își caută propria moarte, în timp ce Rican, „un om răscolit de dorul câmpului și singurătății”, trage cu arma între pereții casei sale fiindcă și pe acolo trece vânatul. Povestiri de atmosferă, Nicirică, Barlon, Bujavercă, Două cruci, Ispășire aparțin unui scriitor stăpân pe mijloacele sale, creator al unei lumi de amintiri pe care le ridică din
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
răbufniri amintind de Octavian Goga. Versurile evocă uneori un drum neîmplinit și, pe de altă parte, insinuarea, în manieră bacoviană, a naturii în propriile simțuri. Tot plouă, spre exemplu, este un fel de Lacustră, în timp ce poezii precum Captiv, Mă ia singurătatea, Înhumare amintesc de Arghezi. V. a lăsat în manuscris și trei piese de teatru: Lumină fără întuneric, Ziduri fără umbră, Învierea. SCRIERI: Geapanale, îngr și pref. Radu G. Țeposu, Cluj-Napoca, 1987. Repere bibliografice: Emil Samoilă, Ziaristica, București, 1932, 334; [Scrisoare
VIZIRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290594_a_291923]
-
caz, către jocul trimiterilor de la text în versuri la text în versuri/ proză. Șapte poezii, fiecare asociind o abstracțiune filosofică unei zile a săptămânii: despre om (luni), despre ființă (marți), despre abjecție (miercuri), despre tăcere (joi), despre seninătate (vineri), despre singurătate (sâmbătă), despre durere (duminică), alcătuiesc o a opta, cu statut de artă poetică (despre despre*). Grupajul dedicativ, reunind parodii camaraderești: buzăul din sânge și uneori luni (iova), ieudul de dinaintea facerii lumii (ioanes), de către o(h)m (legea lui groșan), eclipsa
VINICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290577_a_291906]
-
banale, umile, lipsite de anvergură epică. Cu excepția povestirii titulare, autobiografică, creionând cu umor și duioșie prima promoție de seminariști după instaurarea regimului comunist, celelalte texte prezintă întâmplări despre mici sau mari păcate omenești, dureri, neînțelegeri (Încurcătura, Pe câmp, Alergătorul), despre singurătate (Plouă), despre doi rivali îndrăgostiți cândva de aceeași femeie (O întâlnire) etc. Mai degrabă poetice decât epice, povestirile ascund nuanța moralizatoare sub vălul renunțării și al plictiselii. După nouă ani de la debut, V. surprinde cu un roman despre diavoli, Azazel
VLASIE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
chilii și scriptorii se consuma la flacăra unui zbucium lăuntric mistuitor. „Eu sunt Învățat a fi nefericit din tinerețele mele”, mărturisea, la 49 de ani, Petru Maior XE "Maior" , cu gândul la viața sa, umplută numai de cărți și de singurătate. Viața insului fără familie, scrie el Într-o predică, dintr-o amară experiență personală, „Întru nimic nu e de dorit”. În acest context trebuie judecată conduita de o moralitate labilă a clericilor celibatari, prin prisma a ceea ce Georges Duby XE
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
În materie de criterii axiologice. În numele principiului autonomiei esteticului, Lovinescu Îl acuza pe Iorga XE "Iorga" , pe bună dreptate, de această confuzie de planuri, prin care referențialul etic sau etnic se substituie literaturii. Dar specificul estetic nu rămâne nicicând prizonierul singurătății capodoperei. El poate fi surprins, difuz, În cercul viu și complex al Întregii dinamici sociale și culturale. Astfel privite lucrurile, arheologia literară, concentrată asupra lucrărilor „de raftul doi”, departe Însă de caracterul vetust pe care i-l atribuie prejudecățile estetizante
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
ea venea Într-o epocă de mari dispute politico-ideologice cu substrat național, care concurau vehement ideea deschiderii culturale și a toleranței. Sunt lucruri care pot fi descifrate, cu ușurință, În țesătura modestelor versuri alăturate, care, după 170 de ani de singurătate În paginile Îngălbenite discret ale Foii literare Își caută un nou cititor. Fie ca sentimentele calde ale cititorilor de la 1838 să se regăsească În mintea, inima și lectura celor de azi... Floarea Naltă-i floarea și frumoasă Și din trup
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Înverzire și ofilire), când răgușește, fie pentru că a auzit șuieratul coasei. Conform unor credințe, larg răspândite În spațiul indo-european, cucul are puterea de a profeți mersul vieții, numărul de ani, norocul sau nenorocul oamenilor, bogăția sau sărăcia, Împlinirea erotică sau singurătatea, sănătatea sau moartea. Funcția oraculară derivă din virtuțile augurale specifice cântecului (ori manifestărilor) tuturor păsărilor migratoare: venind primăvara, o dată cu reînvierea naturii, marcând și consfințind acest Început, ele au puterea de a vesti rânduiala lucrurilor și (chiar) de a așeza evenimentele
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
realizează doar patru tomuri). Predilecția pentru gigantism și monumental îl așază pe Hasdeu alături de Dimitrie Cantemir și Ion Heliade Rădulescu, așa cum aprecia criticul și istoricul literar ieșean Mihai Drăgan . Cum este cunoscut, în ultima parte a vieții se cufundă în singurătate și experiențe spiritiste (expuse în cartea Sic cogito). Prezența medalistică a lui Hasdeu este semnalată în lucrarea bucureștenilor Buzdugan-Niculiță , pe medalia celui de Al X-lea Congres Internațional al Lingviștilor, desfășurat la București, în 1967 (fig. 92av), unde chipul savantului
Alma Mater Iassiensis în imagini medalistice by Andone Cumpătescu () [Corola-publishinghouse/Science/812_a_1787]
-
LITERATURA ROMÂNĂ PE SEM. AL II-LEA Testul nr. 53 SUBIECTUL I (4 puncte) Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentul de mai jos: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei ’nălțam visători la steaua Singurătății. [Mihai Eminescu, Odă (în metru antic)] 1.Scrie, din memorie, cel puțin două strofe care urmează acesteia. 2.Precizează două teme/ motive literare existente în fragment. 3.Comentează o figură de stil, la alegere. 4.Analizează versificația strofei date. SUBIECTUL
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
Interpretează titlul baladei, pornind de la fragmentul dat. Barem de notare: se acordă câte 1 punct pentru fiecare cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 62 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: MANOLE: Din singurătate am purces să clădesc, dar, veșnic în vuiet și larmă ropotul de copite subpământene vine cu noaptea - și în vârtej cărămidă de cărămidă se sfarmă. Cu uitătură din altă lume tu îmi șoptești aceeași povață: jertfa! Ci eu, părinte, nu
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
cerință corect rezolvată și 1 punct din oficiu. CAPITOLUL PERIOADA MODERNĂ Testul nr. 63 Rezolvă cerințele, cu privire la fragmentele de mai jos: Nu credeam să-nvăț a muri vreodată; Pururi tânăr, înfășurat în manta-mi, Ochii mei ’nălțam visători la steaua Singurătății. Când deodată tu răsăriși în cale-mi, Suferință tu, dureros de dulce... Până-n fund băui voluptatea morții Ne-ndurătoare. Piară-mi ochii turburători din cale, Vino iar în sân, nepăsare tristă; Ca să pot muri liniștit, pe mine Mie redă-mă! [Mihai
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]