10,586 matches
-
bărbatu-meu înainte să ne căsătorim. Ce motiv aș avea să-i uit pe puștanii cu care m-am pupat? Se vede c-ai fost un băiat drăguț. Te-aș fi ținut minte precis.“ La despărțire, Vasile B. i-a strecurat în palmă un colț de șervețel cu numărul lui de telefon de la serviciu. „Dacă n-ai să mă suni, înseamnă că am trăit treizeci de ani greșit. Iar dacă nu te-aș fi reîntâlnit, aș fi trăit cu convingerea că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
le explice, bustul lui Ceaușescu nu făcea aceeași impresie ca bustul lui Stalin. Femeia de serviciu și-a ascuns, imediat după „inaugurare“, gălețile și cârpele în spatele soclului, iar fumătorii înrăiți, în loc să se ducă la veceu sau la capătul coridorului, se strecurau în nișă. Și dacă apărea pe neașteptate vreun ștab, stingeau țigările de șapca tovarășului. Dar cel mai șocant efect al scobiturii din zid a fost că Niciolae Ceaușescu a început să semene curând atât de mult cu Ion Fâneață, încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
pe un scaun, departe de șevalet și, ore întregi, fără să scoată un cuvânt, se uita la pictor cum lucrează. Prezența poetului era chiar plăcută, atâta doar că, la plecare, acesta se ducea la lada veche de sub fereastra atelierului și strecura înăuntru un caiet. „Poezii, poezii?!“, întreba pictorul cu înțelegere și poetul aproba delicat cu bărbia. Fiindcă poetul îl vizita zilnic de câțiva ani, în ladă se adunaseră sute de caiete. Oricine ar fi fost curios să vadă ce fel de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
lauda lui Dumnezeu. De aceea, nu avem intenția să polemizăm, să acuzăm sau să aducem daune vreunei persoane. Nu a fost intenția celor ce au scris despre suferințele lor, nu este nici intenția noastră. Din acest motiv, dacă s-au strecurat referințe la anumite persoane, detalii inutile sau imprecizii, ne cerem scuze încă de la început, în numele lor și în numele nostru. Noi am cules și am transcris cele aflate în Arhiva Provinciei Ordinului Fraților Minori Conventuali, de la Bacău, așa cum le-am descoperit
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
articolul publicat în revista Mesagerul sf. Anton și pe internet pe pagina sa în amplul articol „De la creștini adunate și’napoi la lume date”, pentru care îi sunt profund recunoscător. Desigur, că din lipsă de date certe s-au mai strecurat, fără voia mea, și unele inexactități; din această cauză, chiar de la prima încercare în 2004, nu am multiplicat originalul decât în 10 exemplare xerox, date preluate de pr. Damian și de aceasta dată îi cer scuze. Pentru a reda cât
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Bălan, episcopul meu de Lugoj. M-am întors la Cluj unde era mare zarvă. ÎPS Dr. Iuliu Hossu, venea de la reședință până la catedrală cu cordon de credinioși ca să nu-l aresteze. În timp ce ÎPS a fost la catedrală, eu m-am strecurat prin fundul grădinii episcopale, la reședință. Poate atunci am fost urmărit. Nu știu. În episcopie era secretarul Oprea, care s-a mirat că pe unde am putut intra!? Poarta era păzită de milițieni și nu avea voie nimeni să intre
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
cu Grivița, ne-am îndreptat alene spre casa de pe Puțul de Piatră, în care găzduia, alături de părinții săi, chiar în camera soților Nasta, plecați în vilegiatură la mare. În holul spațios al apartamentului era multă lume, printre care ne-am strecurat cu tot protocolul cuvenit de prezentări și sărutări de mâini... până în camera lui Mihai, unde am putut sta în sfârșit liniștiți de vorbă. La despărțire, am promis să ne mai căutăm, dar, prins de problemele mele, am tergiversat până în ziua
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
nu am curajul să l resping așa, dintr-odată. Continui să-l îmbrățișez, plângând însă de oroare... În sfârșit, reușesc să fug și să mă pierd în imensitatea bisericii. Pentru a fi sigur că nu voi putea fi găsit, mă strecor sub masa pe care ieri încă fusese întins Sfântul Aer cu imaginea punerii în mor mânt. Îmi dau seama perfect de păcatul pe care îl făptuiesc în acest fel... Întorc capul și îl zăresc pe Iisus oficiind slujba în fața altarului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
această cameră care este a ta și în care nu am permisiunea de a intra decât în anumite zile, la anumite ore... Nu vreau să mă mai culc pe scaune, apoi să mă ridic pentru ca, la invitația ta, să mă strecor în patul care nu mai este și al meu și pentru ca, până la urmă, să mă întorc pe scaunele mele! Nu mai vreau să pândesc capriciile dispoziției tale pentru a ști dacă ai sau nu chef de mine și la care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
dânsa, pe mine mă zugrăveam cu ochiul lucid și înțelept pe care-l moștenisem de la Tata... — Vă mulțumim. Ieșind afară din sala de examen, eram încă beat de elocința pe care tocmai o desfășurasem, când Tobias, ieșit după mine, îmi strecură în mână cu un gest de binevoitoare complicitate un petec de hârtie pe care scria „Admis“ - pentru examenul definitiv. Reușisem! O, Doamne, ce glumă bună... 4 august 1953 Reușit ieri la examenul prealabil de intrare la Institutul de Cinematografie... Dacă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
lungă, ocupație pasivă, dar totuși o ocupație. Neliniște interioară, gânduri vinovate... Sau nici măcar gânduri, ci mai degrabă năzuințe sub formă de impulsuri. țelul nu mai e atât de limpede ca de-obicei. Tendința de a te bucura tru pește se strecoară înainte și ia proporții neliniștitoare, amenințătoare. Dorința unei tovărășii vesele... De am fi cel puțin doi pe același drum. Doi - la fel... Sau - unul mai mare, de care să ascult. Un guru... 29 decembrie 1954 Ultimele zile ale anului - sfârșitul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a trecut! Seara am dormit amândoi în aceeași odaie, în paturi sepa rate, bineînțeles... Ce să spun? Mi-era tare dor de el! Simțeam că acum ar fi fost poate momentul să mă scol de la locul meu și să mă strecor lângă dânsul, așa cum făceam pe vremuri... Ceea ce m-a oprit, pesemne, a fost discuția noastră cu privire la trecut, anatema pe care am aruncat-o asupra lui. și poate că a fost bine așa... Să lăsăm Trecutul să odihnească în pace. Pierre
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
murit, ele au mai zăcut acolo câțiva ani. Mama nu mai avea acum nimic împotrivă să le vadă acolo: dacă el tot nu mai ședea cu noi la masă, barem uneltele lui să stea laolaltă cu tacâmurile. Dintr-o dată se strecurase ca o sfială în mâinile mamei, iar abaterile mărinimoase de la propriile reguli îi subminau simțul ordinii. De s-ar mai întoarce tata vreodată la această masă, îmi ziceam, i s-ar da voie acum să mănânce și cu șurubelnițele, în loc de
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
cu umbra ce mai stăruia în lemn din coroana copacului viu, pentru ca apoi să sară din el atunci când tăiai lemnul. Alexandru Vona scrie în romanul său Ferestrele zidite: „Când vrei să cunoști adevărul trebuie să știi să detectezi aceste cuvinte strecurate printre altele care nu sunt pentru tine“1. Un asemenea cuvânt consider că este și „Hobelschatten“. Umbrișul de rindea foșnea și mirosea amărui. În timp ce bunicul juca șah în verandă, înăuntru în atelier eu îmi făceam peruci din úmbrele de rindea
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împreună la masă, dar frica rămânea atât de personală în fiecare cap, exact cum o aduseserăm cu noi când ne-am întâlnit. Râdeam mult ca s-o ascundem de ceilalți. Dar frica își pierde urma. Când îți stăpânești obrazul, se strecoară în glas. Când reușești să-ți ții în frig obrazul și glasul, ca pe ceva fără viață, frica îți părăsește până și degetele. Se așază undeva în afara pielii. Zace liberă în jurul tău, o poți zări pe lucrurile din preajmă. Vedeam
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
să meargă la dans. Ci doar ședea și bea până ce ochii și limba i se umflau, iar picioarele i se muiau. Din acest punct de vedere, flashback-urile fotografice documentează și stările lui. Tot în număr de trei și acestea, strecurându-mi-se a doua zi în păr printre dinții pieptenelui. Dar poate că starea de spirit a mamei devenea atât de vizibilă în părul meu pentru că, până să apuce să mă pieptene pe mine, cu doar câțiva ani mai înainte
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Pata asta albă în vocabularul român, acest loc fără cuvânt îl aveam în fața ochilor ca pe o ascunzătoare de nădejde. Puteam spera că nu vor pune niciodată gheara pe mine: dacă lucrurile iau o întorsătură rea, voi reuși să dispar, strecurându-mă în locul unde nu există cuvânt. Le-am povestit prietenilor despre acel interogatoriu și despre băutul apei, le-am descris cravata individului. Dar n-am pomenit nimic despre apa vărsată apoi din sticlă ori despre faptul că aruncasem paharul. și
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
simula o spargere. Când te întorceai acasă, miliția se și găsea acolo. Unicul obiect lipsă servea în procesul-verbal al miliției la transformarea percheziției în furt. Mai târziu sosea și clipa când te chemau la procesul unui spărgător dovedit căruia îi strecuraseră printre bunurile furate și obiectul luat de Securitate. Deținutul era adus în fața instanței și îl sileau să recunoască și această spargere. Prietenului meu îi lipsise atunci un mic radio cu tranzistori și l-au înștiințat că hoțul Ion Săracu murise
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
pătură, am îndesat scrisorile în dres. Am rămas apoi culcată o vreme, după care m-am sculat și m-am grăbit s-ajung la WC. Am rupt plicurile, le-am azvârlit în closet, am tras apa, iar scrisorile le-am strecurat sub o țeavă ruginită. Când m-am întors, femeia-samovar încă mai stătea la geam. M-am întins în pat și-am numărat iar și iar dungile de pe spatele puloverului ei - de fiecare dată erau douăzeci și unu în cap -, până ce femeia a
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Drept care, la ieșire, sunt complimentată cu fraza: „Da’ să știți că germana o vorbiți binișor“. Nu-mi cade bine observația asta, dar nici nu văd ce-aș putea replica. Îmi simt inima bătându-mi până în urechi și caut să mă strecor atât de discret și de iute afară în stradă încât, ajunsă la ușă, fac totul anapoda și atrag atenția asupra mea: când ușa trebuie împinsă, trag de ea, iar când se cere trasă- o împing. Vreau să dispar cât mai
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
asista neputincios și înfricoșat la niște evenimente care-l depășeau și pe care nu le înțelegea. Ieșise și el odată cu noi pe hol, să se bucure, să vadă minunea care se întâmplase, privind lumina rece și leșioasă prin care se strecurau tot mai rar ultimii fulgi ai unui crivăț terminat, ajuns la capăt de drum. Gata, eram liberi! Dar lupta cu zăpada nu se terminase. Trebuia să înlăturăm omătul din fața ferestrei pentru a ne bucura de lumina binefăcătoare a zilei. Treaba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Liniștirea crivățului a însemnat pentru noi în afară de salvarea de la moarte două lucruri esențiale: puteam topi zăpadă la discreție pentru a nu mai suferi de sete, cât și pentru întreținerea unei igiene minimale a corpurilor noastre; iar lumina zilei se putea strecura cu chiu cu vai în cameră prin tunelul din fața geamului, săpat în mormanul de zăpadă înalt de patru metri, alungând întunericul înfricoșător. În rest, lucrurile rămăseseră la fel: frig și foamete. Drumurile erau înzăpezite și impracticabile atât spre gostat, spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
căruia se declarau singurii beneficiari și proprietari absoluți. Lăsau impresia că își propuseseră nici mai mult, nici mai puțin decât eliminarea și alungarea noastră din teritoriul pe care și-l revendicau cu obstinație monstruoasă. Dacă noaptea aveau curajul să se strecoare peste noi și printre noi, provocându-ne o repulsie crescândă și o frică îngrozitoare încât adormeam cu bețele în mâini pentru ca apărarea să fie mai eficace, lovindu-i pur și simplu pentru a-i îndepărta, ziua, în absența noastră, într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
auzit din nou izbitura în geam și în aceeași clipă am deslușit silueta unei pisici gri cu pete albe înnebunită de groază, cățărându-se disperată pe cerceveaua gemulețului, căutând înfrigurată o crăpătură, o gaură, un spațiu prin care să se strecoare afară. A alunecat pe lemnul pervazului și de-acolo pe dușumea. M-am repezit, am deschis ușa holului și am intrat în cămăruță. Pisica se ridicase din nou lovind furioasă în ochiul de geam. Era cu părul zbârlit ca țepii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
care i-a introdus rapid, cu o dexteritate deosebită, în buzunarul de la spate al pantalonilor. Printr-o mișcare de translație prezentând evidente riscuri specifice profesiunii, pisica tulburată și agitată a trecut fără voia ei în brațele călăului. Femeia s-a strecurat în curte, a închis poarta și a tras zăvorul, ceea ce voia să semnifice faptul că afacerea s-a încheiat, iar mai departe fiecare să-și vadă de treaba lui conform înțelegerii. Era cald și frumos; o zi luminoasă cu un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]