9,796 matches
-
a fost ucisă mișelește și au fost delapidate miliarde sub pretextul reînarmării". Faptul că cenzura a permis tipărirea acestui articol făcea din el o chemare fățișă la revoltă. Deși starea de spirit era revoluționară, nimeni nu a apelat la Iorga. Tragedia consta în aceea că el era identificat cu regimul discreditat. Dilema României era dilema eternă a națiunii mici: "Hácha sau Mannerheim?" Întrebare rămasă fără răspuns pînă cînd Carol l-a chemat pe Generalul Antonescu. Antonescu fusese ținta multor ofense din partea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dar și această cerere a fost respinsă. Legionarii au deschis ușa și Iorga a ieșit înconjurat de ei. Ultimele lui instrucțiuni adresate doamnei Catinca au fost: "Ai mare grijă de hîrtiile mele pentru proiectul istoriei universale!" Iată-ne deci în fața tragediei. Un bărbat viteaz și puternic, care bănuia trădarea și era psihologic gata oricînd să înfrunte moartea pentru convingerile sale, a ieșit înconjurat de membrii Echipei Morții, pentru care el reprezenta stîlpul regimului corupt al lui Carol și principalul vinovat pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
multinațională. Oricît de condamnabile ar fi aceste naționalisme disperate, nu trebuie să uităm promisiunile nerespectate ale "Cartei Atlanticului" din timpul ultimului război mondial și realitățile crude de la Yalta și din timpul războiului rece. Și numai de atunci. Așa cum comenta recent tragedia din Balcani "Time Magazin", " Există nu puțini nostalgici ai Războiului Rece" care nu ar avea nimic împotriva revenirii zilelor Yaltei. Aceștia resping manifestările autodeterminării din Balcani, considerîndu-le drept o "calamitate europeană", "tribalism", un "djinn scăpat din sticlă" etc.3 Astfel
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
automulțumirea noastră față de decesul Yaltei. Izbucnirile noastre de indignare față de evenimentele din Balcani sînt totodată sintetice. Statele Unite și Occidentul n-ar fi trebuit și n-ar fi putut controla situația de acolo în alt mod. Ele ar fi putut preveni tragedia chiar și după 1990. Dar dacă (și acești "dacă" istorici sînt întotdeauna chinuitori), "dacă" zona aceasta ar fi beneficiat de o jumătate de secol de libertate, democrație și prosperitate, așa cum este cazul jumătății de vest a Europei, în locul vieții impuse
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
adecvată pot duce la reușita lui în cadrul unei Europe Unite. Dacă la priveghiul ei, istoria Europei a lăsat o imagine etnică, care în unele părți ale continentului seamănă cu un costum de carnaval, răspunsul ar trebui să fie Maastricht, nu tragedia de la Sarajevo. În astfel de împrejurări, pentru România se poate găsi o soluție echitabilă în privința Transilvaniei sau a Basarabiei, dar mai există o soluție și în altă parte a Balcanilor. În acest mod poate fi rezonabilă contradicția dintre autodeterminare și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
45, 59, 105, 106, 399 TABLA DE MATERII Cuvînt înainte ............................................................................................... Prefața autorului ........................................................................................... Naționalismul și scrierea istoriei .................................................................. Note ................................................................................................... Formarea unui politician-istoric: originile, copilăria și adolescența lui Iorga ................................................................. Note ................................................................................................... Începe lupta .................................................................................................. Note ................................................................................................... " Așteptînd să se împlinească scripturile" .................................................... Note ................................................................................................... Triumful nesigur .......................................................................................... Note ................................................................................................... Înfruntînd tragedia ....................................................................................... Note ................................................................................................... Curcubeul axei ............................................................................................. Note ................................................................................................... Tragedia ....................................................................................................... Note ................................................................................................... Iorga din perspectiva sfîrșitului de secol XX ............................................. Note ................................................................................................... Epilog ........................................................................................................... Indice de nume ............................................................................................. 7 9 11 36 41 68 75 139 153 182 189 261 273 346 359 408 415 441 445 461 463 469
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
TABLA DE MATERII Cuvînt înainte ............................................................................................... Prefața autorului ........................................................................................... Naționalismul și scrierea istoriei .................................................................. Note ................................................................................................... Formarea unui politician-istoric: originile, copilăria și adolescența lui Iorga ................................................................. Note ................................................................................................... Începe lupta .................................................................................................. Note ................................................................................................... " Așteptînd să se împlinească scripturile" .................................................... Note ................................................................................................... Triumful nesigur .......................................................................................... Note ................................................................................................... Înfruntînd tragedia ....................................................................................... Note ................................................................................................... Curcubeul axei ............................................................................................. Note ................................................................................................... Tragedia ....................................................................................................... Note ................................................................................................... Iorga din perspectiva sfîrșitului de secol XX ............................................. Note ................................................................................................... Epilog ........................................................................................................... Indice de nume ............................................................................................. 7 9 11 36 41 68 75 139 153 182 189 261 273 346 359 408 415 441 445 461 463 469 În aceeași colecție au mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și procurorilor erau corupte - de interesul personal, de calcule politice sau de resentimente. Era o soluție imperfectă. Dar când analizăm procedurile penale și catharsisul public corespunzător, caracteristic pentru tranziția Europei de la război la pace, nu trebuie să scăpăm din vedere tragedia recentă. În circumstanțele din 1945, e remarcabil simplul fapt că domnia legii a fost reînstăpânită - la urma urmei, era prima oară când un Întreg continent trebuia să judece crime de o asemenea anvergură și să aducă vinovații În fața a ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și eliminarea nazismului din toate sferele existenței. Conducerea comunistă locală știa prea bine ce se Întâmplase. La numai șase săptămâni după Înfrângerea țării sale, Walter Ulbricht, viitor lider al Republicii Democrate Germane, afirma la Berlin În fața reprezentanților Partidului Comunist German: „Tragedia poporului german e că s-a supus unei bande criminale... Clasa muncitoare și populația producătoare din Germania au picat testul istoriei”. Adenauer și majoritatea politicienilor din Germania de Vest nu mergeau atât de departe, cel puțin nu În public. Dar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a declarat Încetarea focului. Conform acordului de la Evian, de Gaulle a convocat un referendum duminică 1 iulie, la care poporul francez a votat Într-o proporție covârșitoare pentru eliberarea de cătușa algeriană. Două zile mai târziu, Algeria era stat independent. Tragedia algeriană nu s-a sfârșit Însă aici. OAS se dezvoltase Într-o organizație clandestină puternică, dedicată la Început păstrării Algeriei franceze și apoi, după ce nu reușise acest lucru, pedepsirii celor care „trădaseră” cauza. Numai În februarie 1962, militanții și bombele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pariziană Petit Clamart a fost foarte aproape de reușită. Timp de câțiva ani, la Începutul deceniului șase, Franța a fost supusă unei amenințări teroriste hotărâte și tot mai disperate. Deși serviciile secrete franceze au anihilat În cele din urmă OAS, amintirea tragediei a rămas. Între timp, Împotriva voinței lor, milioane de algerieni erau Împinși spre exil În Franța. Europenii din Algeria, les pieds-noirs, s-au așezat În mare parte În sudul Franței; prima generație a purtat multă vreme ranchiună autorităților franceze care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În multe privințe, 1956 a reprezentat eșecul și prăbușirea mitului revoluționar cultivat cu succes de Lenin și urmașii săi. După cum avea să recunoască Boris Elțîn, mulți ani mai târziu, Într-un discurs ținut În parlamentul maghiar la 11 noiembrie 1992, „tragedia din 1956... va rămâne o pată de neșters pe obrazul regimului sovietic”. Dar asta nu Însemna nimic În comparație cu prețul impus de sovietici victimelor lor. Treizeci și trei de ani mai târziu, la 16 iunie 1989, Într-o Budapestă ce-și sărbătorea tranziția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
despre socialism ți se estompează. Dar În același timp ești conștient că ea are legătură directă cu arma automată care te Împunge În spate”. Această legătură a marcat un punct de cotitură definitiv În istoria comunismului, mai mult chiar decât tragedia maghiară din 1956. Iluzia că era posibil să reformezi comunismul, că stalinismul fusese o direcție greșită, o greșeală care mai putea fi corectată, că idealurile fundamentale ale pluralismului democratic ar putea cumva deveni compatibile cu structurile marxismului colectivist - această iluzie
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
provinciile vestice ale fostului Imperiu Habsburgic, unde Înapoierea și subdezvoltarea impuse de canonul sovietic au fost resimțite cel mai dureros. Ilustrul purtător de cuvânt al acestui sentiment a fost romancierul și scenaristul ceh Milan Kundera, exilat la Paris, pentru care tragedia Europei Centrale (un termen geografic readus În actualitate special pentru a ilustra argumentul lui Kundera) era siluirea de către o dictatură străină, de sorginte asiatică. Kundera nu era prea apreciat În propria țară, unde exilul și succesul său Îi călcau pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai era Înregistrată oficial până când nou-născutul nu atinsese a patra săptămână de viață - apoteoza controlului comunist al informației. În momentul căderii lui Ceaușescu, rata mortalității nou-născuților era de 25‰, iar În orfelinate se aflau peste 100.000 de copii. Această tragedie națională s-a consumat pe fundalul unei economii deliberat retrogradate de la subzistență la sărăcie extremă. La Începutul anilor ’80, Ceaușescu a decis să consolideze poziția României În lume achitând integral uriașa datorie externă a țării. Agențiile capitalismului internațional - Începând cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de stat american Lawrence Eagleburger, „cei din afară nu pot face nimic până când bosniacii, sârbii și croații nu se hotărăsc să nu se mai omoare Între ei”. La polul opus, unii istorici și observatori străini au emis ipoteza că, dimpotrivă, tragedia balcanică e În mare măsură vina celor din afară. Pradă intervențiilor străine și ambițiilor imperiale, teritoriul fostei Iugoslavii fusese În ultimele două secole ocupat, ciopârțit și exploatat În folosul altora: Turcia, Marea Britanie, Franța, Rusia, Austria, Italia și Germania. Vrajba dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
importanța iugoslavilor Înșiși, reduși la rolul de victime - ale sorții sau ale manipulării și greșelilor altora. Cu siguranță, În munții fostei Iugoslavii era Îngropată multă istorie - și multe amintiri neplăcute. Iar străinii au contribuit Într-adevăr În mod decisiv la tragedia țării, deși cel mai mult prin tolerarea iresponsabilă a crimelor locale. Dar sfârșitul Iugoslaviei - asemănător cu descompunerea altor state foste comuniste - a fost opera oamenilor, nu a destinului. Iar responsabilitatea covârșitoare pentru tragedia iugoslavă trebuie căutată nu la Bonn sau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
contribuit Într-adevăr În mod decisiv la tragedia țării, deși cel mai mult prin tolerarea iresponsabilă a crimelor locale. Dar sfârșitul Iugoslaviei - asemănător cu descompunerea altor state foste comuniste - a fost opera oamenilor, nu a destinului. Iar responsabilitatea covârșitoare pentru tragedia iugoslavă trebuie căutată nu la Bonn sau În alte capitale străine, ci printre politicienii din Belgrad. Când a murit Iosip Broz Tito, În 1980, la vârsta de 87 de ani, Iugoslavia pe care el o asamblase În 1945 avea o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de azil de la 256.000 de refugiați. În primul an al războaielor din Bosnia și Croația, trei milioane de oameni din Iugoslavia (o optime din populația fostei federații) s-au refugiat În străinătate. Comunitatea internațională era așadar la curent cu tragedia iugoslavă - transmisă, de altfel, În direct de televiziunile din lumea Întreagă, cu imagini cutremurătoare ale musulmanilor Înfometați din Închisorile sârbe - și chiar mai rău. Europenii au fost primii care au Încercat să intervină, trimițând În Iugoslavia o delegație de miniștri
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai târziu, pe fondul nevoii disperate de ajutor economic occidental, guvernul sârb a acceptat să-l aresteze pe Miloševiæ și să-l predea Tribunalului de la Haga, unde a fost acuzat de genocid și crime de război. Cine era responsabil pentru tragedia din Iugoslavia? Un lucru e cert, vină era destulă cât să ajungă la toată lumea. Națiunile Unite au demonstrat inițial un interes minim (Boutros Boutros-Ghali, un secretar-general inadecvat și indiferent, a calificat ce se petrecea În Bosnia drept „război de interese
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
naționalismul scoțian derivă mai presus de orice din dorința de a le rezista englezilor și de a-i respinge, patriotismul național al protestanților din Ulster se manifestă ca o hotărâre ardentă de a rămâne cu orice preț În Regatul Unit. Tragedia „problemelor” irlandeze s-a născut din obiectivele identice, dar de semn contrar ale radicalilor din ambele tabere: IRA Provizorie căuta să expulzeze trupele britanice din Ulster și să reunească provincia cu Irlanda independentă și catolică; unioniștii protestanți și voluntarii lor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai la sud, și-a așteptat 300 de ani reconstituirea; cea de la Orgreave a fost recreată pentru televiziune după numai 17 ani. Orașul Barnsley figurează la loc de cinste În Drumul către Wigan Pier, unde George Orwell a surprins memorabil tragedia șomerilor din clasa muncitoare britanică În perioada interbelică. După 70 de ani, În Wigan existau nu numai o dană (Orwell constata la vremea lui absența acesteia), ci și un panou pe șoseaua cea mai apropiată, care atrăgea vizitatorii. Lângă canalul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dureros, un glacial memento contemporan despre trecutul unic al țării. Dar, În ultimele decenii ale secolului, Franța (Franța lui Mitterrand și Chirac) suferise schimbări care o făceau de nerecunoscut. Acum se cereau comentate nu continuitățile cu gloria de altădată - sau tragediile de demult -, ci mai degrabă discontinuitățile. Trecutul - trecutul revoluționar, trecutul țăranilor, trecutul lingvistic, dar mai presus de orice trecutul recent, de la Vichy la Alger - nu oferea soluții pentru viitor. Învinsă de transformările demografice și cele două generații de mobilitate sociogeografică
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În anii grași de după război... europenii și-au găsit un refugiu În amnezia colectivă” (Hans-Magnus Enzensberger). Când rememorau compromisurile făcute cu administratorii fasciști și forțele de ocupație, colaborarea cu agențiile și regimurile din timpul războiului, umilințele personale, greutățile materiale și tragediile proprii, milioane de europeni aveau motive Întemeiate să Întoarcă spatele trecutului recent ori să și-l reamintească Într-o variantă cosmetizată. „Sindromul Vichy”, cum avea să-l denumească mai târziu istoricul francez Henry Rousso - dificultatea de a admite, timp de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
din istoria olandeză. Deși adevărul despre contribuția olandezilor la identificarea, arestarea, deportarea și moartea compatrioților lor evrei a ajuns la cunoștința publicului În anii ’60, a trecut multă vreme până când implicațiile lui au fost Înțelese pe deplin: abia În 1995 tragedia evreilor olandezi a primit o recunoaștere publică din partea unui șef de stat - regina Beatrix, În timpul unei vizite În Israel. Poate că lecția trecutului a fost Înțeleasă pe deplin abia la mijlocul anilor ’90 În fața unei imagini: forțele olandeze din contingentele ONU
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]