9,812 matches
-
necesară ca subsolului adâncurile Întunecate ale pământului. Lumina Îi orbește. Le arată fața hidoasă, buhăită, plină de cute adânci, săpate de frica ispășirii. Sau mai știi? Poate de remușcări Întârziate. Asasinii, jefuitorii de cadavre, crezându-se pierduți În negura uitării, tremură În fața vitrinelor librăriilor, Înnebunesc la gândul că miile de biblioteci sindicale și sătești, zeci și sute de mii de oameni ai muncii, VOR AFLA. Vierii și Varticii sunt prinși de groază că se vor trezi În proecția de lumină pe
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
eroului din Biruința, face și el o inovație, despre care autorul expune searbăd, reducând tot complexul nuvelei, toată problematica psihologică la câteva mecanice procese sufletești, presărate cu declarații de genul: «Mergea greu, țeava de fier se Îndoia cu greutate. Îi tremura tot corpul. Mintea Îi lucra cu Înfrigurare. Care-i pricina? De ce nu merge mai ușor? Trebuie să meargă?» Se adaugă că eroul slăbise și făcea, datorită cercetărilor, cearcăne la ochi. (Ă). Nuvela lui Gheorghe Cristea, S-a spart satul, Înfățișa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
întru ființă cunoscător Crezului și închinătorul Singurului Dumnezeu. Să fie blestemat și neertat și după cartea lor nedezlegați și umflați, pietrele și fierul să se roșească și să se topească, să aibe moștenire Lepra și Ștreangul lui Iuda, suspinând și tremurând ca câinii, urgia lui Dumnezeu peste capetele lor, munca și averile lor să fie în perzanie și pieire și Îngerul Dumnezeului să-i gonească. Blestemul lui Dumnezeu să fie în casele lor, iar anii lor puțini și ostenelele lor să
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
trage din răsputeri la rame, că harponul ar putea să țîșnească din clipă în clipă, dezlănțuind lațurile astea oribile, ca niște fulgere circulare: pus într-o asemenea situație, el nu poate să nu simtă un fior ce-i face să tremure ca o gelatină pînă și măduva oaselor. Și totuși obișnuința - ciudat lucru, obișnuința! - de cîte nu-i de în stare?... Nici deasupra mesei voastre de mahon nu veți auzi glume mai vesele, rîsete mai zgomotoase și replici mai spirituale decît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cabestan, au început să-l manevreze, legănîndu-se și cîntînd o melodie barbară. în aceeași clipă, corabia se aplecă într-o rînă și toate cuiele din trupul ei începură să scrîșnească, aidoma cuielor dintr-o casă veche, pe vreme de ger; tremurînd și dîrdîind, corabia saluta parcă cerul, cu catargele-i înfricoșate și se apleca tot mai mult spre balenă, în vreme ce la fiece răsucire a cabestanului răspundea o ridicare a valurilor, ceea ce ne ușura treaba. în cele din urmă, se auzi un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
spre groaza noastră, a tuturor, unul dintre cele două cîrlige enorme ce țineau capul, se rupse, făcînd ca masa aceea de carne să se aplece într-o parte, cu o imensă vibrație, încît corabia începu să se clatine și să tremure de parcă s-ar fi îmbătat sau ar fi fost lovită de-un aisberg. Singurul cîrlig rămas să susțină întreaga greutate a capului, părea el însuși pe punctul de a ceda - violentele mișcări ale capului făceau un asemenea lucru foarte probabil
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ani. în care zodie o să fie atunci soarele, ia să vedem? în zodia potcoavei, da, fiindcă-i drept în fața banului de aur. Dar ce-i potcoava? E leul, da, leul care rage și sfîșie. O, corabie bătrînă, bătrînul meu cap tremură cînd mă gîndesc la tine! Iată acum o altă tălmăcire, a aceluiași text. Tot soiul de oameni, într-o singură lume... Ia să ne-ascundem! Uite-l pe Queequeg - seamănă el însuși c-un Zodiac, într-atîta de tatuat i-e
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-o ultima oară? în ce direcție înota? Ă Apără-mă, Doamne, de diavol! izbucni Bunger, aplecîndu-se pentru a-l mirosi pe Ahab și dîndu-i ocol ca un cîine. Sîngele omului ăstuia clocotește - aduceți-mi un termometru! Pulsul lui face să tremure puntea! Dă-mi voie, domnule! Și, spunînd acestea, își scoase din buzunar un bisturiu și se apropie de brațul lui Ahab. Ă-în lături! răcni Ahab, îmbrîncindu-l spre parapet. Pregătiți ambarcațiunea!... în ce direcție înota? Ă Dumnezeule! exclamă căpitanul englez, căruia
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
început de prezența lui. Ă Odată era cît pe ce să mă-mpuște, își spuse el în șoaptă. Da, chiar cu flinta aia ghintuită... Ia s-o iau, s-o pipăi... Ce ciudat, eu, care am mînuit atîtea lăncii ucigătoare, tremur acum. O fi încărcat? Ia să vedem. Da, da și magazia i-e plină de pulbere! Asta nu-i bine... S-o golesc? Nu, mai aștept puțin. Vreau să mă dezbar de tremurul ăsta. O să țin cu curaj în mînă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
înapoi toată lumea! O, Moby Dick, în sfîrșit ți-am nimerit inima! Acestea fură vorbele bolborosite de bătrîn în somnul lui chinuit, ca și cum glasul lui Starbuck i-ar fi silit visul îndelung amuțit să se rostească. Flinta, încă îndreptată spre bătrîn, tremura ca brațul unui bețiv, lîngă ușă; Starbuck părea să se lupte cu un demon; dar, întorcîndu-se de la ușă. puse în rastel țeava ucigașă și plecă. Ă Doarme prea adînc, domnule Stubb. Du-te jos și trezește-l și dă-i
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
secunde rămaseră cu urechea la pîndă, acolo unde ședeau sau stăteau în picioare, transfigurați ca sclavul roman dintr-o statuie celebră; ascultînd strigătele acelea, membrii creștini ai echipajului - sau partea lui civilizată - spuneau că trebuie să fie niște sirene și tremurau de frică, dar harponiștii păgîni rămaseră netulburați. Omul cărunt de pe insula Man - care era cel mai bătrîn dintre marinari - își dădu însă cu părerea că sunetele acelea sălbatice și înfricoșătoare erau glasurile unor înecați. în hamacul din cabina lui, Ahab
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-ntoarce tatăl său! Da, da, s-a făcut! Ne îndreptăm spre Nantucket! Hai, căpitane, stabilește direcția și să pornim la drum! Uite, nu-i așa că vezi fața băiatului la fereastră? și mîna copilului de pe deal? Dar Ahab își feri privirea; tremura ca un pom veșted, din care cade ultimul rod putrezit. Ă Ce să fie? ce forță fără nume, de nepătruns și peste fire? ce zeu și stăpîn ascuns, ce împărat nemilos și crîncen mă împinge mereu din spate, silindu-mă
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de foc. Ă Frunte lîngă frunte, așa te voi întîlni a treia oară, Moby Dick! Hei, cei de pe punte! Brațați și mai tare, țineți-o contra vîntului! Balena e încă prea departe ca să lăsăm la apă ambarcațiunile, domnule Starbuck. Velele tremură! Ia un mai și stai lîngă timonierul ăla! Așa, așa! înaintează repede, iar eu trebuie să cobor. Dar, înainte de asta, vreau să mai arunc o privire de jur-împrejur, spre mare, mai am destul timp. O priveliște veche, veche de tot
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
-l pe șoimul ăla, uite cum își înfige pliscul în giruetă și o sfîșie! Ha! exclamă el arătînd spre flamura roșie din mărul catargului. A zburat cu ea! Unde-o fi bătrînul acum? O, Ahab, vezi tu priveliștea asta? Ce tremur, ce tremur! Ambarcațiunile nu se depărtaseră prea mult, cînd, la un semnal al oamenilor de pe catarge - un braț îndreptat în jos - Ahab știu că balena se scufundase; dar, fiind hotărît să se afle în preajma ei cînd va ieși iar la
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o pârghie a stării noi de lucruri, ci un mititel șurub al mașinii. În Conu Leonida față cu reacțiunea, Caragiale, voind să scoată un puternic efect comic, pune frazele cele mai războinic-revoluționare în gura unui personaj ridicol de fricos, care tremură și de umbra lui. Pentru a face cât mai puternic contrastul dintre frica personajului și "ideile" profesate de el, Caragiale le exagerează pe acestea din urmă. De aceea - uzând împărătește de toată permisia acordată satirei de a exagera -, Conu Leonida
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
noi, când atinge justiția, ca în Boris Sarafoff!, Caragiale numai o ridiculizează. Ce-i pasă, pare-că, de chipul cum se face justiția între dânșii, cei din "mahala"? Când e vorba însă de țărănime, Caragiale nu mai râde. Cine n-a tremurat de indignare, ori n-a plâns de milă, la Năpasta, de suferințele bietului Ion nebunul, victimă a unei erori judiciare, căruia i s-au smuls prin bătaie, la instrucție, mărturisiri neadevărate, care l-au dus la ocnă și la nebunie
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
de pe pozițiile democrației interne de partid, și, de regulă, nu s-a stabilit vreo legătură între represiunile în masă și obiectivele reabilitării. Răspunzător pentru represiuni nu a fost făcut Stalin, ci Beria și Abakumov (un subaltern al acestuia, n.m.). "Încă tremuram în fața fostei sale autorități și, de aceea, nu puteam judeca ferocitatea sa cu toată forța..., doream, oarecum, să-l absolvim (de culpă n. trad.); ne convingeam că dracu-l ademenise (sic!), iar acest drac fusese când Iagoda, când Ejov, când
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
textul raportului care cuprindea concluziile activității desfășurate de către comisie. Iată cum își amintește Anastas Mikoyan, pe atunci membru al Biroului Politic al PCUS evenimentul: "Faptele erau atât de terifiante încât [...] i-au apărut lacrimi în ochi și vocea i-a tremurat. Am fost toți stupefiați: deși am știut multe, tot ceea ce comisia ne-a raportat, firește, nu am știut. Iar acum totul era verificat și confirmat de documente". (Mikoyan în Pop: 2002, 49-50). RPR ca și în cazul celorlalți sateliți sovietici
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde ai fost?/ Eu eram tăcut, tremurând ca un șoarece". Pe ruinele visului comunist, realitatea vieții de zi cu zi a polonezilor apare din ce în ce mai deprimantă. "Visătorul Fourier a profetizat frumos/ Că marea se va transforma în limonadă./ Și nu este așa?/ Ei beau apă de mare,/ și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
arisul a c? zut� Parisul, un oră? sacru pentru toat? omenirea� dar Parisul r? m�ne (profund gravat) �n inimile noastre��4 Dou? zile mai ț�rziu, mare? alul P�tain a cerut armisti? iu. �Finalul tragic�, scria Iorga. El afirmă c? �i tremur? m�inile� scriind aceste r�nduri ? i c? nu �ndr? zne? te s?? l judece pe mare? alul P�tain, �cel mai glorios dintre soldă? îi francezi. Doar timpul �i va judeca teribilul act�. Că lupt? tor na? ionalist, Iorga privea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
nu-ți poate distrage atenția de la oameni. ...atunci când Ion Nebunul, Florin Zamfirescu, a avut viziunea sa uitând de tot ce-l înconjura, cu privirea rătăcită... Aici cuvintele și-au pierdut importanța. Ele au devenit lipsite de sens în fața mâinilor care tremurau, a ochilor triști și nevinovați, a expresivității întregului trup care strigă: "nu mai vreau să sufăr, nu mai vreau să trăiesc". Spectacolul poate fi comparat din acest punct de vedere cu Regele Lear montat de Giorgio Strehler la Piccolo Teatro
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
atunci când repeți pe scena unde a jucat pentru prima dată Cehov, unde a repetat Stanislavski, unde recuziterii și mașiniștii care îți urmăresc indicațiile au școala maeștrilor Tovstonogov, Efros, Efremov și unde cortina are ca emblemă "Pescărușul" lui Cehov. Iar eu tremuram de emoție că pot să zic: "Cortina!" Asta înseamnă o viață mai intensă, o mai mare frică de deșertăciune și o dragoste copleșitoare pentru teatru. Ai văzut spectacole pe scene celebre, ai participat la repetițiile unor mari directori de scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
să mă fac actor și prima dată am dat examen de admitere la actorie. Dar n-am intrat din cauza faptului că nu m-am putut înțelege cu un picior al meu, care, din pricina emoțiilor teribile pe care le aveam, îmi tremura întruna. Drept pentru care, oprindu-mă din recitat, le-am spus profesorilor: "Eu n-am ce să fac, piciorul tremură și nu pot să-l opresc!". Am dat în anul următor la regie și am început să studiez cu George
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că nu m-am putut înțelege cu un picior al meu, care, din pricina emoțiilor teribile pe care le aveam, îmi tremura întruna. Drept pentru care, oprindu-mă din recitat, le-am spus profesorilor: "Eu n-am ce să fac, piciorul tremură și nu pot să-l opresc!". Am dat în anul următor la regie și am început să studiez cu George Rafael și cu Laurențiu Azimioară. Iar din anul III, am avut șansa să vină la catedră Radu Penciulescu . În ultima
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Nu trebuie să-mi explici, trebuie să faci! Când domnul Profesor Alexa Visarion mi-a propus să scriu câteva cuvinte pentru finalul cărții sale carte la care lucram împreună de trei săptămâni deja am simțit că picioarele încep să-mi tremure... La propriu. De frică. Nu de frica omulețului verde al semaforului care începuse să clipocească în timp ce eu rămăsesem perplex pe mijlocul trecerii de pietoni, ci din cauza, sau poate datorită, acestor rânduri, pe care tocmai fusesem invitat să le scriu. În
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]