10,305 matches
-
șefului, autoritatea fiind respectată când este prezentă, însă adesea ignorată în absență. Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
Preocuparea budistă pentru adevăr, sinceritate, bunăvoință și politețe exclude tehnici umoristice de genul sarcasm, satiră, exagerare și parodie și nu pune prea mare preț pe umorul prostesc, pe umorul negru sau pe glumele despre religie, minorități defavorizate. Dar este acceptat umorul estetic, caracterizat prin subtilitate, reproșuri sau mustrări blânde sau indirecte, care îi atacă uneori pe ascultători nesimțite, însă fără a-i agresa, lăsând loc pentru un răspuns și oprindu-se exact la timp pentru a nu le știrbi demnitatea.
Thailanda () [Corola-website/Science/297703_a_299032]
-
negat acest studiu, făcând un studiu propriu bazat nu pe vulnerabilitățile cunoscute ale navigatorului, ci pe lansările de corecții (fix-uri) de la Microsoft. Primele versiuni ale Firefox descriau cookieurile astfel: „"Cookies are delicious delicacies"”. (în ) Propoziția era o manifestare a umorului programatorilor și o reflexie generală a apropierii neconvenționale a aplicației de standardele open-source. Totuși, propoziția a fost înlocuită mai târziu, ca urmare a reacției utilizatorilor. Pe 22 aprilie 2004, Jesse Ruderman a lansat prima versiune a extensiei „delicateselor delicioase” care
Mozilla Firefox () [Corola-website/Science/297695_a_299024]
-
bucolică o găsim și în cantatele omagiale „Împăcarea lui Aeolus” și „Curgeți, valuri zglobii”. Denumite de către Bach „"dramma per musica"„, în unele cantate, precum „Alegerea lui Hercule” și „Întrecerea dintre Phoebus și Pan” (1731), adoptă tematica mitologică. Apelează și la umor în „Cantata cafelei” (1732), o burlescă a vieții citadine, sau în „Cantata țărănească - Avem un nou stăpân”, în care imaginile pitorești ale vieții rustice sunt redate prin autentice motive populare de dans. Cantatele sale laice ne arată cât de mult
Johann Sebastian Bach () [Corola-website/Science/297666_a_298995]
-
mesaj al lui George Balaita se află nu în "ce" spune, ci în "cum" spune și constă poate într-o nesfirsita bucurie că lumea există.” (Alex. Ștefănescu) „Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene, pline de verva și de umor (cu destulă autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, ca George Balaita e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degrabă ascunsă sub nonșalanta decît exhibata
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
terorist», de dezmembrare, o acțiune ce aruncă în aer absolut tot sistemul în care ne angrenam automat, dintr-o pornire de autoconservare. S-a vorbit foarte mult despre simetria pe care este lipită carnația românului "Lumea în două zile", despre umorul, ironia - în principal gogoliana - acestei proze, dar mult prea puțin despre gestul destabilizator simbolizat de această proza. Este clar că numai un eveniment major ne poate scoate din letargia autosuficienta a vieții, numai filtrul violenței, al durerii ne pot readuce
George Bălăiță () [Corola-website/Science/297708_a_299037]
-
naratoriale prin tehnica stilului indirect liber. Personalitatea lui Kafka, cristalizată în primii ani ai maturității, frapează prin natura ei dihotomică, chiar paradoxală. Pe de o parte, scriitorul este perceput de apropiații săi ca un tip altruist, inteligent, calculat, cu simțul umorului, reținut la vorbă, dar bun comunicator și recitator, având un farmec irezistibil care îl face râvnit de femei. De cealaltă parte, scrisorile, jurnalul și operele kafkiene dezvăluie o fobie incapacitantă și angoasantă față de oameni, o teamă constantă că aceștia l-
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
lucrările. Exilată de naziști în afara spațiului germanofon, moștenirea literară a lui Kafka va fi captată de noi centri de recepție în Franța, Marea Britanie, Statele Unite și America Latină (în special Argentina). Suprarealistul André Breton îl include în 1940 pe Kafka în "Antologia umorului negru" ("Anthologie de l'humour noir"), alături de autori ca Jonathan Swift, Edgar Allan Poe, Charles Baudelaire, Arthur Rimbaud și Lewis Carroll, arătându-se încântat de modul cum scriitorul evreu combate autoritarismul patriarhal cu armele ironiei. Jean-Paul Sartre îl citește în
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
a citit odată cu voce tare primul capitol din "Procesul" prietenilor săi și nu s-a putut abține să nu râdă împreună cu ei. Deși multe interpretări critice ignoră latura comică a operei kafkiene, pierzându-se în argumente religioase, psihoanalitice sau politice, umorul lui Kafka merită totuși studiat. Walter H. Sokel vorbește de o « ironie tragică » la Kafka, adică de o tragicomedie. În schimb, Milan Kundera consideră că în opera kafkiană cele două entități, comicul și tragicul, nu se contrabalansează sau nuanțează reciproc
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
atitudinea afectată și obsecvioasă a lui Karl Rossman, aflat la prima lui slujbă (cea de liftier), cu termeni precum « bufonerie » și « chaplinesc »: În "Procesul", ceremoniozitatea exagerată a celor doi indivizi care îl execută pe Josef. K este înfățișată cu același umor sprinten, deși momentul este unul mai degrabă tragic: Un alt personaj cu potențial comic este femeia de serviciu din "Metamorfoza", o țărancă autentică pe care nici măcar monstruozitatea lui Samsa nu pare să o inhibe: În "Castelul", asistenții ("secundanții") lui K.
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
scurt timp după nașterea acesteia, iar mama sa s-a recăsătorit cu Dimitrie Pîrîianu, la 12 februarie 1848. Memoriile scrise de mama poetului sunt "„pagini vrednice de a fi cunoscute atât printr-un adevărat dar de a povesti, plin de umor și culoare, cât și prin mărturia acelui acelui patetism în care gustul romantic se amestecă cu un fel de natural de a fi, prevestind pe al poetului.”" Alexandru A. Macedonski s-a născut la București, fiind cel de-al treilea
Alexandru Macedonski () [Corola-website/Science/296854_a_298183]
-
a arhaicelor asociații rituale dintre animale și cultul cvasiuniversal al soarelui. Există și un cuvânt generic pentru aceste obiceiuri: "mascații". Recuzita, măștile, costumele sunt pregătite din vreme. Mai ales măștile sunt cele care vorbesc cel mai mult despre imaginația și umorul săteanului român. Anume meșteri s-au specializat în confecționarea lor, ele devenind cu timpul adevărate podoabe de artă populară. Faptul că aceste obiceiuri se practică la cumpăna dintre ani este justificat de simbolistica zilei de 31 decembrie, care in gândirea
Tradiții românești () [Corola-website/Science/296922_a_298251]
-
de Antanta să obțină o victorie rapidă și decisivă. Dar era evident că războiul era pe departe de a se încheia, germanii având destule forțe pentru a ataca. Sloganul soldaților britanici „acasă înainte de Crăciun” a ajuns o glumă proastă, de umor negru. Nouă linie de apărare franceză s-a refăcut la sud de Marna, de-a lungul unui front de 260 km, fiind susținută de o armată alcătuită din rămășițele decimate pe front. Rezistență belgiană a permis redesfășurarea franceză pe frontul
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
este văzută ca un imbold, este o literatura marcată de deziluzie. Literatura patriotică s-a manifestat și după 1931, dar apare ideea că războiul a fost inutil . În Italia, Emilio Lussu scrie o lucrare prin care transmite experiență tragică prin intermediul umorului, Giono- Le grande troupeaux. În Marea Britanie , această tendință de criticare a războiului apare din anii 1928-29-" Goodbye to all that". Descrie experiență războiului, dar și discută despre experiența postbelică. Siegfried Sassoon publică memoriile unui soldat de infanterie . Se afirma Richard
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
un tablou destinat catedralei din Sevilla - va fi executată în anul 1817. Pe 20 iunie 1819 moare soția pictorului, Josefa. Un an mai târziu, se va muta lângă Madrid, unde își cumpără o casă, pe care o va denumi cu umor negru ""Quinta del Sordo"" ("Casa Surdului"), însoțit de Leocadia Weiss, devenită tovarășă de viață după moartea Josefei. Artistul trăiește izolat de lume, stilul său devene grav, satira din tabloul "Bătrânele" (sau "Hasta la Muerte", 1808-1810) capătă trăsături macabre într-un
Francisco de Goya () [Corola-website/Science/298333_a_299662]
-
București în 1973. A fost membru al cenaclului „Junimea” condus de Ovid S. Crohmălniceanu. În anul 1990 a început o efervescenta colaborare co cotidianul local ""Opinia"" din Buzău unde și-a arătat în scrierile sale, cu o energie și un umor remarcabile, dezgustul sau față de vechea gardă comunistă care a beneficiat de transferul de putere rezultat în urmă Revoluției anti-comuniste din Decembrie 1989. Începând cu 2001, scoate în satul natal revista "Dincoace de pod". La 6 mai 2003, i se decernează
Gheorghe Ene () [Corola-website/Science/298342_a_299671]
-
în care sunt povestite întâmplări puse pe seama animalelor, a păsărilor, a plantelor, a obiectelor și care are caracter satiric și moralizator, criticând anumite defecte omenești. Categoria estetică utilizată în fabulă este comicul, care se întâlnește într-o diversitate de forme - umor, satiră, ironie - având ca scop provocarea bunei dispoziții și a hazului, dar și o atitudine critică față de cei doi ipocriți, lacomi, proști, infatuați etc. În ceea ce privește versificația, fabula nu respectă regulile stricte ale poeziei clasice, luându-și o mare libertate referitor
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
Geo Vasile, Hermeneutica paradoxismului, Ed. Abaddaba, Oradea, 2000,<br> http://fs.gallup.unm.edu//Hermeneutica.pdf <br> Janet Nica, Făt-frumox din lacrima de paradox, Ed. Abaddaba, Oradea, 2000, <br> http://fs.gallup.unm.edu//Fat-Frumox.pdf <br> G. Niculescu, Rebus, umor, paradoxism, Ed. Alfa Press, Cluj-Napoca, 2000, <br> http://fs.gallup.unm.edu//RUP.pdf <br> F. Smarandache, MetaIstorie (trilogie dramatică), ed. Doris, București, 1993, http://fs.gallup.unm.edu//MetaIstorie.pdf <br> F. Smarandache, NonRoman, Ed. Aius, Craiova, 1993, http
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
eparhia în mod efectiv începând cu data de 3 februarie 1970. În cadrul Consistoriului din 5 martie 1973, papa Paul VI l-a ridicat la rangul de cardinal. Ioan Paul I a fost o persoană tăcută, modestă, cu un simț al umorului extrem de amical. În cadrul mesajului din cadrul slujbei Angelus (“Îngerul Domnului”) din 27 august, rostit în prima sa zi de pontificat, el a impresionat întreaga lume prin prietenia sa naturală. O altă trăsătură de caracter ce i-a impresionat pe catolici a
Papa Ioan Paul I () [Corola-website/Science/298058_a_299387]
-
Sistemul de semnalizare turn-la-turn apărut în ultimele romane este o versiune mecanizată a Internetului modern, cu toate schimbările și tulburările aduse de un asemenea eveniment. Pratchett nu ținea secrete influențele exterioare asupra operei sale: acestea sunt principalele sale surse de umor. El a preluat numeroase personaje din literatura clasică, cultura populară și istoria antică, realizând mereu întorsături de situație neașteptate. Pratchett este un fan al romanelor polițiste, lucru vizibil prin apariția frecventă a Gărzii Orașului Ankh-Morpork în cadrul seriei "Lumea Disc". Pratchett
Terry Pratchett () [Corola-website/Science/297460_a_298789]
-
a decedat la 7 mai în casa lui Demostene Botez, la Iași. Este frapantă discrepanța dintre entuziasmul unanim cu care a fost primită opera lui Topîrceanu și poziția rece și denigrantă a criticilor vremii. Eugen Lovinescu, pornind de la premiza că umorul nu poate genera „marea poezie”, a redus "Baladele" și "Parodiile" la superficiale tablouri de natură, la ușoare strofe de spirit al unui „autor de cronici rimate”, „un reprezentant al democrației literare”. Această causticitate era alimentată de aversiunea lui Topîrceanu pentru
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
în special simbolismul, curentul decadent cel mai activ de la începutul secolului XX, dar - posibil - și de relațiile tensionate dintre Lovinescu și Ibrăileanu, care l-a sprijinit pe Topîrceanu. Evoluând de la sentimentalismul epigonic al începuturilor către o poezie impregnată de un umor parodic, autoironie și ușoară melancolie, Topîrceanu este o voce distinctă în poezia românească. Ironizând contrafacerea, poncifele poetice, moda "modernistă", el cultivă cu fantezie tradiții mai vechi ale lirismului românesc, situându-se în prelungirea unor filoane din George Coșbuc, Duiliu Zamfirescu
George Topîrceanu () [Corola-website/Science/297552_a_298881]
-
trăirile specifice vârstei pe care o are. În cântecele vesele, se observă un optimism puternic, capabil să transforme orice ,necaz, în ,haz, orice grijă în motiv de bună dispoziție., Așa sunt si eu, susține Ramona., Îmi place să transform în umor orice secvență din viață, care ne aduce mâhnire și supărări. Astfel că nu putea să nu strecoare printre cântecele de veselie, subiecte legate de năbădăioasa dragoste a fetelor: Sau subiecte legate de noroc, pe care îl întreabă: Cântecele mai triste
Ramona Fabian () [Corola-website/Science/317048_a_318377]
-
Membrii trupei sînt muzicieni profesioniști și provin din alte formații de succes. Încă de la albumul de debut, intitulat " Promit că nu mai beau", Desperado și-a definit un stil original nu numai datorită muzicii, cât și din cauza textelor pline de umor desprinse din viața de zi cu zi, abordând probleme așa cum sunt: escapade extraconjugale, consumul excesiv de alcool sau diverse comportamente umane. Primul disc, lansat în 2000, s-a vândut foarte bine și a propulsat grupul Desperado în rândul celor mai cunoscute
Desperado (formație românească) () [Corola-website/Science/317085_a_318414]
-
cum ar fi renovarea unei case, sau a investi în piața de valori. Ei (de obicei, Doug) vor lucra de mântuială aceste treburi, determinăndu-l pe unul dintre ei (de obicei Doug) să intre în panică și să saboteze situația cu umor, sau unul dintre ei (de obicei Carrie) se va supăra pentru nerecunoașterea meritelor. Situația pe parcursul unui episod stagnează până la finalul acestuia. Față de sitcomurie tradiționale, conflictul central a multor episoade este lăsat nerezolvat la final. În majoritatea episoadelor acțiunea are loc
The King of Queens () [Corola-website/Science/317507_a_318836]