10,579 matches
-
naționali. Când a fost invocată zeița Shri Durga Mata Jagadamba a apărut - nu știu de unde - o pasăre, o... vrăbiuță ce s-a oprit pe tubul de neon de deasupra femeilor, apoi a dispărut, la fel, spre nu se știe care zări. Pasărea aceasta nu am văzut-o niciodată înainte, dar nici după aceea nu a mai apărut! De unde a venit și unde a plecat? De ce s-a rotit și a staționat doar deasupra femeilor? Ușa de la sală nu era deschisă în
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
cartea nu a avut „cum se spune, succes”: „Ieri, în antract la Parsifal, îl întrezărisem pe Père de Menasce. Azi îmi spune: «Que c’était beau! Que c’était beau!»... Ne întâlnisem amândoi în fața standului cu cărți al lui Harrassowitz. Zărește traducerea germană a Șamanismului și o ia în mână, o răsfoiește (...) și, oarecum jenat, se scuză că nu citise încă Forêt interdite, pe care i-o trimisesem acum un an. Sunt poate mai stânjenit ca el, și încep să mă
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
septembrie 1957, atât Eliade, cât și Wikander participă la al 24-lea Congres Internațional de Orientalistică, organizatla München. Vezi Herbert Franke (ed.), Akten des vierundzwanzigsten internationalen Orientalisten-Kongresses München, Steiner Verlag, Wiesbaden, 1959. „Cu Stig Wikander, priveam astăzi vitrinele anticăriilor. Stig zărește o carte a lui Swami Shivananda, și mă întreabă dacă l-am cunoscut. Da, îi răspund, timp de vreo șase luni mi-a fost un fel de guru, la Svargashram, în Rishikesh. Coliba mea se afla la vreo sută de
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
vor toți cei ce-or ști dintr-însul să pornească/ spre ucigași/ un glonț ucigător") de Șt. Cazimir, Scrisoare poporului brav coreean ("Fii vultur, tu slovă și sboară departe,/ Fii iute la sbor ca scînteia,/ Iar aripa-ți tare prin zări să te poarte./ Din sufletu-mi limpede du astă carte/ Poporului brav din Coreea...") de Andi Andrieș, Jos mîinile de pe Coreea! ("Coreea vrea pace, nu gloanțe, morminte!/ S-o știe tîlharii aceia/ Cu frac și monoclu!/ Că drepturi ce-s
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
lucește ? a șoptit Cristi. Cred că sunt mărgelele, i-a răspuns Mamutu’. — Ce bine-ar fi să fie mărgelele... Tocurile îi încordau ușor mușchii fragili ai pulpei și, atunci când se mai întorcea, dădeau iluzia că plutește. Acum i se putea zări și spatele drept, dezgolit, pe care dungile omo- plaților cădeau ca niște schițe de Picasso. Și un parfum puternic de flori crude de primăvară venea dinspre ea, ema- nat din mișcările provocatoare ale șoldurilor. — Spune-i tu ceva, domnișorule Cristian
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Răcaru, aglomerând o porțiune mare a Griviței din jurul restauran- tului. Și nu numai pentru că birjarii sau șoferii lăsau și tot luau clienți, dar tot parcând și așteptând lângă crâșmă apucau, fie și de la distanță, să-l audă și să-l zărească prin vitrine pe tânăra senzație Cristian Vasile. Dacă aveau noroc, poate și pe Fernic, la fel de cunoscut și îndrăgit, care, amețit uneori atât de alcool, cât și de atmosfera boemă, îndrăznea, la insistențele lui Cristi, să-l acompanieze sau să cânte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am adus doi prieteni care să mă însoțească. — Ita, dar ce prințișori eleganți, ai ? se aude mai din fundul străzii o voce groasă și răgușită în ultimul hal. — Să trăiți, domnule Știrbu ! îl salută Fernic, însă fără să-l poată zări. Păi, eu știam că oferiți distracții bogătașilor, nu săracilor, râde el. — Da, așa umblă vorbă, trubadurule ? și moaca lui Jean Știrbu apare deodată în lumina gălbuie și slabă a unui feli- nar care abia pâlpâia. De mult n-ai mai
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cu vârfurile firelor de păr arse de țigări. Nasul său mare îi era ușor mutat spre stânga, semn de bună purtare, și pe sub buzele crăpate, care învârteau o scobitoare ce de mult nu mai avea capetele ascuțite, i se puteau zări câțiva dinți de aur și unul lipsă în față, de unde și porecla. Te speria puțin când te fixa, căci avea un ochi negru și celălalt aproape lipsit de culoare și înroșit, de parcă tocmai ar fi primit o lovitură, dar se
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
săi largi, nu încercă niciun gest nepotrivit și nicio glumă. — Sunt sigur, domnule, că nu v-am văzut niciodată, poate am eu așa, o figură mai comună. — Sokeres, bari barosan, mă jignești la memorie ? Poraves kames ? Nu te-am io zărit pe la vro secție, undeva, ia zi ? — N-am călcat, domnule, în nicio secție, de când am ajuns în București. Nici nu știu pe unde e vreuna. — Băiat cuminte, a ? Da’ să-nnebunesc de nu te jtiu de undeva, da’ nu ginesc
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
picioare atât de lungi și catifelate, ca mătasea.“ Numărul femeilor care treceau prin patul lui Cristian Vasile se înzecise. Toate se visau o zarază și roșeau de bucurie atunci când erau văzute cu el la braț, la masă sau dacă erau zărite ieșind dimineața din casa lui, de pe Cobălcescu. Doamna Apostolescu îl ajuta cu inventarul admiratoarelor, programându-i întâlnirile, scoțându-l basma curată dacă le încurca sau veneau unele peste altele, ea le făcea intrarea și le și dădea rapid afară totodată
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
primul nasture, asta dacă nu-și lua o cravată, își aranja batista în buzunarul de la piept și zâmbea apoi în oglinzile sale mari, urându-și o zi bună. Avea peste cinci oglinzi, de diferite forme și mărimi, ca să se poată zări cum arată din toate unghiurile, să nu fie ceva nelalocul lui. Aceleași în care repeta ore întregi, studiindu-și mișcarea scenică, corectându-se, improvizând mereu cu gesturi și mișcări noi. Cum ieșea, îi saluta pe doamna Apostolescu, pe vecini, dacă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ani buni ca un adevărat frate, susținându-l și încurajându-l cu entuziasmul său ieșit din comun. Nu-l căuta, nu întreba de el, îi respectase deci- zia de a se retrage, dar bănuia că cel puțin o dată acesta îl zărise la vreun act, ascuns în sală sau după cortină, și asta l-a făcut să zâmbească. — Ce piese am mai fi putut face, Sachi, dragule, i-ar fi spus dacă l-ar fi văzut. Ce melodii de neuitat ! — Ei, lasă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
iar el zicea imediat din ce țară e, numele compozitorului, al textierului și interpre- tului. Și foarte rar se încurca sau nu știa să răspundă, poate o singură dată dintr-o sută. În camera lui din Cobălcescu nu se mai zărea vreo urmă de tapet. Pereții deveniseră toți o imensă bibliotecă de discuri și caiete cu note și versuri. „Muzeul Cristian Vasile“, îi spunea doamna Apostolescu, când se mai vedeau la cafea, pe fugă. Și aici lucra ore întregi, consumându-și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de vântul serii. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Într-o dimineață de mai a lui 1935, când se întorcea de la un spectacol și se grăbea spre casă, la colț cu Elisabeta, chiar înainte să traverseze spre Cercul Militar, Cristi a zărit ieșind din faimosul Grand Hotel du Boulevard o femeie nemaiîntâlnit de frumoasă. Nu a îndrăznit să-și continue drumul, deși era obosit după concert și se gândea deja de minute bune la cum se va întinde în patul lui călduros
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
să răsară și bulevardul mare al Victoriei începea să se lumineze. Ea și-a lasat mâinile moi pe pieptul său, iar el i-a strâns șoldurile. Puternic, cât pentru șapte ani de așteptare. Șapte ani în care n-o mai zărise niciodată, aproape că nici nu știa dacă a existat cu adevărat sau a fost o nălucă, cum Pribeagu glumise de atâtea ori. Șapte ani de zeci, poate chiar sute de întrebări despre ea, șapte ani în care își pierduse speranța
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
într-unul dintre cele mai scumpe și luxoase apartamente, de la balconul căruia vedeai cea mai frumoasă parte a orașului, întregile bulevarde Victoriei și Elisabeta, amestecate în zare cu vârfurile celor mai moderne clădiri și colțuri de verdeață, cum se putea zări și o mică parte a Cișmigiului. Și a plătit-o chiar de atunci, deși el avea să plece acasă, să se odihnească, și să revină pe seară, înainte de spectacol. A plătit-o dublu față de cât ceruse ea, exact cum a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
școala de pilotaj, Cristi hoinărind prin oraș. Alți amici nu l-au găsit nici la Capșa, n-a călcat în vreun local și nu s-a atins de mâncare. Și nici la casele de bilete de la teatre nu a fost zărit și nici în obișnuita sa plimbare prin parcuri. N-a cumpărat ziarul și n-a frunzărit nicio carte prin vreo librărie sau pe vreo bancă, la umbra unui copac abia înflorit. A stat cuminte în camera lui, aranjându-se și relaxându
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
peisajele pe care le știa atât de bine, văzute acum din unghiuri pe care imaginația nici nu le-a bănuit vreodată, de sus, îl făceau să se simtă ca un semizeu. Fernic a luat-o în dreapta și imediat a putut zări Hipodromul, unde larma pariorilor și strigătele de bucurie sau de mâhnire ale ratărilor pe ultimele sute de metri abia dacă se mai auzeau. Când erau chiar deasupra, i-a văzut pe toți ca pe niște gângănii agitate, forfotind de zor
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
un copil pe o hârtie. Toate mărunțișurile de zi cu zi, toate problemele, dar și succesele deopotrivă, cărora oamenii le dau atâta impor- tanță, erau brusc inutile. Toată eleganța și rafinamentul, care i-au părut imediat exagerate, nu se puteau zări și nu mai contau deloc. Nu exista rasă, de sus. Oamenii nu erau nici albi, nici negri, nici scunzi, nici înalți, nici săraci, dar nici bogați, doar oameni, purtați de cine știe ce destine mărețe pe toate drumurile. Mergând, alergând, dansând și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
de kilometri de București, cu lacrimi în ochi, se cânta în cor poate cea mai frumoasă melodie românească de dragoste scrisă vreodată. La al doi- lea vers toți s-au ridicat și au pornit și mai tare. Cristi îl putea zări din nou la o masă, în fundul sălii, pe tatăl său, cu un pahar de vin alb în față, de data aceasta nespunându-i ceva, ci fredonând și el Zaraza. — Ah, dacă ai fi fost aici, Sachi, să vezi cum lumea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Bucureștiul cu titlul „Scriitori evrei“, o listă cu 42 de scriitori, numele lor adevărate alături de pseudonime, data nașterii lor, numele părinților, și se anunța că publicarea sau vânzarea cărților semnate de ei este interzisă. Printre ei, Cristi îi va putea zări, cu lacrimi în ochi, pe Ion Pribeagu (Isac Lazarovici), fostul său coleg de clasă Mihail Sebastian (Iosef Mendel Hechter), dar și mulți alții cu care petrecuse măcar preț de două pahare. — Știe cineva ce s-a întâmplat cu Pribeagu, e
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
a fost imediat anulată, nici n-a călcat în acele zile la vreun banchet sau în vreun local din centrul orașului, de parcă ar fi dispă- rut și el de pe pământ odată cu cel mai bun prieten al său. Nu a fost zărit la nicio piesă de teatru, la Operă, la film sau privind tablourile vreunei expoziții. Publicul îi simțea lipsa, Vișoiu era îngrijorat peste măsură văzând cum câștigurile sale scad în fiecare seară, iar odată cu absența sa, nici romanțele și tangourile, pe
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
concert, ca să arate mereu în formă. Pielea aspră și uscată s-a înmu- iat și s-a revigorat. După două ceasuri, după ce s-a și îmbrăcat și s-a parfu- mat, arăta cu totul diferit față de orătania pe care o zărise în oglindă când se trezise. Față de sărmanul rătăcit care umblase zile și nopți întregi în nebunia lui din crâșmă în crâșmă și din șanț în șanț. Și-a pus un costum cu o cămașă albă și l-a potrivit în
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nimerească pe holul slab iluminat al temniței, s-a văzut deodată pe culoarul unui tren. Un tren elegant, ca acelea cu care obișnuia să meargă la Berlin sau la Viena pentru înre- gistrări. Afară era tot întuneric, nu se putea zări nimic prin geamurile mari ale vagonului, erau ca niște oglinzi uriașe, în care Cristi se vedea distorsionat în toate direcțiile. Ba prea lung, ba prea îngust, subțire cât un băț, ba nasul i se mărea considerabil, aproape ieșindu-i din
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Nici chiar pentru plăci nu mai era solicitat. Glasul generos începuse să se stingă, urmarea alcoolului, a supărărilor, a nopților albe, a plămânilor răvășiți. Și apoi a venit abisul. S-a dus la fund. Când într-o zi l-am zărit pe stradă, îmbrăcat modest, sărăcăcios, nu-mi venea să cred ochilor. Era mizeria personificată. Calea Victoriei, pe care o avusese cândva la picioare, azi îl refuza. El singur o ocolea. Trecea pe străzi lăturalnice. Privirile trecătorilor îl frigeau. Și, pentru a
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]