98,632 matches
-
majusculele, vinietele, executate în xilogravură). În 1708, e înălțat la suprema demnitate ecleziastică a Țării Românești. Dacă activitatea tipografică îi înlesnise ascensiunea, amestecul în politică îi va aduce sfârșitul. În timpul domniei lui Constantin Brâncoveanu este cât pe ce să-și piardă scaunul mitropolitan. Iertat, păstorește în tihnă sub Ștefan Cantacuzino. Acum înalță Mănăstirea Tuturor Sfinților (1713), astăzi Antim, unde ar fi dorit să fie înmormântat. Mai puțin iertător decât Brâncoveanu, Nicolae Mavrocordat îi obține caterisirea. Acuzat de vrăjitorie și de alte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285382_a_286711]
-
și a tuturor refugiaților români de pe toate continentele” nu altceva decât o culegere „de imuri naționale, de cântece patriotice, de romanțe, de cântece populare, de doine, colinde și plugușoare”. Poetul, întărit în convingerea că „atâta vreme cât vom cânta, nu ne vom pierde”, recurge apoi la o selecție din propria producție lirică din anii de lagăr, inclusă, alături de versurile lui Nicolae Novac și N.S. Govora, în volumul colectiv Poeme fără țară (1954). Punând în evidență condiția poetului damnat, această lirică a înstrăinării și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288985_a_290314]
-
trebuie îmbunătățită cercetarea în cadrul acesteia. Pe scurt: voi folosi teorema de imposibilitate Sen pentru a demonstra că mulțimea informațiilor admisibile în TAS trebuie extinsă. Partea I Identitatea Teoriei Alegerii Sociale „Teoria (Alegerii Sociale) a fost descoperită de patru ori și pierdută de trei ori.” [McLean, 1990, p. 99] Rezumat. În această parte a cărții fixez coordonatele Teoriei Alegerii Sociale (TAS) pe baza conceptului kuhnian de paradigmă. Prezint: 1) „preistoria” paradigmei, referindu-mă, în special, la lucrările lui Lull (1282-1287), (1299) și
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
1972), Baker (1975), Rappaport (1981), McLean și Hewitt (1994), McLean (1990), Urken (1991), Monjardet (2005), Schofield (2005), Suppes (2005), toate vizând istoria paradigmei. În (1990), McLean sublinia exact acest aspect: Teoria (Alegerii Sociale) a fost descoperită de patru ori și pierdută de trei ori [McLean, 1990, p. 99]. Atât Arrow, cât și Condorcet și Borda au lucrat în ignoranță față de cercetările anterioare. În ceea ce îl privește pe Lull, cunoașterea actuală indică faptul că nu existau cercetări anterioare. În privința motivelor „uitării” primelor
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
Sen, 1977b, p. 53]. În al doilea rând, „judecățile de bunăstare socială: o persoană dorește să judece dacă o anumită schimbare va fi mai bună pentru societate, în condițiile în care unii membri ai acesteia vor câștiga, în vreme ce alții vor pierde”. [Sen, 1977b, p. 53]. În ultimul rând, „elaborarea de indicatori normativi: măsurarea venitului național, a inegalității, a sărăciei și a altor indicatori definiți având motivație normativă și încorporând comparații interpersonale realizate într-un mod simplu, accesibil” [Sen, 1977b, p. 53
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
prefera apoi unei alternative din sfera personală a unui alt individ pentru care acesta din urmă nu a dat un veto. Argumentul lui Gibbard pentru alienarea drepturilor se bazează pe această idee. Dacă nu respectă condiția anterior enunțată, indivizii își pierd drepturile. Dacă indivizii își pierd drepturile, atunci vor fi alese social doar acele alternative pentru care toți indivizii exprimă o preferință strictă de același sens (adică dacă preferă unanim o alternativă alteia). Cum paradoxul libertarian prezintă o inconsistență între drepturi
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
sfera personală a unui alt individ pentru care acesta din urmă nu a dat un veto. Argumentul lui Gibbard pentru alienarea drepturilor se bazează pe această idee. Dacă nu respectă condiția anterior enunțată, indivizii își pierd drepturile. Dacă indivizii își pierd drepturile, atunci vor fi alese social doar acele alternative pentru care toți indivizii exprimă o preferință strictă de același sens (adică dacă preferă unanim o alternativă alteia). Cum paradoxul libertarian prezintă o inconsistență între drepturi individuale și paretianism, dacă drepturile
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
p. 397] prin „decisivitățile sunt anulate”. Ideea este aceeași ca la Gibbard: atunci când x condiții nu sunt îndeplinite, deși alternativele variază în ceea ce privește un singur individ (deci sunt întrunite condițiile de acordare a decisivității libertariene în varianta Sen), drepturile individuale își pierd vocea, în sensul că preferința individului decisiv (prin varianta menționată în paranteza anterioară) pe anumite alternative nu mai este transformată în preferință socială. footnote>; b) ni2L :dacă unii dintre indivizi au preferințe intruzive, atunci decisivitățile tuturor sunt anulate; c) ni3L
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
minmax, în cazul celorlalte inversează preferința exprimată în acestea. [t.6.1.3.1]: Există o funcție de decizie socială care satisface U, P și 1mmL , 2mmL . Demonstrație [t.6.1.3.1*]. Se face pornind de la observația că alternativa care pierde în perechea de decisivitate a unui individ este preferată de acesta alternativei care câștigă în perechea de decisivitate a celuilalt. Altfel spus, minimul perechii de decisivitate a unui individ este maximul unei alte perechi care îl conține și care conține
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
este respectată, este îndeplinită și tranzitivitatea. Argumentul meu este că ori de câte ori preferințele indivizilor nu îndeplinesc această proprietate de monotonie, condiția Pareto nu trebuie să se aplice.<footnote Dacă în perechile de decisivitate libertariană o x variantă câștigă, atunci, dacă aceasta pierde în mulțimea de alegere a procedurii Pareto, singurul motiv este că preferința este intruzivă. footnote> [d.6.1.5.2*]: Condiția Pareto amendată prin preferințe libertariene disjunctmonotone (Pam): x este preferat social lui y dacă, și numai dacă, toți indivizii
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
aprobați de FDA, prezentând mai mult interes istoric. ANTIGENI CARCINOEMBRIONARI Antigenul carcinoembrionar (ACE) Este o glicoproteină de 180 KDa, utilizată pentru diagnosticul cancerului colorectal și ulterior și pentru alte localizări: stomac, sân, plamân. Determinarea valorii sale în CP și-a pierdut din interes datorită unei sensibilități scăzute (25- 56%), deși specificitatea de discriminare între CP și subiecții de control este de 82-100% [147]. Nivelul seric este mult mai crescut în stadiile avansate de CP, dar nu pare a se corela cu
Tratat de oncologie digestivă vol. II. Cancerul ficatului, căilor biliare și pancreasului by Luminiţa Leluţiu, Alexandru Irimie () [Corola-publishinghouse/Science/92187_a_92682]
-
sunt necesare mai ales pentru femeile însărcinate, în perioada de gestație, altfel crește rata avorturilor și/sau nașterilor premature; cât și copiilor până la definitivarea maturizării constante a măduvei osoase hematoformatoare/SRE perioadă, în care timusul se atrofiază treptat. Nu trebuie pierdută din vedere asocierea teropterinei cu acid ascorbic și ciancobalamina, provenite din surse naturiste ecologice, infuzii de: urzică (30%), măceș (30%) și suc de lămâie 40%, câte 3-4 ceaiuri instant/zi, regim igienico-dietetic echilibrat, bogat în fructe: citrice, mere (pentru pectine
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Olga I. Botez () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2096]
-
preluare în proiect. În sfârșit, când libertatea se întoarce asupra ei și își pune problema propriei surse și a propriei conferiri (de unde vine libertatea noastră?), ea alunecă peste toate limitele și peste toate determinațiile care o făceau cu putință și pierde terenul ferm al exersării ei. Luându-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă nu are acces. Această zonă este singura care poate să dezlege secretul libertății
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
vine libertatea noastră?), ea alunecă peste toate limitele și peste toate determinațiile care o făceau cu putință și pierde terenul ferm al exersării ei. Luându-se pe ea însăși în proiect, libertatea evoluează către o zonă în care reperele se pierd și la care vorbirea directă nu are acces. Această zonă este singura care poate să dezlege secretul libertății noastre. În această zonă suntem chemați să răspundem în fața sursei libertății despre felul utilizării ei (capitolul Preluarea în proiect a libertății. Răspunderea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
hotar: să repudiez sexualitatea în principiu și să resimt tentația androginului; să nu-mi priască nici un loc, să fiu distopic, mânat de instinctul apodemiei, etern rătăcitor; să nu mă simt bine în nici un trib al lumii, să vreau să-mi pierd orice rădăcină. Însă acest mod de a considera setul de limite primit - contestarea unei forme anume în care ești fixat sau contestarea a tot ce te fixează - este opera tardivă a libertății, care ajunge să funcționeze revizionist sau insurecțional, înlăuntrul
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
straniu și străin (și până la urmă un „mister asiatic“), pentru mine, ca om al secolului XX, un om din Evul Mediu este atât de straniu încât este alt om. Străinul este altul a cărui identitate, comună cu a mea, se pierde în spatele a ceea ce el are diferit de mine. La limită, tot ceea ce cade în afara eului meu îmi este străin. Sunt atât de bine închis în diferența limitelor mele, încât identitatea pe care o împart cu ceilalți devine insesizabilă. Firescul a
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
OM) și diferența (cele douăsprezece determinații) nu stau niciodată în cumpănă. Ar fi nevoie de o uriașă îmbrățișare, de ștergerea a tot ce este diferit, de topirea tuturor hotarelor pe o cale afectivă, pentru ca elementele fondului intim străin să-și piardă forța negativă. Doar democrația în fața morții și a lui Dumnezeu (acest punct suprem de anulare a diferențelor) îmi aduce aminte de hotarul finitudinii și al faptului de a fi om, pe care orgoliul închiderii în determinațiile mele mă face la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
al puterii, o putere pervertită, în care preluarea în proiect se face prin hotare și hotărâri impuse. Nimeni, în afara celui ce preia, nu se mai recunoaște și nu se mai definește în această preluare silnică. Dobândind hotare impuse, cel preluat pierde hotarele proprii, devine în întregime plăsmuirea celui ce preia - în care, nerecunoscându-se, el nu mai este. El a devenit pur și simplu nimeni. Proiectul care îi preia în el pe toți poate să sfârșească astfel prin a nu prelua
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
însuși faptul de a fi în nemijlocirea lui. A mă hotărî știind ce este frica înseamnă a putea să-mi pun în discuție eul meu, ființa mea strânsă, prin frică, în propriul ei contur. În frică îmi negociez ființa; o pierd ca ființă pur și simplu, ca să o pot câștiga ca ființă liberă. Curajul este mersul prin frică înspre faptul de a fi liber: ceva este mai important decât faptul de a fi, și acest „ceva“ este însăși libertatea ca fel
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
gradul sporit de ființă care face cu putință înfrângerea fricii. Cel care poate ajunge la condiționarea libertății ca formă supremă de necondiționare este eroul. Pentru că șantajul faptului de a fi nu mai funcționează în cazul lui și pentru că frica își pierde astfel temeiul, forța ei se destramă și ea poate fi acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întâmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
acum învinsă. Eroul nu opune ființei nimicul, ci alt mod de a fi, chiar dacă se întâmplă ca acesta să fie dobândit prin moarte. Pentru că el este pregătit de moarte, pentru că poate reintegra nimicul, condiționarea purului fapt de a fi își pierde acum puterea asupra lui. „A fi liber“ devine mai puternic decât faptul de a fi și dovada acestei puteri se face, la limită, prin moarte. Iată de ce moartea poate să devină suprema ipostază a ființei. Alegerea nimicului în locul ființei se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cunosc decât supliciul ruminației nesfârșite: „ce e de făcut?“ „Ce e de făcut?“ Această întrebare este o siglă a deliberării? Sau una a nehotărârii? Care este distanța care le desparte, acel spațiu imperceptibil al insidiei, în care deliberarea se relaxează, pierde promptitudinea soluției și devine nehotărâre? Nehotărârea - această deliberare prelungită care se hrănește din dincoacele unei cunoașteri ce nu va deveni niciodată gest. Nehotărârea apare în absența unor indicii ale acțiunii; nimic din afara mea nu trimite la „mai bine“ sau la
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poate și altfel“ sau că, odată gestul făcut, „s-ar fi putut și altfel“ generează coșmarul celui nehotărât. Lucrurile ar fi arătat „altfel“ dacă nu aș fi hotărât așa. Și totuși numai acest „așa“ este real, în timp ce „altfel“ s-a pierdut definitiv în gestul subiacent al eliminării mele, în neantul posibilului condamnat să rămână posibil. Înființând, orice hotărâre desființează în jurul ei un potențial de ființă. Instituirea de ființă are loc pe spezele unei prealabile condamnări la a nu fi. Tocmai obligația
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
provocată de starea lumii. Este nevoie ca mai întâi ceva să se strice în ordinea lucrurilor, ca acestea să ajungă prost întocmite, încâlcite, de necuprins cu mintea: este nevoie ca lucrurile însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor. Și tocmai pentru că lucrurile însele își pierd sau își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
însele, în esența lor, să ajungă „nehotărâte“, să-și piardă sau să-și ascundă hotarul, să se degradeze în ferma lor delimitare, pentru ca adevărata nehotărâre să poată lua naștere. Nehotărârea mea răspunde nehotărârii lor. Și tocmai pentru că lucrurile însele își pierd sau își ascund hotarul, pentru că ele îmi arată doar ne-hotărârea lor, orice hotărâre importantă este luată în „spaimă și cutremur“; căci ea se sprijină pe contururi neștiute: șubrede, înșelătoare, care urmează să apară sau care s-au șters de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]