98,632 matches
-
erau siguri că rușii constituiau cel mai bun mijloc de a realiza acest lucru. În cele din urmă au trecut de partea lui Petru cel Mare. Dar această cauză ortodoxă a fost înfrîntă. Urmarea a fost că sultanul și-a pierdut încrederea în voievozii români, care au fost înlocuiți cu marionetele Fanarului grecesc, cu domnitorii fanarioți. Următorii 120 de ani, perioada fanariotă, vor aduce odată cu ei binecunoscutele consecințe pentru România 17. Rusia a vut întotdeauna nevoie de o ideologie mesianică pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a fracturat coloana. Acum e într-un sanatoriu în Elveția. Fata noastră era studentă la medicină. Băieții i-au scos hainele în laborator și au bătut-o. A plecat în America. I-e rușine să se întoarcă. Așa că ne-am pierdut amîndoi copiii". Harriet se uită neajutorată la Guy, care, șocat de atrocitățile rasiste, se făcuse palid. Spuse brusc că o intervenție sovietică va face dreptate. Această remarcă de stînga nu a fost apreciată. Cumnatul lui Drucker i-a acuzat pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
semizeului" (Eminescu) și-a pus puternic amprenta asupra naționalismului și a vieții lui Iorga. Țelul urmărit de Eminescu el îl identifică cu "suprema lege" a lui era apărarea țării lui și a identității ei etnice. Pentru că, dacă românii și-ar pierde trăsăturile lor naționale unice, și-ar pierde totodată dreptul la supraviețuire. Pentru Eminescu, etnicitatea s-ar afla mai presus de orice. Orice mijloace erau justificate pentru apărarea ei; valorile, indivizii pînă și faptele! aveau importanță atîta vreme cît contribuiau la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
asupra naționalismului și a vieții lui Iorga. Țelul urmărit de Eminescu el îl identifică cu "suprema lege" a lui era apărarea țării lui și a identității ei etnice. Pentru că, dacă românii și-ar pierde trăsăturile lor naționale unice, și-ar pierde totodată dreptul la supraviețuire. Pentru Eminescu, etnicitatea s-ar afla mai presus de orice. Orice mijloace erau justificate pentru apărarea ei; valorile, indivizii pînă și faptele! aveau importanță atîta vreme cît contribuiau la atingerea țelului fundamental: apărarea națiunii și garantarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
scrie disertația fără ajutor. Așa că a trebuit să se transfere la Leipzig, unde nu existau asemenea restricții în vederea obținerii doctoratului. A plecat după cinci luni la Leipzig. Așa cum remarca el: Am plecat de la Berlin fără nici un regret"77. Nu-și pierduse timpul la Berlin, adunînd documente referitoare la istoria României din arhive și biblioteci. A găsit și mai multe la Leipzig, unde Iorga s-a simțit mai bine. Așa cum explica el ulterior: Aici viața era înnăscută, nu făcută." Neguțătorii din Leipzig
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Puteai deci să fii liberal sau naționalist, conservator sau naționalist, și așa mai departe. Naționalismul exclude orice alte partide sau doctrine politice 27. În primul deceniu al secolului al XX-lea, Iorga avea respect față de democrație, dar ulterior și-a pierdut încrederea în ea (cel puțin în privința realităților românești). Părerea lui ca și a lui Eminescu era că democrația este o piedică în calea naționalismului cultural românesc și deci a "Legii supreme". Ca și Nicolae Bălcescu, Iorga voia eliberarea națiunii de sub
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
totul; ele nu-și ating țelul dacă sînt lăsate, ca o mătură, într-un colț. Totuși, dacă e să considerăm un naționalist drept un conservator fără să aibă eticheta respectivă, am putea coborî adevărul la nivelul faptei, făcîndu-l să-și piardă conținutul intelectual. Ca în povestea cu irlandeza care își bîrfea vecinii, la care cineva a protestat: "Nu poate fi adevărat!" Atunci, ea a ripostat: "Nu-i adevărat, dar e destul de adevărat!" Situația poate fi răsturnată: a-i considera pe toți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
idei, fapte, date și imagini constituie un fapt izolat, necesitînd întotdeauna stabilirea de paralele și diferențieri"95. Părea să țină întotdeauna sub control ideea pe tot parcursul inaintării prin labirintul de fapte prezentate, dar cititorii săi (și auditoriul) erau adesea pierduți pe drum. Cu toate că proza publicată a lui Iorga era dificilă, era un coferențiar captivant. Șeicaru susținea că romantismul impresionist al lui Iorga era cel care cucerea auditoriul care umplea sălile de conferință, stînd uneori pe jos. Iorga a participat la
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cuvinte pe o bucată de hîrtie (uneori pe cărți de vizită), bazîndu-se pe memoria lui fenomenală. Prelegerile lui nu erau ușor de urmărit: Iorga înșiruia o grămadă de fapte, făcînd adeseori digresiuni pentru a sublinia paralelele cu evenimentele contemporane. Nu pierdea însă niciodată din vedere ideea principală, prelegerile sale fiind unitare. Călinescu evocă diferitele tonuri utilizate de Iorga în timpul conferințelor sale: uneori mîngîietor, alteori secretos (ca și cum niscai spioni ar fi tras cu urechea la spusele lui); putea deveni prietenos sau mușcător
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui cu România l-a făcut să aibă replici mai tăioase. În ochii lui, atacurile personale la adresa lui erau de prea multe ori sinonime cu un atac împotriva țării lui. Convingerea că lupta pentru România l-a făcut fără îndoială să piardă simțul perspectivei. Iorga nu a acționat niciodată fără să fie animat de ideea că duce o luptă pentru țara lui. El se considera un descoperitor al căii de salvare a României: "naționalismul cultural". Și-a închinat viața și s-a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
să se concentreze asupra "zbaterilor sau a plăcerilor ființelor umane patetice și nefericite" sau asupra "sufletelor mizere, slabe și mutilate". Din cauza "realismului naționalist", Iorga condamna întreaga literatură realistă. Vlahuță a descris țelurile "Sămănătorului": el susținea că scriitorii revistei simțeau că pierduseră prea multă vreme adînciți în amărăciunea lor și în durerile lor trecătoare. Ei ajunseseră să fie "înstrăinați de marele curent al vieții duse de popor; de marile suferințe și aspirații ale poporului care ar fi trebuit să se umple și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lui Cambronne: "Garda moare, dar nu se predă!" În toamna lui 1940, lumea lui Iorga se năruia în jurul lui: zvastica flutura pe Turnul Eiffel, Franța se prăbușise; steaguri roșii se învolburau deasupra Chișinăului și a Cernăuțiului; jumătate din Transilvania era pierdută, bulgarii mărșăluiau pe pămîntul Dobrogei, iar legionarii erau la putere. A trebuit să suspende apariția "Neamului românesc". Și-a luat rămas bun de la cititorii săi cu următoarele cuvinte: "La vremuri de restriște, steagul nu se închină; el este folosit ca să
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
putea fi o idee bună în vederea constituirii unui perimetru defensiv pentru reședința primului-ministru Brătianu, Iorga a replicat prompt: "De ce nu invers?"16. Părerea lui Iorga despre Brătianu oferă un bun exemplu de măsura în care era el în stare să piardă perspectiva atunci cînd lăsîndu-se în voia pornirilor lui afective se confrunta cu contemporanii săi fie într-ale istoriei, politicii sau literaturii. Brătianu era mai rezonabil în privința lui Iorga. Atît el, cît și restul regimului de la București Aristide Blank, Take Ionescu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ei prompt. Iorga a reluat editarea "Neamului românesc" la Iași. Pentru prima oară erau tipărite 5.000 de exemplare zilnic, la ordinul regelui și pe cheltuiala statului. Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga. Mai era și Alex Cusin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dar în atmosfera generală de prăbușire și anarhie, aceste cuvinte nu prea aveau legătură cu realitatea. În ziua de 23 martie, cîteva unități rusești răzvrătite și-au făcut apariția la Iași, amenințîndu-l pe regele Ferdinand. Nu mai era timp de pierdut. Iorga a scris în rusește și în românește un apel adresat direct Sovietului Soldaților de la Socola. "Fraților noștri, cetățeni ai NOII RUSII!" Iorga explica faptul că România "ura sincer bun venit Armatei ruse în lupta împotriva autocrațiilor germane, austro-ungare, bulgărești
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
neconstituind trăsăturile majore printre conducătorii României de atunci). Priveau spre el pentru că era un luptător înflăcărat, ca și un orator și animator de o erudiție fără egal. Istoricul-politician Iorga putea deveni un mare lider politic! Din nefericire pentru România, va pierde această șansă. O dată cu venirea verii, armata română a început ofensiva la Putna. Ar fi fost încununată de reușită dacă n-ar fi fost și armata rusă acolo. Poate că Kerenski a însuflețit armata rusă prin discursurile lui înflăcărate, dar exista
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
1918). Iorga a prezentat creșterea Statului și a Imperiului Austriac, care s-a produs într-o manieră conjuncturală oarecare, aproape fără nici o evoluție organică. O cultură și un mod de viață au apărut totuși în timpul dominației habsburgice. Iorga nu a pierdut ocazia să scoată în evidență importanța caracterului universal al catolicismului în acest proces sau pe cea a papalității, trăgînd concluzia că nu există nici un stat european la fel de important ca Imperiul habsburgic. Papalitatea fusese cu ochii pe Viena în ultimii 500
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în clase, unde vechiul sistem urma să fie restabilit de către Brătieni. Cîteva noi dificultăți extraordinare s-au adăugat la nenorocirile existente. Iorga nu voia sau nu putea să-și asume rolul de frunte oferit de generația tranșeelor. Prin aceasta a pierdut el ocazia de a deveni un lider politic important, liderul unei reînnoiri a României, de a prelua cîrma statului și de a face ceea ce dorise toată viața: să pună umărul cu onestitatea și energia sa la crearea unei noi Românii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
pună umărul cu onestitatea și energia sa la crearea unei noi Românii Mari. De ce s-a întîmplat acest lucru? În cea mai mare parte datorită calităților personale ale lui Iorga și, mai ales, pentru că el nu era politician. După ce a pierdut ocazia de a deveni purtătorul de cuvînt coerent înflăcărat și aproape irezistibil al generației tranșeelor, Iorga s-a reîncadrat în regim, permițînd astfel restaurarea sistemului liberal de către Brătianu, două lucruri pe care le ura cel mai mult. Cu toate acestea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
cu naționalismul lui cultural! Studenții evrei au sesizat limitele egalității, respingînd în continuare asimilarea și naționalismul românesc bazat pe sămănătorism. Faptul acesta era rezultatul antisemitismului al cărui vîrf de lance era studențimea. După înfăptuirea unității naționale, Liga Culturală și-a pierdut din importanța pe care o avusese înainte. Iorga i-a stabilit noi țeluri: ridicarea nivelului cultural al țărănimii, încurajarea excursiilor în mediul rural, promovarea folclorului etc. Liga avea să devină utilă în domeniul colaborării culturale cu minoritățile, al organizării de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
continuat să controleze situația. Iorga remarca naiv că-și închipuie mutra lungă a lui Maniu după ce regele îl făcuse să petreacă o zi a păcălelilor (făcînd aluzia de precedentul istoric petrecut la Paris cînd toată lumea se aștepta ca Richélieu să piardă puterea)203. Prin 1926, Mareșalul Averescu era un admirator al lui Mussolini. După numirea sa, în aprilie 1926, au urmat noile alegeri, la fel de corupte ca și legea electorală. Guvernul Averescu a obținut majoritatea în pofida voinței populare 204. Pe la sfîrșitul lui
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
După ce au candidat pe o listă comună în alegerile din 1926, în octombrie al aceluiași an, Partidul Țărănesc și Naționaliștii din Transilvania s-au unit, formînd Partidul Național Țărănesc care a devenit unul dintre partidele "istorice" ale României. Iorga a pierdut ultima sa șansă democrată reală în politică. Guvernul Averescu a stat la putere din aprilie 1926 pînă în iunie 1927. Camarila nu era încă pregătită să renunțe la putere. După demisia lui Averescu, prințul Barbu Știrbei a format un guvern
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
României. Iorga își amintea cît de tare îi bătuse inima atunci cînd acești americani de origine română au intonat Imnul național al României în cinstea lui. A apelat în zadar la ei ca să revină în țară: "Nu trebuie să vă pierdeți printre străini! Vom găsi de lucru pentru voi!" Românii aceștia (asemenea majorității imigranților săraci) își găsiseră o nouă patrie și îi uraseră " Drum bun! Călătorie sprîncenată!" lumii pe care o lăsau în urma lor. Toate acestea l-au deranjat pe Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
explicînd că el nu este "Iorghist". Născut în 1907, Eliade și-a făcut studiile primare sub ocupația germană. El nu era ca generația tatălui său, care-l considera pe Iorga un profet al naționalismului. I-a amintit lui Iorga că pierduse complet legătura cu generația studenților din care făcea el parte 223. Iorga a fost foarte afectat de articolele lui Eliade nu numai pentru adevărul cuprins în ele, ci și pentru că au apărut într-un moment în care universitatea era în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Dorise dintotdeauna să-și slujească țara bizuindu-se pe popor. Dar Iorga nu a devenit prim-ministru prin voința poporului român și nici guvernul său nu a lăsat în urmă o impresie bună. Fapt aflat în discordanță cu marea șansă pierdută după Războiul cel Mare de a deveni liderul necontestat al elitei ieșite din tranșee și de a duce România Mare spre o reînnoire națională, culturală și socială. După eșecul guvernării sale, Iorga nu a renunțat la politică pînă în ultimul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]