3,598 matches
-
ce urca și coboară, Nu duce înspre hau sau înspre cer e scară, E oră de iubire o parte din înalt. Zemoase buze, boboc de floare sânii Iubirea doar o lungă căutare Spre țară fericirii bătând mereu cărare Miresme ne îmbată sau ne înțeapă spinii. Femeie tu esti toată dulceața și savoare Și clipă de regret că viata-i trecătoare! **** Uitarea si-a-mplantat în inima cuțitul Tăcerea ta e-un lucru care doare În lumea fericirii trecătoare Iubirea-ncepe ca să-și piardă
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
Ce am zis eu s-a adeverit sau nu? - Atunci a fost altceva, hai, lasă vrăjeala! Adu-mi o cafea, dar, vezi, să fie tare! Să-mi pună și un pic de coniac! Hei, nu prea mult, că m-oi îmbăta... asta mi-ar lipsi acum, să mă fac de cacao! - Las' pe mine, sefu'! Știe băiatu' ce face! Știe, pe dracu'! Toți sunt niște lingăi! În față-s slugi, iar în spate fac pe șmecherii, te lucrează de nu valorezi
CEL MAI IUBIT PREŞEDINTE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 206 din 25 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366936_a_368265]
-
RĂDĂCINI Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 185 din 04 iulie 2011 Toate Articolele Autorului Zări nesfârșite scăldate-n albastru Cu raze de gheață de vremuri rănite Mușcând nemilos din trupuri golite Învăluie-n taină un suflet sihastru. Mă-mbăt de priveliști arse de dor Și coruri de cetini bătute de vânt Privirile-mi scald în bătrânul pamânt Lutul lui m-a născut, tot în el o să mor. Sunt ruptă din munții acestui meleag Din piatră mi-e țara și
RĂDĂCINI de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 185 din 04 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367072_a_368401]
-
trimeteai la sora ta. Nu ai soț? - Ba am, păcatele, n-aș mai avea. Lucrează pe șantierul forestier, doboară și încarcă copaci în camioane. Când termină și nu mai lucră, cine știe pân' ce bodegă se oprește. Pân' nu se îmbată, nu ajunge acasă. Un coșmar este cu el, dar și fără el ar fi la fel. Din ce câștigă și nu-i bea, ne putem descurca, cum văzuși și matale, la limita existenței și a lumii de aici dă la
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
Numai zidul flămând zgâria hieroglife pentru istoria de cândva și-și molfăia cuvintele-n dinți. Apoi, plătind consumația Barmanului ce stătea la taclale cu îngerii, a chemat Gioconda-n surâs și i-a dăruit firele de nisip ale clepsidrei ce murea îmbătată de dor... Iar noi ne târam încet pe zidul lunecos al amintirilor într-un balet nesfârșit. Referință Bibliografică: pe zidul / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 210, Anul I, 29 iulie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Leonid
PE ZIDUL de LEONID IACOB în ediţia nr. 210 din 29 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367153_a_368482]
-
umede se pleacă sub greutatea privirilor tale. Un surâs răsfoiește amintirile, roua are sclipiri de diamant. Soarele privirilor tale soarbe lacrimile și genele ușurate de povara lor, descoperă zâmbetul privirilor. ȚIE Ai fost călăul meu, atunci, în plină vară, când îmbătat de pofte, m-ai osândit tu, fiară. Credeai că libertatea răpindu-mi-o, pe veci vei reuși de tine cu lanțuri să mă legi. Te-ai înșelat amarnic călăule hain, viața-mi lângă tine e ca un cer senin. Iubesc
FANTEZIE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 164 din 13 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367237_a_368566]
-
pentru dramele personale. Mai mult, definiția libertății, așa cum o înțeleg cei de aici, vine să îi confirme că aparent, ea pornise în căutarea unei himere, atunci când își părăsise țara pentru Lumea Nouă. “Libertatea înseamnă bani și putere. Nu te lăsa îmbătată de vorbe, nu ești decât o sclavă. Deși Angela vede tărâmul tuturor posibilităților ca pe un pământ al făgăduinței, port al unei îndelungi călătorii, realitatea căreia trebuie să îi facă față, pe măsură ce se desfășoară, evidențiază că aici totul funcționează conform
VIATA PE FUGA SAU EXPERIENTA AMERICANA IN VIZIUNEA MIRELEI ROZNOVEANU (NEW YORK) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 162 din 11 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367227_a_368556]
-
Miresme-n fân cosit ne-nvăluie sublim. Grădina-i înflorită și plină de culori Mă plimb printre răzoare, mi-e umedă privirea Sunt plină de speranță și-ți dărui fericirea De-a viețui-n iubire și în alint de flori Ce-mbată cu miresme-n decor dumnezeiesc Iar tu, zidind altare din dalii - îmi surâzi Ai ochi plini de lumină și-n pace te cufunzi Iar eu te iau de mână șoptindu-ți...te iubesc! Sunt doar o fărâmiță de iubire Mi-
POEME DE DRAGOSTE (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 168 din 17 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367242_a_368571]
-
contrabalansează întâmplările zguduitoare ce marchează întreaga scriere, de la prima până la ultima pagina. O familie rămasă pe drumuri, cu multe guri de hrănit, acesta este tabloul de debut al românului scris de Ligia Semăn. Copiii sunt trimiși la cerșit, tatăl se îmbată, mama, Valeria, trăiește undeva, la limita dintre demență și normalitate. Dintre atâția prunci, se detașează două figuri, Ana, fiica mai mare și Vlad, imediat următor că vârsta, de care ea are grijă. Destinele lor se despart de îndată ce se produce ireparabilul
UN ROMAN AL IUBIRII DE DUMNEZEU SI DE APROAPELE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 159 din 08 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367211_a_368540]
-
știm asta,cum să trăim ..nu știm... Durere se adună și roade precum carii Și suflet și ființă și amintiri dispar Se schimbă trenul vieții, când intervin acarii Sub măștile de boli ce permanent apar... El, Timpul suge seva, se-mbată-n tinerețe Căci el nu are vîrstă, dar nici repaos n-are Nu râde, nu gândește , nu știe ce-i tristețe Apune-n asfințit și-n dimineți răsare... Referință Bibliografică: Timpul, moartea vieții / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
TIMPUL, MOARTEA VIEŢII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367287_a_368616]
-
parcă din basme, De vraja gurii lui, prințesa-i prinsă. Cu gust de fragă buzele-i atinge, Fior necunoscut o săgetează Când brațul lui puternic desenează, Brâu viu și ferm ce mijlocul îi frânge. Din puful buzei sorb și se îmbată, Trec pragurile lumii unu-ntr-altul, În ei se scurge, din eter, înaltul Sfânt legământ ce rostul le arată. Își schimbă-n picuri, ceara, efemerul, Penumbrele-n iatac sporesc misterul.” (din lumânări...) „Ce taină mă îmbie-acolo unde Lumina se conjugă cu
CUVINTE AŞTERNUTE CUVINTELOR, PAUZE, CONVERTIRE-N SONATĂ de ADINA DUMITRESCU în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368557_a_369886]
-
dormea pe acolo ascuns, la acea oră. Nu putea să-i urmeze căci risca să fie văzută și apoi, avea și de lucru. Fetele celelalte două,prietenele sărbătoritei, băuseră și ele din paharele aranjate de gras și păreau că se îmbătaseră și se simțeau rău, una fiind scoasă din piscină unde leșinase( se chema Maria Carla din câte reținuse Anca) și dusă pe o bancă alături de prietena ei Diana care se simțea rău și scâncea disperată având puternice senzații de vomă
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
laolaltă prin piețe, într-o formă sonoră ce produce dureri de urechi! Astfel de serbări tip kitsch sunt obstacole neescaladabile în drumul artei spectacolului, iar aceasta se întâmplă cu aportul a două cauze destestabile: ardoarea unor oameni politici de a îmbăta conștiițele masei electorale și frenezia multor impostori care se apucă să facă ceea ce nu știu să facă...! Or, managerul Viorel Nedelcu întocmai contra acestui fenomen, insuportabil de la o vreme, luptă! Iată numai patru nume reprezentând trei meteoriți ce ard luminători
VIOREL NEDELCU. ARTISTUL ARTIŞTILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368671_a_370000]
-
era comunicat cu claritate: era o frumusețe și un calm care vorbeau oricui. Acolo indiferent ce handicap ai fi avut, tot ajungea cumva frumusețea la tine. Dacă nu puteai auzi cântecul păsărelelor, puteai admira priveliștea încântătoare și te puteai lăsa îmbătat de mirosurile aromatice ale plantelor. Era o simfonie a simțurilor, o plăcere ce nu trebuia explicată, trebuia doar primită, așa cum ajungea la tine. Ea fusese distilată în așa fel încât să vorbească simțurilor, minții și sufletului. Acolo te contopeai cu
SECTIUNEA PROZA SCURTA de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368678_a_370007]
-
matcă, și tot pământul este ca o mare, și oamenii întind câte o năpatcă să prindă vreo sirenă și câteva fecioare, abia acum mi-e viața ca un crin, abia acum respir neguri de ceață cobor în beci, să mă îmbăt cu vin să adorm apoi în hăurile de gheață. Referință Bibliografică: abia acum / Stejărel Ionescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2112, Anul VI, 12 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Stejărel Ionescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
ABIA ACUM de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368728_a_370057]
-
vor exista vreodată”, convețuind cu dânsa doar ca să-i aducă pe lume copii și să-și pună răbdarea la încercare. Apropiații îl descriu ca pe un om de lume, sclipitor, adesea chiar hâtru, care bea alături de ceilalți, dar nu se îmbată niciodată, de o bunănatate, de un calm și de o modestie rar întâlnite. Participă ca infanterist la trei campanii militare, extrem de dificile, alături de Alcibiade sau Xenofon, pe care îi scapă de la moarte, iar după revenirea acasă începe să-și promoveze
ÎNTRE DESFĂTĂRILE ŞI CHINURILE MAEUTICII de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368756_a_370085]
-
Acasa > Poezie > Credinta > NU MAI RĂTĂCI VECINE! Autor: Lucica Boltasu Publicat în: Ediția nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai rătăci vecine, pe-ale lumii căi haine, Te îmbată strălucirea, ți s-a-ntunecat privirea, Nu mai poți gândi o clipă, parcă ești cuprins de gripă, Timpul trece ca și vântul, ți-ai călcat din nou cuvântul, Ai promis lui Dumnezeu, când ai fost cuprins de greu, Te-ai
NU MAI RĂTĂCI VECINE! de LUCICA BOLTASU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368758_a_370087]
-
poate să fie ostil nici norii să-și verse esența, nu riscă, spectacol, minune, repere morale a celor ce uită blândețea din chip al unui copil cu mâinile goale întinse spre cer...destin... Oedip, pământul îmbracă la brâu curcubeie, se-mbată din ape din pântec de munte, la poale o ciută-nsetată să beie și-acolo-n înalt acvila să cânte, când aripi se-nalță din ochi de copil se-oprește furtuna și ninge cu stele, renaște pădurea din suflet abil
13 OCTOMBRIE RECE- GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2156 din 25 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368735_a_370064]
-
marmură caldă, ochi de piatră ce scânteie, Braț molatic ca gândirea unui împărat poet, Tu ai fost divinizarea frumuseții de femeie, A femeiei, ce și astăzi tot frumoasă o revăd. Rafael, pierdut în visuri ca-ntr-o noapte înstelată, Suflet îmbătat de raze și d-eterne primăveri, Te-a văzut și-a visat raiul cu grădini îmbălsămate, Te-a văzut plutind regină printre îngerii din cer Și-a creat pe pânza goală pe Madona Dumnezeie, Cu diademă de stele, cu surâsul
VENERE SAU MADONA de MARIUS MIRCEA GANEA în ediţia nr. 1946 din 29 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363589_a_364918]
-
Sub crucea mormântului Uitarea-i blestem. * PĂCAT DUPĂ PĂCAT În ziua-n care n-am cântat, Nici rugăciuni nu am mai spus! Deci am făcut dublu păcat. Uitând ce-i jos, hulind ce-i sus. În seara când m-am îmbătat N-am fost în stare-a mai gândi Și iar am căzut în păcat: Mândria, lenea, mă pândi. În noaptea când n-am mai visat, În gânduri vicii mi-au venit Și de păcat n-am mai scăpat, Viciile s-
ESENŢĂ DE SPIRITUALITATE ROMÂNEASCĂ de MILENA MUNTEANU în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363713_a_365042]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎMBATĂ-MĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmbată-mă Îmbată-mă, frumoaso, cu vinul de iubire și dă-mi și mie cupa să pot din nou gusta cât vara încă-ți
ÎMBATĂ-MĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364621_a_365950]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎMBATĂ-MĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmbată-mă Îmbată-mă, frumoaso, cu vinul de iubire și dă-mi și mie cupa să pot din nou gusta cât vara încă-ți toarce în plete bucuria și cât căldura vieții îți saltă inima. Ce dulce e licoarea ce-o
ÎMBATĂ-MĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364621_a_365950]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎMBATĂ-MĂ Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului îmbată-mă Îmbată-mă, frumoaso, cu vinul de iubire și dă-mi și mie cupa să pot din nou gusta cât vara încă-ți toarce în plete bucuria și cât căldura vieții îți saltă inima. Ce dulce e licoarea ce-o ții la
ÎMBATĂ-MĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364621_a_365950]
-
o ții la tine-n palme, îi simt aroma pură pulsând în cânt prelins, că amforă romană ți-i trupul tău de vrajă, și-n el păstrezi iubirea ca pe un foc nestins. Mai dă-mi o picătură, să mă îmbăt, frumoaso, să-ți mângâi lin conturul atât de cald și bun, și îmbătat de tine, să plec iar prin luceferi să ți-i aduc de-acolo și-n poală să ți-i pun, Leonid IACOB Poezia face parte din volumul
ÎMBATĂ-MĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364621_a_365950]
-
prelins, că amforă romană ți-i trupul tău de vrajă, și-n el păstrezi iubirea ca pe un foc nestins. Mai dă-mi o picătură, să mă îmbăt, frumoaso, să-ți mângâi lin conturul atât de cald și bun, și îmbătat de tine, să plec iar prin luceferi să ți-i aduc de-acolo și-n poală să ți-i pun, Leonid IACOB Poezia face parte din volumul meu „La o margine de lume” Referință Bibliografică: îmbată-mă / Leonid Iacob : Confluențe
ÎMBATĂ-MĂ de LEONID IACOB în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364621_a_365950]