1,358 matches
-
documente. Și nu oricum, ci cu mare băgare de seamă! Aceste vorbe mi-au dat de gândit: „Trebuie să-mi ascut luarea aminte la cele ce se spun despre sfintele lăcașuri. Are el un gând bătrânul... Nu degeaba mă tot îmbie să citesc și nu mă va ierta de nu voi fi la înălțimea așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pornit spre chilie... M-am aciuat cuminte în crivat și nu am mai apucat să citesc nimic, fiindcă somnul m-a cuprins îndată cu fâlfâiri de vis... În fața mea, zâmbind luminos, șade bătrânul călugăr parcă... Îmi întinde mâna și mă îmbie: Hai să tragem o fuguță până la mănăstirea Cetățuia, pentru că e o dimineață limpede, cu cer înalt și din preajma mănăstirii se deschid priveliști minunate în cele patru zări. Care de care mai frumoase. Și nu-i nici prea departe. Doar vreo
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
chilie. De fapt, doar pe mine, fiindcă bătrânul s-a dus la slujbă... După ce m-am ospătat, m-am întins în așternut cu gând să mai citesc ceva la lumina lumânării... Pâlpâitul flăcării isca umbre tremurânde, care mai degrabă mă îmbiau la somn decât la citit. Am suflat în lumânare și... În zori de zi, gureșele vrăbii și-au găsit loc de taifas taman sub fereastra mea. Am deschis ochii împins și de lumina moale a răsăritului, furișată prin perdea... Am
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
privit cu mare atenție la bătrân, doar-doar oi reuși să citesc ceva pe chipul lui. Dar numai un zâmbet luminos îmi aținea calea și atât... „Înseamnă că a avut musafiri care l-au binedispus” - gândeam eu în timp ce bătrânul m-a îmbiat: Hai! Intră! Ce ai rămas așa, dragule? Pregătește-te pentru masă!... În scurtă vreme eram gata. Călugărul tocmai turna în pahare licoarea rubinie cu al cărei parfum m-am delectat cu prilejul altor mese... Tare mă tem că ai să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
biroului de la etajul clădirii din Brooklyn, dar îi ofereau și posibilitatea de a-și vedea șeful în acțiune. Face un adevărat spectacol, mi-a relatat el. Nu se oprește o clipă din vorbit. Nu se oprește din negociat. Măgulește, denigrează, îmbie, e într-o permanentă fandare și eschivă. Eu nu cred în reincarnare, dar, dacă aș crede, aș putea să jur că, într-o viață anterioară, a fost negustor de covoare marocan. Miercuri era ziua liberă a Marinei. Fără Tom să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cât trei pe care le știu eu de-acasă, și le umple repede cu dovleac. Se uită la mine cum înfulec ca un somalez sau un locuitor din Brodingnag-ul lui Swift, cu toată fața întinsă într-un râs încântat. Mă îmbie, pour la bonne bouche, cu un coniac bun de la moldoveni. În după-amiaza aceea găsise ocazia, umflat bine de aluat, să mă trateze și cu licoarea. Scoate din dulapul de muzeu, cățărat sus la cucurigu (la statura lui, Țârțâc trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
am apucat să-ți spun că la noi există așa o protecție pentru carte, încât autorul, ce să mai vorbim de debutant, trebuie să-și finanțeze în bună parte apariția, altfel nu-i rămâne decât varianta samizdatului, la care mă îmbia amicul Mikali: Domnu’ Lavric - așa-mi zice el și după mai multe beri băute împreună -, de ce nu faceți dumneavoastră vreo sută de cópii, să le legați și să le distribuiți? Ideea e amuzantă până la urmă. Aseară, rătăcirile m-au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o întreb eu întorcându-mè la harță coloratè a muzeului și ea cu degetul pe ecran îmi aratè drumul, M-am plimbat mult prin încèperile astea de sus! comenzile le face Matei cu mouse-ul, Ar trebui sè încercați și dumneavoastrè, o îmbie Matei sè ia în stèpânire calculatorul, eu trègându-mè mai la o parte cu scaunul o las sè se apropie și îi explic cum sè ținè de mouse, unde trebuie sè apese cu degetul arètètor, constatând din nou felul ei special
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
este recunoscètoare pentru asta, Matei își cenzureazè drastic închipuirea atunci când, stârnindu-l cuvintele ei, e tentat sè-și imagineze, prin hainele cusute de Juli, cum o fi arètând perioadă de mijloc a vieții ei, Afarè, timid, începe sè fulguiascè, fulgii mèrunți îmbiindu-se în aer într-un dans evanescent și miraculos, XXIX În timpul în care am colindat cu AnM prin împèrèția adolescenței și copilèriei ei, denumitè de mine prima perioadè mateianè, mirosul intrigant din ultima vreme nu s-a fècut simțit defel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
cunoscut. Acum te las în compania lui Luciano. El se pricepe la haine mai bine decât mine. Între timp sosise și prințul, iar generalul uitase insolența tânărului boier și se înseninase. Croitorul și ajutorul acestuia alergau de la unul la altul, îmbiindu-i ba cu cafele, ba cu ciubuce. Ei însă avansaseră deja într-o discuție din care ceilalți erau cu totul excluși, pentru că se întrețineau în limba rusă. Fără să știe, tânărul Iancu fusese la un pas de a da peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
la cheremul turcilor. Iar turcii nu se gândeau prea mult atunci când tăiau capete. Iată de ce, la finalul întrevederii, refuzul dragomanului fu primit cu o înclinare politicoasă. Nimeni nu insistă. Doar Galib efendi, șeful delegației turce, îi arătă o nesperată prietenie, îmbiindu-l cu mierea pe buze să pornească sub protecția lui spre Istanbul. Marele dragoman ezita. Auzise că sultanul pronunțase deja numele lui Scarlat Calimah pentru Moldova și Ioan Caragea pentru țara Românească. „Nici vorbă, dragul meu! Ceea ce se întâmplă acum, toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
Pe față îi înflorea un surâs sfios, aproape vinovat, mi-e foame, domnu’ Ogrinjan, mănânci cu mine? Nu, mulțumesc, tocmai am mâncat când am plecat de-acasă, și-n afară de asta, invitația ei suna oribil. Era ca și cum l-ar fi îmbiat cu carne de orfan, carnea sălbăticiunilor ălora mici pe care le ucidea seară de seară cu bulanul și cu zvasturi în cap... Și el fusese cândva ucis. Nu se putuse împotrivi și nu putea nici acum. Era un blestem perpetuându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
plece de sub duzii ăia de pe baltă, și uite-l cum i s-a răsucit uitătura. Are o uitătură frântă, ruptă-n două, de nebun, de animal care suferă, iar asta pare să-l incite pe Mărgărit, vesel și gureș și îmbiindu-l cu mici, păi, cum să nu-i fie foame după atâta bălăceală? Apa te trage, te suge, îți zgândăre foamea și setea, hi-hi-hi, păi, bineînțeles că trebuie să mâncăm. Câte zile om avea pe pământu’ ăsta, n-o să scăpăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu-i chiar singur pe lume și nici de tot străin... Ba tocmai că bătrânul pare cumva înstrăinat, reținut, căindu-se poate că a fost cândva prea aspru cu fiică-sa, și totodată parcă l-ar intimida prezența lui Rafael, îmbiindu-l și poftindu-l, taicule, bine-ai venit, fă-te comod, și el lungește gâtul după nepotul ăsta nou, de care ia cunoștință cu întârziere. Pare să-l ceară Mirelei și ea ezită o vreme, făcându-și de lucru și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
era vorba doar de faptul că arătam jalnic. Seara se întuneca devreme și, cu toate că eu mă grăbeam să-mi sfârșesc treburile cât mai era lumină, întârziam de fiecare dată și lăsarea întunericului mă găsea încă pe drum. Căci unul mă îmbia cu un ceai și o prăjitură, altul se lua cu mine la harță și mă făcea să-mi pierd timpul. Dacă avea să fie ceai sau scandal, depindea de mărimea impozitului și eu învățasem să calculez, zi de zi, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
mă temeam că voi exploda de fericire asemenea portocalei de pe trotuar, înfruntând singurătatea aceasta, invaliditatea, rușinea, la marginea patului, pentru totdeauna. O mână imaginară, lungă și caldă se întinde spre mine din mijlocul patului, o mână de uriaș înspăimântător mă îmbie să mă scufund lângă el, să îl las să mă îmbolnăvească de paralizia lui, iar eu tremur, iată cum viața se scurge din mine încetișor, picătură cu picătură, adunându-se într-o băltiță formată în afara camerei, iar eu, diafană, lipsită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ies, va spune că l-am părăsit, dacă rămân aici, nu am unde să mă ascund de el, sunt în bătaia puștii unui țintaș orb, care ar putea să mă ucidă din greșeală. Mă întorc deznădăjduită în baie, cada mă îmbie să mă așez înăuntru, îmi privesc iar fața, pleoapele mi s-au umflat deja peste ochii roșii, buzele îmi tremură, nu așa ar fi trebuit să arăt în dimineața aceasta, nu aici ar fi trebuit să ne petrecem dimineața, ci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
de eforturi se duseseră pe apa sâmbetei, dar cu toate acestea simt cum fiori de bucurie mă traversează, pulsul fericit al libertății, mai comand un pahar, capul mi se învârte pe umeri, dincolo de peretele din sticlă lumea pare să mă îmbie la încredere, mașinile curg pe bulevard asemenea sângelui prin artere, iar oamenii, prin venele trotuarelor. Ordinea s-a așternut asupra lumii, o ordine modestă, caldă, în care se pare că mi s-a păstrat și mie un loc micuț, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
vom mai trezi într-o dimineață. Poate doar mama mea, care își duce traiul umil nu departe de noi, adesea ne invită seara la ea la cină, ne privește tăcută, buzele ei sunt pecetluite, o coroană de riduri le înconjoară, îmbiindu-ne să devenim prietene. După-amiaza mergem la piscină, ne scufundăm față în față cu ochii deschiși, raze de soare tremură între noi, un covor albastru își desface valurile îndrăznețe înaintea noastră, din când în când câte un copil flutură leneș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și neputându-se opri să cugete, freudian: Are puls. Oare o fi ajuns, totuși, Corsicanul, la orgasm?). Cocuțo, nene, hai! Ușurel! Ușurel! Nu s-atinge nimeni de tine, mămico, cât sunt eu de față! Hai la tata, Cocuțo! Hai...! o îmbie Vierme. S-avem nițică milă și de ea săraca, ia priviți ce se mai bâțâie de frică, măi băieți! Du-te-n p...da mă-tii, cu ea, cu tot, de curvă sifiloasă! îi aruncă Dănuț, strângând la maximum garoul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
aceeași întrebare pentru mine însumi: - De ce am strănutat? Poate dumneavoastră, cititorule, îmi veți da răspuns. CUM S-A RELUAT HORA TRADIȚIONALĂ Era pe la jumătatea lunii iunie, înaintea postului de Sfântul Petru, zi de vară cu o căldură dogoritoare ce te îmbia să te răcorești cu bere rece la vreun bar. În drum spre bodega „PAHARUL PLIN” situat pe o străduță străjuită de niște tei falnici înfloriți care-și revărsau parfumul îmbătător pășesc înăuntru. Observ chiar de la intrare că toate mesele sunt
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
plan sănătatea copiilor lor și, apoi, dorințele lor personale. Unele studii ne arată că, acest brațe prelungite ale morții sunt extinse și în unele magazine de lângă școli, licee sau facultăți; de oameni care stau ”la colțul școlii” și care îi îmbie pe copii să încerce aceste droguri. În acest caz, trebuie să atenționăm și autoritățile publice, pentru a și face munca cu mai multă eficiență și rigurozitate. În concluzie, copii trebuie feriți de aceste, încete, dar sigure căi ale morții în
FII CONȘTIENT, DROGURILE ÎȚI OPRESC ZBORUL!. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Grigorescu Andreea, Lemnaru Liliana () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_1991]
-
sari-ei, și eu mi-am plimbat piciorul de-a lungul pulpelor ei, fără nici o încercare de a mă împotrivi farmecului, căldurii, senzualității. Ea era palidă, cu buzele roșii, privindu-mă cu ochii adânciți, înspăimîntați, dar carnea ei mă chema, mă îmbia, și a trebuit să-mi înfig unghiile în piept ca să mă trezesc o clipă. Observaseră și ceilalți, cred, pierderea noastră. De-atunci. Îmbrățișarea pulpelor pe sub masă a rămas una din bucuriile noastre zilnice. Căci numai acolo îi puteam mângâia astfel
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
eucalips. Alături, încercînd să stea tot atât de confortabil, deși venise într-o sari cu fir, Maitreyi căuta cu privirea începutul pădurii, dincolo de câmp. Nu știu ce tainică împărtășire a dorinței noastre de fugă, de izolare împreună a trecut atunci peste tot. Pădurea ne îmbia cu desimea ei de arbori și umbre, cu păsările ei fericite. Ne-am privit, și o emoție dincolo de fire ne-a invadat, ca și atunci în bibliotecă. Am ajutat-o să sară de pe zid și i-am sărutat în fugă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
așezării noastre socialiste. Întâlnești saboteuri în orice întreprindere. Nu e de mirare. Dușmanul de clasă nu renunță la privilegiile pe care, pe bună dreptate, partidul și poporul... Ușa se deschise și în prag apăru Ioanichie Petrescu. Intră, cu tabacherea deschisă, îmbiindu-i. - Știu, știu bine că nu fumați, dar eu, în orice caz, vă pun la încercare... Apoi, întorcîndu-se către Ulieru. - Cum decurge ancheta, tovarășe inginer? - N-a fost anchetă, răspunse Ulieru încercînd să pară detașat, aproape plictisit. Am fost în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]