9,813 matches
-
au fost Întâmpinate cu steagul ridicat la linia de sosire, una după alta, de un om În pantaloni scurți bufanți, fluturând steagul cu pătrățele. În cinematograf Otto făcea praf finalul piesei În timp ce câștigătorul s-a Îndreptat spre Junek și a Îmbrățișat-o ca-n filme. (Rezultatul? Două coaste rupte și câteva degete Învinețite. Vorbesc serios. Apoi se auziră ultimele acorduri - Întotdeauna la fel, ori de câte ori Otto interpreta o „victorie eroică“, caracterizată de tipica „demnitate germană“ - și imediat după aceea, ecranul a strălucit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
perdele. Poate nu era pentru urechile mele caste. Dar după câțiva ani, după ce am venit În oraș, Își făcu apariția la intrarea unei clădiri, nu departe de zona În care locuisem pe vremuri, Își azvârli țigara În canal și mă Îmbrățișă - cu atâta dezinvoltură, de parcă ne-am fi Întâlnit cu o seară În urmă. — Sascha, omule, tu știi tot despre cinematografele din oraș... Amicul meu era slab și șifonat. Te puteai pierde În geaca lui, și când i-am strâns mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Chiar Înainte ca lumina să se stingă și să se aprindă din nou, de data aceasta, Îndreptată spre două forme neclare, Încolăcite pe un pătuț Într-o cameră cu tavan Înclinat, băiatul pe care l-am văzut mai devreme o Îmbrățișa pe fată, stând lângă o poartă Într-o dimineața cenușie și rece. Karp se Întoarse spre mine. — Aceste trăsături regresive explică de ce anumiți copii preferă doica În defavoarea mamei sau alții Își iubesc fratele mai mult decât tatăl. Cel puțin, trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
amândouă În Întuneric În timp ce aparatul de filmat panoramase decorul unei străzi, culegând un vers din gura unui bărbat care se apleca peste-o fereastră, altul de la o femeie care vindea zarzavaturi dintr-o roabă și altul de la un tânăr care Îmbrățișa o fată În umbra unui zid. Își trecu o mână prin păr. Între gândurile și temerile ei, legate de Q.C. Savory și Janet, de Coral și Richard Czinner, se strecură pentru moment o față tânără și rozalie și niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
a faptului că ar avea Îndoieli În privința copleșitoarei valori a cauzei sale. Dar, dintr-un motiv sau altul, gândul Îl umplu de amărăciune. Se trezi invidiind virtuți pe care nu era destul de bogat sau puternic ca să le prețuiască. Ar fi Îmbrățișat generozitatea, caritatea, codurile meticuloase ale onoarei dacă ar fi reușit, dacă lumea ar mai fi fost croită o dată, În forma pe care o iubea și după care tânjea. I se adresă cu severitate: — Ești norocoasă dacă mai crezi că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe obraz și apoi Întinse mâna ca să o strângă pe a lui Lauren. Lauren i-o prinse, gâfâind melodramatic: —Hunter! Nemaipomenitul proaspăt soț care dispare! Sunt atât de Încântată să te cunosc! Își aruncă brațele În jurul lui Hunter și Îl Îmbrățișă cu căldură. —Dumnezeule, cât ești de chipeș! Mă enervezi! Hunter simțea că scăpase de-o grijă. Se vedea că era amuzat. Nemaipomenita prietenă nouă, presupun, spuse el, sărutând obrazul lui Lauren. —O, ești atât de șarmant, că-mi vine să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
pe tocurile lui Înalte. Ne vedem mai Încolo, că tocmai l-am zărit pe adevăratul David Bowie. Spunând asta, Milton o luă Înspre grădină, cu un mers destul de nesigur. În vremea asta, când noi am ajuns la Hunter, Marci a Îmbrățișat-o și a sărutat-o prietenește pe Sophie, În ciuda a ceea ce spusese cu câteva secunde mai devreme. —Sophie, o cunoști pe Sylvie? Întrebă Marci, Întorcându-se către mine. Nu cred. Bună. Sunt Sophia D’Arlan, spuse ea, Întinzând mâna. Vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dar cred că dansam deja de vreo oră jumate când, cu coada ochiului, am văzut-o pe Sophia sărutându-l pe Hunter pe amândoi obrajii, probabil după obiceiul franțuzesc. Apoi și-a aruncat brațele În jurul gâtului lui și l-a Îmbrățișat, Înainte de a pleca. Hunter s-a Îndreptat imediat către noi, strecurându-se printre partenerii care făceau o minunată pereche Liz Taylor și Richard Burton, dansînd cu două fete Îmbrăcate În rochii de mireasă create de Carolina Herrera. Erau amândouă blonde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
avea gravat sus, cu portocaliu, numele Milton Holmes. Cu o superbă cerneală sepia erau scrise cuvintele: Dragă Sylvie, O părticică din Paris pentru One Fifth Avenue. Mi-a făcut mare plăcere să te cunosc. Trec pe la tine la șase. Te Îmbrățișez, Milton Pe la mine la șase? De unde știa Milton unde locuiam? Poate că-i spusese Lauren. Dar ce voia? Am desfăcut pachetul În timp ce luam câte o Înghițitură dintr-o cafea espresso. Înăuntru era o carte Assouline 1 intitulată Camere de zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
alt oraș american, un lucru e la modă măcar un sezon Înainte de a se demoda, pe când aici e suficientă numai o oră În timpul prânzului. —Arăți ca Jackie O., spuse Lauren când am ajuns la ea. S-a ridicat, m-a Îmbrățișat și m-a pupat pe ambii obraji. Îmi place mult haina ta. —Este oribilă. Tu arăți trăsnet, am replicat, pupând-o și eu. —Nț! Arăt groaznic, zise Lauren, trăgând de rochie. Mă simt ca un porc. Deși amândouă arătam bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
rus destul de voinic, Îmbrăcat cu o jachetă subțire din piele neagră, se Îndrepta cu pași mari spre noi. Pășea de parcă ar fi luat cu asalt o mică țară. Când ajunse lângă noi, Lauren Îl sărută pe amândoi obrajii și Îl Îmbrățișă Îndelung. —Vai, cât timp a trecut! Ce mai face tatăl tău? Întrebă, privind-o cu căldură. Apoi, făcându-ne cu ochiul la amândouă, continuă cu jovialitate: — Voi două sunteți singurele persoane respectabile din locul ăsta. Toți ceilalți au câte șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lor.) — Este un botez monden, o etalare de putere, șopti Lauren, uitându-se, cu atenție, prin mulțime, din strana În care stăteam. Era Îmbrăcată elegant cu o Înfoiată rochie crem de petrecere creată de Oscar de la Renta. Gâtul subțire era Îmbrățișat de un masiv șirag din perle negre neobișnuit de mari. —Toți cei care sunt aici sunt cineva. O iubesc pe Phoebe, dar e dusă. Adică, chiar așa, copilul ei nu are bunici? Sau oamenii mai În vârstă nu pot fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atâta nerăbdare plină de teamă. După câteva secunde, un bărbat nu prea Înalt, cu părul roșu și Început de chelie, se Îndreptă spre Sophia. Marci respiră scurt. —Vai de mine, Dumnezeule mare! țipă ea, În timp ce Sophia și bărbatul roșcat se Îmbrățișau Într-un fel pe care nu prea Îl vezi de obicei În galeriile de artă, ca să nu spun doar atât. Pe chip Îmi apăru un zâmbet care părea să fie acolo de când lumea. Părea destul de mare Încât să cuprindă Întreaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
putea să scape niciodată din viața ei saudită. Îți promit că Sophia nu va mai avea voie să se mai apropie niciodată de noi, spuse Hunter. —Adevărat? Vorbești serios? am spus, gîtuită de emoție. Oricât de mult voiam să-l Îmbrățișez pe soțul meu, Încă nu puteam să mă relaxez după toate câte se Întâmplaseră. Hunter observă aerul meu șovăitor. Încercând să mă liniștească, zise, cu o mică sclipire În ochi: — Când nu vorbesc eu serios, iubito? M-am gîndit puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
prins la spate Într-o coadă lucioasă. Se vedea că lui Lauren Îi priește măritișul. Arăta mai grozav ca niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse spre Hunter și zise: —Hunter, ești beton! Între timp, Hunter și Giles se Îmbrățișară, ca niște vechi prieteni. „Ciudat“, m-am gândit eu. Mă bucur să te revăd, Hunter, spuse Giles. —A trecut prea multă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
niciodată, mai ales În decorul oferit de una dintre cele mai somptuoase nave pe care le văzusem vreodată. —Bunăăă!!! exclamă Lauren, Îmbrățișându-mă strâns. Apoi se Întoarse spre Hunter și zise: —Hunter, ești beton! Între timp, Hunter și Giles se Îmbrățișară, ca niște vechi prieteni. „Ciudat“, m-am gândit eu. Mă bucur să te revăd, Hunter, spuse Giles. —A trecut prea multă vreme de când nu ne-am mai văzut, replică Hunter, bătându-l bărbătește pe spate pe Giles. Asta chiar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
numărul care mi-a tot apărut pe pager în ultimele zile. Mona întoarce broșura și zice: — Uită-te un pic! În păr i se împletesc mori de vânt rupte, stâlpi de cale ferată și radiorelee. În fotografii, copiii zâmbitori sunt îmbrățișați de clovni. Părinții se plimbă ținându-se de mână sau se dau în bărci printr-un Tunel al Dragostei. — Putem să ne mai și relaxăm în călătoria asta, zice. Helen iese pe ușa bibliotecii și începe să coboare treptele, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
pe care îl ghicea alături, aproximativ același, doar mai fraged, cu mușchii mai moi, alături de brațul lui, sub hainele Sorinei. Răscolit de-a binelea, a lungit mult plimbarea prin parcul central, pînă spre seară, vînînd momente cînd s-o poată îmbrățișa, pe Sorina. Întîi speriată, apoi nehotărîtă, sfîrșind prin a se abandona total, Sorina s-a dovedit coaptă pentru jocul dragostei, incitîndu-l, ceea ce l-a făcut pe Vlad să profite de un moment de acalmie și s-o întoarcă, zicîndu-și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
savurîndu-și țigara, femeia ar putea să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de mai înainte, cînd a îmbrățișat-o pe Maria, îl cutremură pe Mihai: "Un obsedat n-ar fi luat în seamă vocea ei rece, teama de-a nu i se rupe ciorapii; ar fi posedat-o. Dar asta am urmărit eu?! Sînt un psihopat, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
sprijinindu-și palmele pe șolduri, lăsîndu-le să lunece în jos, odată cu fusta, din care scoate pe rînd, ca într-un ritual, cîte un picior. Mihai cumpănește o clipă între a începe să se dezbrace și a veni s-o mai îmbrățișeze, conștient că trăiește un moment crucial, că, prinzînd viață în brațele lui, aprinzîndu-și ca o explozie steluțele din ochi, Maria sintetizează tot ce el a visat mai frumos despre femei și despre dragoste, regăsind o Doamnă Ana mai tînără, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
imediat ce observă ochii ei, tot timpul vii, incandescenți, dincolo de asemănarea cu Aglaia în momentele de furie, înțelege că i-a mai văzut, că a mai simțit aceeași privire la Maria, azi, atunci cînd, sărind în sus de pe scaun, l-a îmbrățișat cu patimă. Ai să iubești, și-ncă cum! exclamă Mihai ca o răbufnire plină de ciudă că toată întîmplarea cu Maria a luat dintr-o dată o astfel de întorsătură; dar pentru că Doina, surprinsă de această explozie, îl privește cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aproape nemișcat, cu privirea aruncată în gol, fără să înțeleagă, fără să se manifeste. Aude pașii rari ai Mariei prin încăpere, o vede cum strînge hîrtiile de pe birou băgîndu-le în sertare, îi simte parfumul același de ieri, cînd l-a îmbrățișat cu patimă, șoptindu-i că patul e egoist, pentru unul singur și nu poate înțelege ce-i cu el aici, nu se poate reculege: ca atunci cînd visezi urît, îți dai seama că visezi, vrei să țipi, să te trezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doi, din momentul în care începuseră procesul de recuperare. Dan se întreba dacă acesta nu era un simpton al diminuării interesului pe care Dave 2 îl manifesta față de el, dar, la sfârșitul serii, Dave 2 venise la el și îl îmbrățișase afectuos. Dan strălucea când ajunsese acasă. Îmbrățișarea aceea declanșase un val de amintiri senzuale. Amintiri despre încolăciri, membre întinse, suspine și sunete sugestive. Amintirile de ordin sexual ale lui Dan erau atât de confuze încât îi era greu să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
sau de arsură și înțelesese comportamentul lui Alan de la centrul de sănătate. Dar mai rău, mult mai rău e că înțelesese anumite chestii profunde și dureroase legate de el, lucruri care îl rușinaseră dintotdeauna. Bietul Bull! Neștiind ce să facă, îmbrățișa frigiderul sau se așeza cu fundul pe termostatul defect. Bântuia văicărindu-se pe coridor, în sus și-n jos; sfărâmă cu lovituri de picior telefonul și scăunelul lui Chippendale. Intră apoi în livingul portocaliu și se jelui statuii cerbului, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
hotărârea pe care credea că o luase. Aceasta se îndoise, se încovrigase, se micșorase și, în cele din urmă, se topise cu totul, ca un ambalaj de chipsuri aruncat în foc. Peste o jumătate de oră, cei doi bărbați se îmbrățișau în camera cinci de la Casa de Oaspeți Ancaster, proprietatea doamnei Turvey. Aceasta fusese surprinsă de întoarcerea rapidă a lui Bull din De La Warr Pavilion. Îl etichetase corect drept un jucător de rugby și își imaginase că va bea până noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]