27,540 matches
-
balcanicului stereotip: prietenos, om de treabă, voios, amator de petreceri, supus, cu înjurături pitorești, mândru de primitivitatea lui... Scenele de gen sunt numeroase: orașe cu case rurale și cafenele murdare, alături de palate și biserici impunătoare, țărani primitivi și femei frumoase îmbrăcate după moda occidentală, călugări jegoși, cu privirea tâmpă, și mai ales țigani, de o frumusețe picantă, senzuali, sfioși, melancolici, pătrunși de sunetul muzicii, strânși în jurul focului. Pitorescul este un efect căutat, o trăsătură definitorie a Valahiei - a Balcanilor, rezultat al
Bazarul cu imagini by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15947_a_17272]
-
îndrăzneala tinereții, că Blaga onora instituția academică fără ca ea să-l merite. Neîncrederea noastră e iscată de o frază în care se face un reproș subînțeles că nu e Lovinescu cel care să fi fost chemat, cum era drept, să îmbrace tunica brodată cu fireturi. Aceasta pare să fie ținta principală a articolului. Mulți dintre cei care "erau acolo", scrie Nego cu referire la Academie, "vor trăi în istorie numai prin numele citat undeva de E. Lovinescu, de asemenea un dărâmător
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
în străinătate, la . Mai fusesem și la Budapesta, dar Ungaria nu contează. Cu Varșovia, fusese o aventură... Emoționat că aveam să văd orașul lui Copernic și Chopin, nu dormisem toată noaptea. De nesomn, la plecare, uitasem pașaportul în hainele obișnuite, îmbrăcându-mă cu altele. La graniță, la ieșirea din țară, în tren, pașaportul, ia-l de unde nu-i! Îmi dădusem seama pe loc ce se întâmplase. Cu bunăvoința autorităților, mă întorsesem imediat pe calea aerului la București. Aici se făcuse haz
Varșovia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15954_a_17279]
-
al Babettei, unde religia apare ca substitut al iubirii, iar banchetul somptuos e un semn al recunoștinței profunde pentru calda ospitalitate acordată eroinei refugiate. În excursul filmografic ești antrenat rapid de chiar vîrtejul declanșat din prima secvență a filmului ce îmbracă însăși forma unei povești de legănat visele și speranțele de posibilă asanare etică. Atmosfera de basm e permanent întreținută fie prin vocea care narează din off, fie prin muzica învăluitoare compusă de Rachel Portman, fie prin repetarea acelorași mișcări circulare
Ciocolată și film by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15972_a_17297]
-
picioare de graba oamenilor amestecați în civilizație, prinși în angrenajul declarațiilor puerile... Tăcerea ierbii geme de durere..., tăcerea ierbii este bătătorită de bocancii țintuiți ai soldaților Planetei, acești soldați înregimentați haotic, infectați cu ură și de multe ori, culmea ironiei, îmbrăcați în culoarea ierbii... Aud în noapte țipătul tăcut al ierbii, cum alunecă prin umbrele copacilor trăsniți, încă din vară... Aud zborul tăcerii, cu aripi frânte, însetate de cărările pustiului și lumina plăpândă a stelelor ce cad spre dimineață... Mă strecor
Poetul de gardă. In: Editura Destine Literare by George Călin () [Corola-journal/Journalistic/82_a_226]
-
căci ea pătrunde și în cel ce a venit să vadă, să simtă arta. Ea poate să pătrundă, să înceapă să placă, să-i atragă la manierism pe spectatorii candizi. Maniera e rutină, rutina e manieră, e o hienă hidoasă îmbrăcată în forme și ticuri. Maniera poate să introducă în eroare un teatru, un oraș, o lume." Asta fac de trei zile. Citesc și recitesc la infinit cartea Floricăi Ichim (de acolo e fragmentul de mai sus), La vorbă cu Vlad
In memoriam Vlad Mugur: Toate drumurile duc la München by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15988_a_17313]
-
ocolesc. Evenimentul e prea aproape. Prietena ei, urîtă, cum se împrietenesc și adoră urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
adoră urîtele frumoasele, prietenii de nezdruncinat și de o fidelitate absolută, se poartă ca un fel de roabă a ei. Nu are cercei, inele, nu se fardează, e îmbrăcată modest, doar într-un taior cenușiu cu aspect cazon, cum se îmbracă ." Memorialistul își amintește amănunte picante de la înmormîntarea lui Arghezi, umorul unui activist bătrîn, Ion Barbu în micul bar de la Athénée Palace, o replică a lui Gabriel Dimisianu cu care se afla în Rusia. Și totuși, oricît de savuroase ar fi
Tablete de prozator by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15997_a_17322]
-
revoltă) sonetele din acest volum recompun un destin poetic în stanțe încărcate de un umor amar. Marile teme lirice: timpul opresor, cu dezamăgirile și ademenirile lui, prea arare fulgerat de nostalgii târzii, timpul interior, solilocviile sunt prezente sub auspicii eminesciene, îmbrăcând forma autoironiei. Momentelor de interogație, le urmează altele de tristețe și dezamăgire în fața spectacolului unei lumi tulburi, în schimbare, al unei lumi neinteresate de artă, de poezie: " Un vers în plus, în minus, nu-i tot aia? Și cine mai
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
vers în plus, în minus, nu-i tot aia? Și cine mai citește poezie În jocul tot mai dur de-a puia-gaia?" În ciuda gravității discursului poetic, a întrebărilor despre viață, creație (mai ales), despre necruțătorul timp sau despre moarte, ironia îmbracă totdeauna versul (detașarea ironică), forma fixă a sonetului a cărei virtuozitate este neîndoielnică: " Așa până-ntr-o zi, mânat de gândul Că timpul poate-ți mai amână rândul, Când, potrivind un vers ce te exprimă, O să le lași pe masă
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
Gheorghe Grigurcu O altă insatisfacție a d-sale consistă în faptul "capital' că nu l-am citit, "ignorîndu-l' astfel în "adevărata-i totalitate', cea de prozator. Jelania îmbracă, de asemenea după tipicul lui Adrian Marino, formula promptă a unei minibibliografii ad-hoc: "că nu m-a citit, că, din motive misterioase după trei decenii de cînd se "ocupă" de mine d-sa nu mi-a citit cărțile de literatură
"Supărarea" d-lui Alexandru George (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15604_a_16929]
-
de ori înainte de a invita în casă astfel de elemente nu doar compromițătoare, ci și primejdioase. Să fie limpede: dacă dorim să intrăm în N.A.T.O., în Uniunea Europeană și în orice altă structură a democrației occidentale nu vom izbuti doar îmbrăcându-i în costume scumpe pe securiștii care-au lucrat mână în mână cu Șacalul Carlos și cu toată armata de asasini plătiți care brăzdeză planeta. Până când aceștia nu vor primi, în mod public, un șut în fund, gândul că vom
Retina opărită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15620_a_16945]
-
Caragiale. La intersecția dintre lumea românească, dinamică, cel puțin la nivelul elitelor, și oferta ideologică occidentală, versatilitatea a devenit o trăsătură a modului românesc al ființei. Ideile noi sunt primite fără rezerve, în vreme ce trecutul este lesne aruncat peste bord ori îmbrăcat în "cămașa lui Nessus". Ambiția europenismului ("care Europă să fie ațintită cu ochii asupra noastră" - Farfuridi) intră în competiție aprigă cu naționalismul parodic ("Eu nu voi să știu de Europa dumitale" - Cațavencu). Dilemelor lumii românești, pusă în situația de a
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
pat. Pentru pleava asta primitiv-sexualizată, țara nu e o mamă, ci vita bună de muls pe care nu și-o închipuie altfel decât gestantă cu sămânța lor putredă. Iminenta adoptare a legii prostituției îi va trimite, sper, la locurile binemeritate. îmbrăcați în straie multicolore, îi văd armonizându-se perfect cu ghereta de portar a caselor de toleranță. Trecând de această paranteză care-mi stătea cam de mult în vârful peniței, ce mă surprinde în textul neo-memorandiștilor e amatorismul și imprecizia formulărilor
Federalizarea mafiilor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15637_a_16962]
-
o stabilizare a pulsului interior, experimentalismul deceniilor opt-nouă este, în mod cert, mesagerul și însoțitorul unei libertăți de multe ori cu aparențe anarhice. Așadar, generațiile se schimbă, indivizii înșiși privesc lumea diferit în funcție de cauze cuantificabile sau din rațiuni imponderabile, pictura îmbracă și ea forme diverse și se sprijină pe ideologii și pe filosofii în plină mișcare. Este, oare, această dinamică semnul unei slăbiciuni sau argumentul unei vitalități? Un artist care se plimbă prin paradigme ca pe aleile unui parc și care
Mișcările unei generații (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15661_a_16986]
-
automat cu Organizația Sionistă Mondială, Protocolul Părinților Sionului sau Manifestul Comunist. Și astfel Cârpaciul devine un romam cu o teză mult prea evidentă. Ideea poporului lui Israel pe vecie condamnat la prigoană și pe vecie vinovat de nerecunoașterea lui Mesia, îmbracă în acest roman forme violente, teziste, revendicative. Prin însăși condiția lor, evreii nu pot fi neutri, apolitici, lăsați în pace. Destinul lor politic e transistoric și pecetluit de implacabil. Aceasta ar fi problematica generală a romanului. Însă ceea ce rămâne cu
Despre rușine și alți demoni by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15656_a_16981]
-
atent la pânza ei, ar fi spus către un însoțitor: ,,Elle a le don funeste de la ressemblance". Sau Lucian Grigorescu, imitându-l pe Clemenceau care zice despre soldații italieni: ,,Habillez-les en rose, habillez-les en rouge, ils foutrons toujours le camp!" ,,Îmbracă-i în roz, îmbracă-i în roșu, totdeauna o vor șterge..." * * * Packardul tras de patru cai pe frontul din Moldova după revoluție. Mașina a fost a generalului țarist Skobelev, împușcat de soldații revoluționari și aruncat într-un puț, în satul
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
ar fi spus către un însoțitor: ,,Elle a le don funeste de la ressemblance". Sau Lucian Grigorescu, imitându-l pe Clemenceau care zice despre soldații italieni: ,,Habillez-les en rose, habillez-les en rouge, ils foutrons toujours le camp!" ,,Îmbracă-i în roz, îmbracă-i în roșu, totdeauna o vor șterge..." * * * Packardul tras de patru cai pe frontul din Moldova după revoluție. Mașina a fost a generalului țarist Skobelev, împușcat de soldații revoluționari și aruncat într-un puț, în satul Stârpeni. O moșieriță iese
Crochiuri by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15680_a_17005]
-
explozie, aruncînd în toate părțile țurțuri de cristal. Strigătele de la intrare amuțiră și pe scară se auzi un tropăit. Margareta pluti pe geam afară și făcîndu-și ușurel vînt, își repezi ciocanul în geamul ferestrei, care scînci în timp ce pe peretele exterior, îmbrăcat în marmură, al clădirii, se prăvăli o cascadă de cioburi." Fragmentul face parte din episodul mai amplu al devastării locuinței criticului Latunski, care, după cum comentează Bulgakov, ar fi trebuit să-i fie recunoscător pînă la moarte lui Berlioz pentru că nimerise
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]
-
momente de criză sufletească, teicanul și-a dat seama că poate zbura peste șantajul lui Iorgu Bleahu. Că, de fapt, era el cel dintotdeauna. A și așezat un zid despărțitor Între ceea ce fusese și ce urma să vină. S-a Îmbrăcat repede și s-a dus la birou. Pe urmele lui, hop și secretara cu „voiam să vă rog“: - Ce?, s-a arătat surprins Mihai Cojocaru. - Să vă aduc o cafea și câteva prăjituri. - E vorba de vreun eveniment? - Da, să
A fost o lume. In: Editura Destine Literare by Ion Floricel-Țeicani () [Corola-journal/Journalistic/81_a_355]
-
-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu munți și păduri îndepărtate poate chiar de neatins/ apoi mă-mbrac încet încet ca un nabab cu insolitul meu costum din stofă de țărînă pură sticloasă inconfundabilă cu guler cu manșete cu buzunare cu căptușeală de iarbă tînără zglobie frunzoasă/ pornesc la-ntîmpalre pe străzi prin cartiere sărace prin parcuri obscure prin
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
pseudoteologale de natură ideologică și politică. Generații la rînd, începînd cu acelea interbelice și sfîrșind cu cele născute în deceniile 6-7, și-au tot modificat percepțiile și retorica în funcție de agresivitatea sau de toleranța cenzurii, de formele pe care le-a îmbrăcat intervenția directă a comenzii politice în dinamica și în metabolismul creației. Așadar, pe lîngă interogația de ordin metafizic, pe lîngă indecizia abisală între corporalitatea formei artistice și puterea de seducție a idealității, a spiritului acorporal și pur, artistul român a
Mișcările unei generații by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15682_a_17007]
-
împărțind în felii egale salamul fatal, bun pentru stârpirea șoarecilor, în care nu mai aveau decât să pună ceva șoricioaică... Era pe la Pașcani. Loc important... Scena cu paparuda în satul din Ialomița; vin mai multe țigănci dintre care unele tinere îmbrăcate în frunze, foi de porumb, de floarea soarelui și dansează țipând și dansând, fiicele Indiei; toți aruncă în ele căldări de apă, orice sursă de apă, să se termine cu seceta; ...în timp ce eroul privește scena, ca și când ar fi împrejurările unui
Fiicele Indiei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15697_a_17022]
-
la cale planul ei de spioană intratabilă... ...,, Și scoțând sacul, s-a dezbrăcat de veșmântele ei de văduvie, s-a îmbăiat și s-a uns cu miresme, și-a pieptănat părul, și-a pus turban în cap și s-a îmbrăcat cu hainele ei de veselie... Apoi... își puse colierele, brățările, inelele, cerceii și toate podoabele ei... Și dădu roabei sale un burduf cu vin și un ulcior cu undelemn, turte de smochine și pâine de grâu curat..." Astfel pregătită, însoțită
Despre Femei by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15715_a_17040]
-
caracter, dar "nu au temperament", ceea ce înseamnă că nu cedează pasiunilor și niciodată nu trăiesc dragostea adevărată. Asta, dacă nu cumva au și ceva sînge latin prin vine (anglo-saxonele sînt, fără speranță, insipide și de gheață, și se mai și îmbracă prost), și dacă nu cumva un bărbat european își pune în minte să le cucerească. Pentru că sterilitatea lor afectivă se manifestă numai față de bărbații americani, care le-au acordat prea multe libertăți și nu mai sînt recunoscuți de ele ca
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]