1,662 matches
-
Nu-și dorea nimic mai mult decât să aibă propriul aparat și să asculte acasă și, pe când își amănunțea visul acesta, Zogru a reușit să se liniștească. Dar nu putea să uite. În ziua următoare, a venit din nou acolo, împachetat în vardistul străzii, care știa bine cine stă la fiecare număr din Calea Victoriei. În casa brâncovenească stătea Achile Vintilescu. Zogru a sunat cu mâna înmănușată a vardistului și-a așteptat. Era hotărât să dea piept cu dușmanul, orice ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
coarnele! Achile se pierdea imediat și își pipăia discret părul, iar atunci, bătrâna îl apuca de braț hohotind grotesc: - Sunt Zogru, prostule! De multe ori stăteau în curte, pe banca dintre nalbele înalte și povesteau toți trei: Achile și Zogru, împachetat în Vencica ori în altcineva. Servitoarea era încântată de noua ei misiune și adeseori îl întreba pe Achile când vorbim despre Zogru, conașule? Lasă, Vencico, nu e acum momentul, îți spun eu când. Zogru venea de cele mai multe ori cu alți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a sunat pe părinții Giuliei și i-a anunțat că vine la Milano, nu fiți impacientați, pur și simplu sunt obosită, am să-mi amân niște examene pentru toamnă, nu e nici o catastrofă, vreau să vin chiar mâine. Și-a împachetat câteva lucruri, și-a făcut o rezervare la Alitalia și a plecat spre aeroport. Era fericit ca un erou. Știa că după ce va ajunge, se va bucura câteva zile, apoi va ieși brusc și va muri în asfaltul străzii, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
gândisem la tot felul de formule de neutralizare a substanței. Acum intuiam că nu acolo era soluția salvatoare. L-am urmărit pe vajnicul nostru portar cu un interes din ce în ce mai sporit. Petrică își umplu sticlele luate de la nea Vasile și le împachetă în niște pagini de ziar. Ezitase o secundă. Era să întreprindă operațiunea asta folosind România Mare și Tricolorul, care erau primele în vraful de presă de sub masa din cămăruța portarilor. Dar, admirator necondiționat al tribunului național care îmbrăcase din nou
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
precisă. Nu-i nici protest sindical autentic, nici protest politic asumat. E un fel de hărmălaie politico-sindicală întreținută de victimele unei dictaturi închipuite. În acest montaj, o mulțime de nefericiți se plimbă apatic prin capitală. PSD vrea să-i vândă, împachetați de Vântu și Voiculescu, pe post de revoluționari pursânge. Este, dacă vreți, o uriașă demonstrație a cinismului politic. Cei cu pungi identice, cu pachețel de la partid, rătăcind în pâlcuri mici prin mulțimea din Piața Victoriei sunt mobilizați de PSD. Stau
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
să apară jurnaliștii Tucă, Ciutacu sau CTP. bogdant 2000 și eu aveam 14 ani la revoluție. Am trăit și simțit tot ce ai descris mai sus. Mi-a fost frig, foame și trăiam în beznă. știam că ziarele folosesc la împachetat și singura jucărie era o minge tare. Credeam că suntem oameni de calitatea a 2-a sau a 3-a. Nu aveam voie în Shop pentru ciocolată și gumă. Turiștii străini erau mult mai importanți ca bieții români muncitori în
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
pusese sub cap îi lăsase îi lăsase dungi roșii pe obraz. Își cumpără un sfert de kilogram de parizer, uitându-se cu luare aminte, ca și cum de acest lucru ar fi depins soarta sa, cum vânzătoarea micuță cu ochelari de vedere, împachetează cu mișcări iuți și îndemânatice salamul în hârtia transparentă. Unde erau acum măturătorii și măturătoarele, a căror față niciodată nu o văzuse prea bine la lumina săracă, străvezie și înșelătoare a neoanelor, care-i spuneau numai cuvinte grele, batjocoritoare și
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-i așa? O plictisise, într-adevăr, puțin! Nu leșina de emoție în prezența lui Antal Marcus, evident, dar îi plăcea acest interes pe care-l stârnise și nu voia să rămână prea curând fără el. Întoarsă în cameră să-și împacheteze lucrurile, Violeta, fosta colegă de generală, o surprinse cu cele trei volume ale romanului în mână. Ce ascunzi acolo? Ura indiscreția Violetei, talentul ei de-a se băga, cu de-a sila, în sufletul oamenilor. Fata îi smulse un caiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
doi „caraghioși”. Erau Îmbrăcați mai Îngrijit ca de obicei și se grăbeau spre teatrul cazinoului unde se juca o comedie. Patul de fier... Timpul trecea cu o viteză surprinzătoare cînd nu avea nimic de făcut. Cornurile, cafeaua, bucățelele de zahăr Împachetate În hîrtie, ziarul de la Clermont-Ferrand... Maigret, În fotoliu, lîngă fereastră, fuma prima pipă, Îmbrăcat În pijama, bînd cafeaua cît putea de Încet. CÎnd Îi auzi exclamația, doamna Maigret ieși imediat din baie, În capot cu flori albastre și periuța de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
ultimul timp, nu le prea vedea rostul. Altfel fusese, bineînțeles, când era fetiță, iar zilele de naștere însemnau petreceri zgomotoase cu mâncare interzisă, cum erau bomboanele și băuturile acidulate în culori vii. Acele zile de naștere aduseseră cu ele cutii împachetate frumos în hârtie specială, legate cu panglici colorate, sau poate chiar mersul la cinema unde i se dădea voie să mănânce și mai multe prostioare de ronțăit, „doar pe ziua de azi“. Acele zile de naștere fuseseră distractive, magice. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
frunte acolo. — Poate avea efectul ăsta asupra oamenilor, încuviință Darcey. Se pricepe să-i determine pe oameni să facă lucruri pe care nu și le doresc cu adevărat. Plecă din cameră și se întoarse peste câteva clipe cu o cutie împachetată cu grijă. Din păcate, cred că a trecut miezul nopții, dar la mulți ani oricum, zise înmânându-i cutia. Era cel mai nou joc pe calculator Wolfenstein, pe care și-l dorise de o groază de timp. Mulțumesc, zâmbi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lui Neil lângă ea și o îmbrățișa, străduindu-se să adoarmă în absența răsuflării lui ritmice care se auzea de obicei lângă ea în pat. —Tu ar trebui să mergi în călătoriile astea, nu eu, zise Neil într-o seară, împachetându-și lucrurile pentru zborul de a doua zi. Franceza ta e mult mai bună decât a mea și pe ei îi surprinde întotdeauna când văd că pricepi fiecare cuvințel pe care îl spun. Da, dar numai tu știi ce să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
spun. Da, dar numai tu știi ce să le spui. Darcey îi întinse o cămașă împăturită frumos (călcată de Neil, care se pricepea mult mai bine la treburile casnice decât ea). Și tu te-ai descurca. Neil se opri din împachetat și o privi. Îți poți aminti cam toată gama noastră de oferte numai dacă o citești o dată. Și mai ești și bună la explicat lucruri pe înțelesul tuturor. Știu că în general preferi să te afunzi în calculele tale, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
că voia să se culce cât mai repede. Dar înainte să intre în dormitor, își făcuse o cană de ciocolată caldă (instant, deci nu atât de bună ca a lui Minette) și își revizuise garderoba pentru Singapore, pe care o împachetase cu o seară înainte, așteptând să-i treacă sentimentul de neputință care o cuprinsese în lift. Când se strecură în sfârșit sub plapuma pufoasă (cu toate că era cald și nu era nevoie să se îngroape sub așternut), își dădu seama că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
convingă să cumpere niște lucruri atât de atipice pentru ea și când, în viața ei normală de la Dublin, mai avea să afișeze genți multicolore și să poarte pantofi violeți cu fundiță roz? Când se întoarse la hotel, după ce terminase de împachetat cam tot, recepționera de la salonul de masaj o sună ca să îi aducă aminte că avea o rezervare în jumătate de oră. Darcey trase fermoarul valizei și își puse costumul de baie. Se înfășură în halat, își puse papuci pufoși în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Urma să iau autocarul În după-amiaza aceleiași zile, Începea oficial școala. Programul CNN Își Întrerupse brusc emisia pentru un Breaking News. Un avion de pasageri intrase În unul dintre turnurile World Trade Center din New York. Am aflat asta În timp ce Îmi Împachetam puținele lucruri și mă pregăteam să iau metroul spre Berri- UQAm, unde se afla autogara din care urma să plec Înapoi la Sherbrooke. Pe străzile montréalului, viața Își continua netulburată cursul, sub soarele blând de septembrie. Am mers tot drumul
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
sunt bolnavă. Și eram Într-adevăr. m-am Întins În pat. Singurul lucru care mi-a trecut prin minte a fost să Îmi Întrerup studiile și să mă Întorc imediat În românia. Am sărit din pat și am Început să Împachetez. În timp ce Împache- tam am Început să mă mai liniștesc și, liniștindu-mă, am reușit să mă rog. Adina Dabija 186 Apoi m-am oprit din Împachetat la fel de brusc cum mă apucasem. mi-am dat seama că eram pe cale să fac
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
să mă Întorc imediat În românia. Am sărit din pat și am Început să Împachetez. În timp ce Împache- tam am Început să mă mai liniștesc și, liniștindu-mă, am reușit să mă rog. Adina Dabija 186 Apoi m-am oprit din Împachetat la fel de brusc cum mă apucasem. mi-am dat seama că eram pe cale să fac exact ceea ce făcusem cu Jean-Claude : să dau bir cu fugiții. Fuga Înapoi acasă nu era o opțiune, niciodată nu fusese. Nu venise Încă momentul Întoarcerii, care
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
romancierului care a fost salvat îi este dedicată acestui erou necunoscut, HGW XX/ 7. Scena din final devine revelatoare: intrat într-o librărie, Wiesler cumpără cartea Sonată pentru oameni buni și citește dedicația; tînărul de la casă îl întreabă: "S-o împachetez?", iar fostul agent răspunde ferm: Nu, e pentru mine.". Pentru Wiesler, cartea cumpărată reprezintă de fapt răscumpărarea sa. Henckel von Donnersmarck oferă mai ales publicului trăitor în cea mai bună dintre lumile posibile, în raiul comunist, această oglindă revelatoare, dincolo de
Sonată pentru oameni buni by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9779_a_11104]
-
fi mai bine am găsi un pretext inofensiv ca să-l concediem. — Bine. Am ajuns În punctul În care nu mai suport să-l văd pe băiatul ăsta cu față de maimuță lucrând aici nici măcar o jumătate de zi. Acum ce face? — Împachetează mărfuri În magazie. Pot să-i spun că vrei să-i vorbești? Nu, te rog nu. Nu suport să-l am În fața ochilor. Acum, că e de acord și tatăl tău, n-ar fi mai bine să-i spui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Acum, auzind că Nobunaga Își retrăgea trupele În josul muntelui, erau zguduiți. Peste tot circulau zvonuri: — E rândul orașului Kyoto! — Palatul shogunului nu va rezista nicicând unui atac cu foc! Oamenii Își Închideau ușile chiar și pe timp de zi, Își Împachetau lucrurile și se pregăteau să fugă. Soldații lui Nobunaga, Însă, Își instalară bivuacul pe malul râului Kamo și li se interzise să intre În oraș. Omul care oprea acest lucru era regele-demon ce comandase atacul asupra Muntelui Hiei. Însoțit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
un sunet Îmbucurător, iar stropii Împroșcară fața și pieptul lui Mitsuhide. Acesta Își ridică spre cerul gol chipul ud, râzând zgomotos. Râdea complet singur. Era noaptea târziu și, pe măsură ce se lăsa ceața, aerul devenea Încins și umed. Vasalii terminaseră de Împachetat și stăteau aliniați În fața porții. Cai nechezau sub norii de ploaie coborâți pe cer. — Au fost pregătite echipamentele de ploaie? Întrebă un vasal, privind, din nou, Înăuntrul porții. — În noaptea asta nu licărește nici o stea și, dacă Începe să plouă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
brazi părea să fi fost curățată complet, arătând ca o grădină Zen. Cântecele păsărilor și lumina soarelui, care se strecura printre copaci, sporeau pacea tabloului. După ce-și priponiră caii, Mitsuhide și vasalii săi mâncară gustările pe care și le Împachetaseră pentru micul dejun și prânz. Deși plănuiseră să ia micul dejun lângă râul Kamo, așteptaseră să mănânce până ajunseseră la Kitano. Soldații purtau asupra lor alimente pentru o zi: o porție simplă de fasole bătută rece, prune murate și orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
agite pe fundalul unui zid de nori. Mitsuhide Îi struni calul, se Întoarse spre Saito Toshimitsu, care călărea alături, și Întrebă: — Câți oameni avem În total? — Zece mii. Dacă-i punem la socoteală și pe diverșii hamali și pe cei care Împachetează, trebuie să fie peste treisprezece mii de oameni. Seniorul dădu din cap și, după o pauză, spuse: — Cheamă-i aici pe comandanții de unități. Când comandanții se adunară În fața calului lui Mitsuhide, acesta se retrase un moment și În locul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
retragă, dar Shonyu Îi ceru să aștepte. Chemând, Încă o dată, un vasal, puse ca În fața lui Sanzo să fie aduși atât de mulți bani, Încât ar fi trebuit să-i ducă În spinarea unui cal. Un funcționar și ajutorul personal Împachetară monedele În baloți de rogojini, pe când Sanzo se uita cu gura căscată de uimire. — Vreau să mai Îndeplinești o misiune, Sanzo. — Ascult, stăpâne. — Le-am dat amănuntele, cu multă grijă, la trei dintre oamenii mei de cea mai mare Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]